Cvintet tripofonic

Silviu Gherman prezintă soundtrack-ul misoginismului

De Marius Ghenț

Silviu cântă și în trupa Mes Quins

Dezamăgirile în dragoste sunt întotdeauna nasoale, în special pentru bărbaţi. După ce tipa cu care a umblat ani la rând se decide că e timpul să încerce şi alte puli, tipul trece, de cele mai multe ori şi din motive evidente, printr-o perioadă de tot căcatul. Consumă cantităţi de alcool care-l duc în pragul orbirii, devine un fumător înrăit, încearcă să fută orice fostă în afară de EA sau, în cazul lui Silviu Gherman, scrie un roman.

Cartea Hârtiile Mascului, apărută recent la editura Curtea Veche, e al treilea roman din portofoliul bucureşteanului şi a fost scrisă după o serie de decepţii sentimentale. Povestea prezintă o societate distopică în care femei gigantice conduc lumea, iar bărbaţii sunt folosiţi  pe post de sclavi. Cam la fel cum e azi, doar că mult mai pe faţă.  În consecinţă, l-am rugat pe cel mai haios actor român cu nume de politician de pe Youtube să facă un Cvintet Tripofonic cu piese pentru bărbaţii care s-au săturat de puterea incontestabilă a pizdei, un fel de soundtrack pentru Hârtiile Mascului.

Grauzone – Eisbar

„Prima, pentru că are dreptate întotdeauna, dar nu se poate să fim urşi când vrem noi, suntem când ne vine.

Turquoise Days - Grey Skies

A doua, pentru că-mi place să mă alint. Mă mângâie pe cap piesa asta.

Ween - The Blarney Stone

A treia, pentru că e o piesă care ar fi trebuit să aibă un clip cu explozii şi te umple în piept.

Sebastien Tellier - L'Amour et la Violence

A patra, pentru că nu trebuie să ne ruşinăm când suntem imbecili.

Skiantos – Vortice

Ultima, ca să nu ni se suie la cap. Versurile sunt de mare fineţe.”

Citește și Silviu Gherman ne arată ceva scârbos

Alte cvintete tripofonice

Comments