Shaorma cu de toate de la Future Nuggets pe noua compilație „Sounds of the Unheard from Romania Volume 2”

Noi la VICE îi iubim pe cei de la casa de discuri Future Nuggets. Am scris despre asta aici, aici și aici. Așa că, atunci când au anunțat lansarea compilației Sounds of The Unheared From Romania Volume 2 a trebuit să ne schimbăm chiloții. În stilul lor caracteristic, bucureștenii au scos un material care conține piese de la artiști de care nu am auzit până acum, mai puțin Plevna, care a lansat o piesă acum doi ani, și care apare pe album într-o versiune puțin modificată. De la proto-manele la rock psihedelic și muzică electronică, Volume 2 e audiția potrivită pentru călătorul prin timp orientalo-balcanic din tine.

Pentru că prefer să-l ascult mai mult decât să scriu despre el, și pentru că probabil te-ai săturat de părerea mea, pentru recenzia compilației am vorbit cu Adrian Schiop, autorul cărții unanim lăudată de fani și de critici „Soldații. Poveste din Ferentari" și un fan declarat al manelelor, și cu activistul social Nicu Dumitru, de la Muzeul Culturii Romilor. I-am rugat să asculte albumul și să ne trimită impresiile. (Marius Ghenț)

Băieţii de la Future Nuggets (FN) se recomandă ca un label psihedelic, inspirat din sonoritățile din partea asta de lume - ceea ce sună puţin a spart în băşini hipstereşti; jobul pe care îl fac ei ar putea fi circumscris mai simplu şi mai sadic prin world music, un world music mai experimental – mai sadic, pentru că băieții or să strâmbe probabil din nas la eticheta asta care-i bagă într-o companie (neo)hippioată nu tocmai selektă, la un loc cu figuri semifolkiste ca Subcarpați sau Argatu (care nici ei probabil nu se consideră world music, ci rap).

Ca s-o lămurim și pe asta - compilaţia Future Nuggets joacă în liga superioară în care au performat şi înaintaşii de la Shukar Collective: deși FN prelucrează sonorități etno, sună profesionist și cool, la distanță de sound-ul cam simpluț al formațiilor semifolkiste menționate.

Pe scurt, sună bine şi singurul reproş major care i s-ar putea aduce e că prea se sforţează să-şi împacheteze produsul cool, în loc să livreze pur şi simplu muzică. Liniştiţi-vă, băieţi, e OK că faceţi world music, nu o să vă confunde nimeni cu Tudor Gheorghe. Problema cu scena de world music din România e că e costelivă rău: dacă în Budapesta sunt n cluburi, DJ și festivaluri axate pe genul ăsta, în București există un singur festival de world music care a rezistat, Balkanik, cu o vechime de numai patru ediții - și sunt puțini muzicieni care să vrea să se definească printr-un stil care stilizează conţinuturi etno.

Pornind de aici, ironia face ca cea mai apreciată scenă de etnopop balcanic (toți „maneliștii" din sud-estul Europei văd scena românească de manele ca fiind cea mai tare a regiunii, centrul zonal al balkan pop-ului) să fie dublată de o scenă de world music care, săraca, încă e în chinurile facerii. Dar hai să nu fim masochişti ţinând pisica doar în curtea noastră, ci s-o aruncăm şi în curtea vecinilor – şi piața occidentală de world music evită asocierea cu etnopop-ul din Balcani sau din alte părți, iar explicația e simplă: așa cum îi spune și numele, etnopop-ul gen manea, chalga, tallava, turbofolk, etc. rămâne o specie de pop, I mean nu sună destul de arhaic și exotic încât să devină interesant pentru urechea burgheză amatoare de sonorităţi arhaice şi exotice.

E o muzică prea recentă și prea working sau underclass, mai apropiată de dance decât de sonoritățile arhaice şi exotice care excită intelectual piața de world music. Singur Omar Suleyman a reușit să spargă blocada și să-și impună etnopop-ul pe scena asta, dar deocamdată e un caz singular. Altfel, pop-ul e ascuns la trei metri sub pământ, păstrându-se doar armoniile şi chestiile care nu trimit evident spre infama zonă pop.

Nu altceva face Future Nuggets care, apropiindu-şi sonorităţile de tip manea, le colorează jazzy. Pornind de aici, un fan de manele ar putea reproşa albumului că este un efort unidirecțional, dinspre Centru spre periferie, făcut doar din perspectiva „traducerii" sound-urilor manelistice (si nu numai) într-un limbaj cool și exotizant, adus deci dinspre periferie în cercul călduț al scenei hipstereşti și eliberat în mjlocul ei destul de lin și lipsit de putere. Pe undeva, chiar dacă efortul băieţilor e lăudabil şi (sperăm) trend setting, tot ne-am bucura ca influențele astea să se întâlnească undeva mai spre mijloc. OK, dacă nu un Ferentari, măcar un Mihai Bravu sau Moşilor.

Dar, dincolo de asta, Sounds of ther Unheard from Romania sună pur și simplu bine, fiind lucrat suficient de maniac încât să fie convingător în ceea ce propune. Sonoritățile etnopop sunt alese atent, cele mai multe din 80 sau 90, încât, hipstereşte vorbind, să nu sune uncool (adică de ieri), ci retro (adică de alaltăieri) - să te proiecteze deci în alt film. Ele mizează pe o atmosferă nostagică de reverie care, ca s-o dăm pe faţă, cam trădează maneaua: la fel ca rap-ul sau rock-ul, maneaua transmite agresiv „emoția puterii" (o spune un etnomuzicolog, Victor Stoichiţă), te ridică din scaun și te face să te simți cocoș, te proiectează agresiv într-un prezent, într-un aici şi acum în care buricul se mişcă peste voinţa ta. Or, Future Nuggets castrează maneaua de emoția puterii și o face, din produs de buriceală şi chef pe alcool, muzică de ascultat la un cui, așadar pentru consum pasiv. E o trădare, dar cam asta face genul world music, reinterpretează chestii și le deturnează semnificațiile pentru a le face potrivite pentru urechile din clasa de mijloc.

În fine. Pornind de la faptul că e prea apăsat experimental, albumul e cam eclectic, se sparge în prea multe direcții și stiluri; OK, labelul pe care îl vor băieţii e de psihedelic, dar chiar şi în interiorul genului aspiraţional visat albumul tot lasă impresia de shaorma cu de toate, lipsind o unitate stilistică care să-i dea unitate. Ca să fim drăguți, l-am putea numi o călătorie, un „trip" – prin trecutul muzicii ușoare de film, prin mid-urile jocurilor mecanice din anii 90, prin Orientul Apropiat din French Budda Bar, prin etnopop-ul balcanic sau prin sonorităţi futuriste de steampunk. Retro e probabil cuvântul care leagă albumul, deci tot o chestie vrând-nevrând din proximitatea world music.

Dar să le luăm pe rând:

Anahoreții – Liziera : Cooleală jazzy cam plictisitoare cu muzica utilitară, mid-uri din perioada când mobilului i se spunea celular.

Plevna – Imperious: Printre cele mai reușite (dacă nu cea mai), cu sound şi orgă 90s de manea care dă căldură și nostalgie. Între minutul 3.14 – 3.40 se rupe ostentativ dizarmonic ca să înţelegem că băieţii nu fac pop, ci Altceva – ruptura aia inteligentă putea liniştit lipsi şi nimeni nu i-ar fi simţit lipsa.

Concentration Band – Focused: Piesă care te bagă în atmosferă. Hipnotică, cu niște bango-uri tribale pe fundal. OK ca încălzire, dar nu cine ştie ce.

Ing. Coman - 6 Seara : Între Air și muzica de film a lui Adrian Enescu din filmele comuniste în secvenţele lungi şi fără oameni - deci tot nostalgie, tot reverie, tot prăjeală. Mişto.

Ion Din Dorobanți feat. Nicu Clarient – Solo: Cea mai manea – dar nu atât manea românească, ci mai spre kiuchek. Beat pregnant, accelerat, dansabil – deci mai puţin de prăjiţi.

Chac – Chac: E dincolo de manea, cu influențe ritmate din Orientul Apropiat, de joc de bărbați. Lounge oriental. OK

Utopus – Charmer: Un funk 80s cu iz disco, cu un final poantă împrumutat de la păcănele. Totul ambalat jazzy, deci boring.

Australopitecus Oltensis - Homo duber : Ritm de dub, plus efecte de delay comune atît manelei cât și dub-ului. Din nou din filmul oriental cu reverie+nostalgie, şi tot aşa de prăjeală, deci de ascultat la un cui. Are melodie şi atmosferă – pe scurt, mişto.

Delusion Men & Steaua de Mare – Călător : Influențe arabe, prelucrate în stil Buddha Bar, deci prăjeală. Cam clişeu piesa.

C-Side – Restricted: Din alt film decât world music, cyber weird music, retrofuturism. Mişto, aici dizarmoniile sunt bine integrate, nu rup şi nici n-au nota aia enervantă de ludic jazzy.

Deceptionist - Not happening : Depresivă și cu feeling, din alt film decât world music, gen post-rock făcut pe calculator, cu un refren pop şi retro de muzică sentimentală, patetică – refren care e pus unde trebuie şi e cinstit, nu e mascat prin giumbuşlucuri jucăuş-autoironice. O piesă frumoasă.

____________________________

A2+D3 sunt preferatele mele

Mai citește despre manele:
Daniela Stan, dansatoarea de manele cu costume psihedelice Steaua de Mare luptă împotriva discriminării rasiale cu manele psihedelice Romeo Fantastik ar fi putut pleca acasă cu chiloții mei Aur, smalex şi duşmani