FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Școala românească m-a învățat tot ce e mai rău despre viață

Din școală, liceu și facultate, am învățat că plagiatul e ok, atât timp cât nu ești prost.
scoala

Adevărul e că din sistemul educațional din România ai toate șansele să rămâi cu sechele, fie că vorbim de unele fizice sau de unele mintale. În același timp, își îndeplinește foarte bine funcția de socializare, adică te învață tot ce trebuie să știi despre cum să supraviețuiești în societatea asta defectă. Uite câteva lecții esențiale despre viață cu care am rămas în urma școlii românești.

ABSOLUT TOATĂ LUMEA CARE FACE MORALĂ DESPRE ÎNVĂȚĂMÂNT E ORIBIL DE IPOCRITĂ

sistemul-educational-din-romania-m-a-invatat-tot-ce-stiu-mai-rau-despre-viata-357-body-image-1455622332

Foto de ronada.com, via Flickr

Da, chiar și eu. În fiecare an, când apar rezultatele la Bac, se umple Facebook-ul de hoarde de ipocriți care înfierează puștanii care au picat sau care au fost prinși cum copiau din cauza camerelor video. Totul de parcă majoritatea n-au luat examenul tot cu ajutorul colegilor sau n-au copiat niciodată la o testare. Să te iei de niște puștani că au copiat, când aproape toți am copiat din testele sau temele pentru acasă ale colegilor la un moment dat, e cumva la fel de penibil ca ăia care urlă că nu mai pot cu hoții din România, când toți ciordim la greu muzică, filme și jocuri de pe internet.

Publicitate

Citește și: Tot ce știm până acum despre cazul profesorului de matematică din Tudor Vianu

Apoi, aceiași oameni care se plâng de cât de proști și ticăloși sunt tinerii din zilele noastre dau share la articole cu titluri de genul „Nu da share, nu-i pasă nimănui de acești olimpici la matematică!", ca să se simtă mai bine cu ei înșiși și să mimeze că erau și ei elevi eminenți în altă viață.

OLIMPIADELE SUNT UTILE DOAR ÎN OCHII INSPECTORATULUI ȘI-AL PRESEI

sistemul-educational-din-romania-m-a-invatat-tot-ce-stiu-mai-rau-despre-viata-357-body-image-1455622563

Foto de Robert Couse-Baker, via Flickr

Trăim în epoca internetului, în care ai acces la instituții media din jurul lumii. Fix de-asta te provoc să cauți o știre virală de la o publicație americană serioasă despre olimpiadele de matematică și informatică cu care ne lăudăm noi mereu. O să zici: „Păi nu se găsesc, pentru că nu există olimpici în America, doar la noi!" Nu, boss, americanii sunt liderii atât la olimpiada internațională la matematică, cât și la aia pe informatică. Pe urmă restul suntem la gramădă noi, alte state postsovietice, Rusia și China. Practic, e vorba de toate popoarele excesiv de naționaliste.

La noi devin virale știrile cu olimpici, pentru că nivelul mediu de educație e atât de scăzut aici, încât pare fascinant că reușesc unii să fie inteligenți, în ciuda sistemului de învățământ, și de aici apar complexe.

Citește și: Școala românească: între profesorii care mă băteau și aia care plângeau la ore

În țările civilizate, sistemul de învățământ public e obligat să ridice nivelul mediu de educație al elevilor, adică profii sunt obligați să aibă grijă ca cel mai prost elev din clasă să iasă de acolo cu un nivel decent de cunoștințe. Nivelul ăla mediu e verificat prin niște testări internaționale care se dau în vreo 65 de țări, inclusiv România. În 2012, noi am ieșit pe locul 45, cu rezultatele că 40% dintre elevii români au dificultăți să citească și să înțeleagă un text și pot rezolva doar exerciții de bază la matematică.

Publicitate

Când eram mic, am fost și eu olimpic la vreo trei materii, dar doar până-n faza pe județ. Nu am rămas cu absolut nimic din ele, în afară de faptul că eram privilegiat în perioada de dinainte de olimpiadă, adică aveam voie să chiulesc motivat de la ore de Română pe vremea când învățam pentru faza pe municipiu la Fizică. Pe lângă asta, eu și alți elevi în situația asta aveam privilegiul de a avea profesori care se ocupau doar de noi în timpul orelor, adică restul clasei șoma și erau puși să facă niște exerciții, pe care nu le verifica nimeni, în timp ce noi eram antrenați.

În liceu, am experimentat reversul, adică stăteam degeaba la ora de Română și profa nu termina de predat programa înainte de teză, că se ocupa de olimpici. De ce făcea asta? Pentru că gradele, respectiv salariul ei, cresc până la o sumă vag decentă (oricum ceva sub 20 de milioane) doar dacă inspectoratul decide c-a bifat destule mizerii d-astea de prestigiu, gen să aibă elevi olimpici sau să fie dirigintă la o clasă, chit că nu simte vreo chemare specială pentru asta. E un sistem stupid care obligă profesorii să se ocupe doar de un procent foarte mic de elevi de elită, în timp ce restul sunt lăsați de izbeliște și ajung ăia despre care scriu cu toții statusuri ipocrite și moralizatoare.

MUNCA NU TE AJUTĂ LA NIMIC FĂRĂ VRĂJEALĂ

sistemul-educational-din-romania-m-a-invatat-tot-ce-stiu-mai-rau-despre-viata-357-body-image-1455622593

Foto de Alexandru Panoiu, via Flickr

În România, e o contradicție destul de mare între ceea ce ți se zice când ești mic și ceea ce se întâmplă în realitate. De exemplu, ți se spune că, dacă o să fii elev silitor, o să ajungi să ai o viață de succes, iar ăia care-s loaze și se distrează toată ziua o să înfunde birourile de șomaj. De-asta părinții ajung să bată la copii ca la fasole, doar ca să se laude unii în fața altora că ăla micul al lor ia zece pe line, deci o să ajungă Bill Gates. Pe urmă, după vreun deceniu sau două, vezi cum premianții ajung notari depresivi sau lectori universitari alcoolici, iar tipa aia care a copiat la Bac, la toate materiile, e chief financial officer la o multinațională. Din simplul motiv că aia a învățat cum să bage vrăjeală în fața profilor ca să scape de consecințe, în timp ce premiantul a tocit de frica părinților.

Publicitate

Citește și: Oscarurile se decernează la liceul Sfântul Sava

Eu am învățat lecția asta prima dată când eram ascultat la Limba Română prin clasa a șasea, alături de un prieten care copiase toată tema de vacanță de la mine. Ăla avea vrăjeală în el, pe mine nu mă plăcea profa că eram semiautist. La aceeași analiză pe text, lui i-a zis că a făcut o introspecție psihologică și mie mi-a zis că-mi dau cu părerea prostește. A fost prima din multe lecții că modul în care spui ceva contează mai mult decât corectitudinea a ceea ce spui, în România. Și că vrăjeala bate efortul în aproape orice context.

PLAGIATUL E OK ATÂT TIMP CÂT NU-L FACI PROST

sistemul-educational-din-romania-m-a-invatat-tot-ce-stiu-mai-rau-despre-viata-357-body-image-1455622618

Foto de Robert Couse-Baker, via Flickr

Unul dintre cele mai amuzante lucruri la școală este că toți profesorii îți cereau referate mai ceva ca la Securitate, doar că nu se uitau niciodată pe ele. Practic, la fiecare materie, introduceau o notă pe referat, care avea de obicei ca scop să mărească media pe clasă, să mențină liceul la o anumită medie în statisticile inspectoratului și să te oblige să măcelărești niște copaci degeaba. Așa s-a umplut internetul de siteuri de referate precum Clopoțel.ro sau referat.ro de unde poți să ciordești cât vrei din operele altora, gratis. Sau RegieLive.ro unde găsești licențe și disertații contra cost. Practica asta se perpetuează destul de bine și în facultate. Apoi ne mirăm toți ca mironosițele că e plin de politicieni cu doctorate plagiate.

Uneori mai apăreau excepții, adică un prof se mai trezea să le și citească și observa că-s vreo trei lucrări identice pe clasă, unele lăsate chiar cu semnătura autorului original. Atunci ieșea scandal și primeau toți nota cinci. La fel se întâmpla și dacă elevii nu erau în stare nici măcar să-și citească propriul referat cum trebuie.

Publicitate

Din experiențele lor nefericite, am învățat cum să sucesc frazele, cum să schimb mereu introducerea, încheierea și, treptat, am ajuns în stadiul în care parafrazam diverse paragrafe din mai multe referate și aproape că făceam o lucrare științifică reală. Aproape, pentru că e stupid să-ți imaginezi, ca profesor, că există elevi care chiar sunt în stare să facă o sinteză pe bune, din vreo trei-patru surse bibliografice, în clasa a cincea, când nu îi învață nimeni cum să facă asta.

DACĂ AI BANI, POȚI SĂ TRECI DE ORICE MAI PUȚIN DE BAC

sistemul-educational-din-romania-m-a-invatat-tot-ce-stiu-mai-rau-despre-viata-357-body-image-1455622977

Fotografie de Ramsey Beyer via Flickr

Tot școala românească te învață de mic că banii rezolvă orice. Sunt puțini naivi care mai au impresia că școala românească e gratuită. În 2015, au curs continuu scandaluri cu părinți oripilați că li se cer sume mari pentru fondul clasei, pentru fondul școlii sau pentru protocol în cazul examenelor. Toate sumele astea sunt ILEGALE, dar orice părinte o să-ți spună că i se bagă pe gât, cu cât e școala considerată mai „elitistă".

Pe lângă sumele ilegale fixe, la unele școli ți se bate obrazul în ședințe cu părinți sau la ore de dirigenție să iei cadouri pentru profi. Tot afluxul ăsta de bani blindează elevii slabi ai căror părinți pot să vină oricând la profi să urle că nu au cum să le lase plozii corigenți sau repetenți, pentru că au luat deja banii lor.

Citește și: Cum luai bătaie de la profesori în România anilor 90

Am terminat o școală generală considerată „de elită" din București, iar acolo banii curgeau în valuri. Mama unui coleg dădea un plic cu un milion în el pentru absolut fiecare profesor, în clasa a șaptea, inclusiv pentru ăla de Religie și aia de Muzică. Printr-a opta au întrebat-o unele mame pe maică-mea dacă voia să se bage și ea la cumpărarea subiectelor de Capacitate, doar 15 milioane de persoană.

Singurii elevi care au rămas vreodată repetenți sau corigenți în școala aia erau copiii femeilor de serviciu sau cei săraci care locuiau prin apropierea școlii. Restul puteau să aibă și trei note de patru la o materie, că media le ieșea mereu șapte. În liceu, mă fascinau unii de la o clasă de uman, care dădeau tuturor profilor coșuri de Crăciun cu o sticlă de Jack Daniels, o cutie de trufe și-un parfum scump.

Practic, am văzut cum banii rezolvau absolut orice problemă mai puțin Bacul. M-a bucurat că la Bac s-a întâmplat în multe cazuri ca banii să fie degeaba, că n-ajungeau la profii supraveghetori și ăia mai puneau biciul pe unii care se așteptau să copieze lejer. În clasa în care am dat examenul, o fată descurcăreață a strâns zece lei de om ca să-i dea supraveghetorilor. M-am uitat tot Bacul la oamenii ăia care aveau dileme morale și-i certau pe cei care chiar copiau grosolan cu cartea pe bancă, dar nu puteau să le ia lucrările sau să comenteze, că le-au primit banii.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre educația din România:
Am vorbit cu-n expert în educație sexuală ca să înțeleg de ce elevii au nevoie de asta
Elevii români ar introduce votul cenzitar și educația politică, dacă ar fi parlamentari
În școlile din România nu te învață nimeni cum să salvezi o viață și asta e o problemă