Asta vă va spune tot ce trebuie să ştiţi despre internet. Pe scurt e un Tumblr făcut de cineva ca să-şi bată joc de sutele de posturi ignorante care au inundat Twitter despre trupa cap de afiş pentru festivalul de muzică Coachella: The Stone Roses. Într-adevăr e o descriere tipică internetului, dar nu de-asta e atât de reprezentativă. Eu nu fac o judecată de valoare când spun că aceste postări sunt ignorante. Ele sunt exemple clare de ignoranţă. Asta e un fapt obiectiv. Oamenii ăştia nu ştiu cine sunt Stone Roses şi ei simt nevoia să le spună tuturor asta.

Să ne înţelegem, mie nu-mi pasă că nimeni nu ştie cine sunt Stone Roses. Cu toţii am avea destule motive să nu ştim cine sunt. Ultimul lor album înregistrat în studio a apărut în 1994. Albumul lor bombă, pentru care sunt cunoscuţi a apărut în 1989. Asta e aproape o viaţă de om. Asta înseamnă doi copii de 19 şi 24 de ani. Ei sunt o trupă din UK. Melodiile lor n-au fost puse niciodată pe radiourile americane. Deşi au fost o trupă tare, ei erau oribil de aroganţi pentru că se credeau mult prea tari, se lăudau mereu şi s-au prăbuşit sub greutatea propriului lor succes, pentru că n-au mai putut să scoată ceva la fel de bun de atunci. Un fel de Oasis mai vechi.

Aţi auzit de Oasis nu? Aţi auzit măcar numele trupei, nu? E ok dacă nu ştiaţi. Nu e genul ăla de lucru pe care ar trebui să le ştim cu toţii şi să nu le uităm precum sclavia, Holocaustul, uciderea indienilor sau oprimarea femeilor până în 1920. Bine, să zicem că e ok să nu le ştiţi nici p-astea. S-ar putea să fie cam de căcat dacă nu le ştiţi ŞI nici nu vă pasă, dar hai să nu deviez. Să nu ştii cine sunt Stone Roses e ok. Totuşi dacă îţi place muzica de la Coachella e o şansă mare să-ţi placă şi ăştia. Albumul lor de debut e ceva ce probabil o să vă placă. Ei sunt un fel de combinaţie între Pearl Jam şi Beach House. Şi da, m-am distrat descriindu-i aşa.

Ce mi se pare mie fenomenal la acel Tumblr de mai sus e că oamenii ale căror tweeturi apar acolo au făcut ceva fascinant. Ei au scris „Cine sunt Stone Roses?!?!” în ecranul de Twitter şi au dat tweet în loc să scrie ACELEAŞI CUVINTE pe bara de Google aflată un pic mai sus în browser. În alte cuvinte dorinţa lor de a-şi etala ignoranţa în legătură cu trupa Stone Roses era mai mare decât dorinţa lor de a-şi satisface curiozitatea sau de a ignora cu totul această trupă fără să spună nimic. Decizia lor se bazează pe presupunerea că e mai avantajos pentru poziţia lor socială imaginară să-şi transmită ignoranţa în legătură cu această trupă, decât să adopte orice altă poziţie în legătură cu ei. E un exemplu magnific de individualism. Un fel de aranjament floral al individualităţii. Unul de Stone Roses chiar.

Nu spun că aceşti oameni reprezintă totalitatea utulizatorilor de net.Nu pot să zic nici măcar că ei se reprezintă cum trebuie pe ei înşişi. Ei doar au avut o idee şi au scris-o, iar soarta (e uşor să cauţi chestii pe Twitter şi e o idee tare de Tumblr) a răspândit acel gând al lor prin lumea întreagă în loc s-o lase doar în newsfeed-ul prietenilor lor. Totuşi această întâmplare este reprezentativă pentru faptul că internetul, compendiumul de cunoştinţe utile sau nu ale omenirii, este folosit ca o unealtă pentru a promova ignoranţa intenţionată într-un mod care presupune un avantaj social.

Acest fapt redus la nivelul din articolul ăsta şi filtrat printr-un subiect insipid precum faptul că Stone Roses vor fi capul de afiş de la Coachella demonstrează câteva chestii  despre rasa umană. Dacă îi permitem asta. Asta dacă ignorăm atitudini elitiste precum: retarzii ăştia oricum vor să meargă la festival doar ca să facă maldăre de căcat peste toaletele ecologice pe care o să stea în timpul concertului Red Hot Chili Peppers, aşa că putem trece peste partea cu „implicaţii despre omenire” şi să-i băgăm la categoria „oile negre ale speciei.”

Dar repet bara de Google e chiar ACOLO fraţilor. Era cât pe-aci să nu fac mişto de voi. Nici nu VREAU să fac mişto de voi, dar e prea UŞOR. E ca şi cum aţi avea NEVOIE de asta. Aştept cu drag comentariile în care mă faceţi un „hipster labagiu” sau un „trol” pentru că eu cred în ideea satisfacerii curiozităţii în particular. Eu nu vă spun „mamă ce proşti sunteţi că nu ştiţi de Stone Roses,” ci „DE CE DRACULUI AŢI PUNE ASTA PE TWITTER ÎN LOC S-O CĂUTAŢI PE GOOGLE ŞI SĂ AFLAŢI IMEDIAT RĂSPUNSUL?!” Hai fraţilor, oameni suntem! Suntem mulţi! Alăturaţi-vă şi voi speciei! Sau măcar tăceţi naibii din gură, bine? Sau măcar lăsaţi-ne să facem mişto de voi fără să vă luaţi în serios. Oricare din variantele astea e bună. Doamne iartă-mă, oricare.

Traducerea: Mihai Popescu