„Smack My Bitch Up” a fost inspirat de o noapte nebună în Copenhaga

Chiar dacă n-ai auzit până acum de numele Jonas Åke​rlund, sigur ai văzut câteva dintre lucrările sale. Fostul toboșar cu plete de la Bathory e acum unul dintre cei mai recunoscuți regizori de clipuri muzicale din timpurile noastre, pentru că a făcut câteva dintre clasicele „Ray of Light" al Madonnei și „Paparazzi" al lui Lady Gaga. Dar înainte de toate astea, el și-a început carierea cu clipul controversat pentru melodia „Smack M​y Bitch Up" de la Prodigy. Se pare că ideea pentru povestea spusă la persoana întâi din clip, unde o femeie ia droguri, iese în oraș și se face praștie, ca apoi să aducă o tipă drăguță acasă, a fost bazată pe o ieșire de-a lui Åkerlund în Copenhaga. Am luat legătura cu Jonas ca să aflăm ce a luat-o razna în noaptea aia.

VICE: Bună, Jonas, ce faci?
​Jonas Åkerlund: Bună, îngheț ca naiba în Los Angeles, dar e bine. Mulțumesc cerului că vorbești în engleză, credeam că toată povestea asta va fi în daneză și sunt varză la ea.

Erai cam nebun în tinerețe?
​Oh, da, obișnuiam să fiu mereu plecat și să mă fac mangă și să strecor bere și alcool în Suedia, pentru că era mai ieftină. Aveam o barcă privată, înainte ca podul spre Suedia să fie construit, și doar vâsleam la ea. Dar acum nu mai e ilegal să aduci băutură, așa că nebunia aia a dispărut. Copenhaga era locul în care puteai merge să vezi filme necenzurate, pentru că mereu oamenii au fost mai deschiși la minte acolo. Mi-aduc aminte că am văzut Evil Dead 2 acolo pe vremuri.

Zvonurile spun că clipul celor de la Prodigy a fost inspirat de o noapte deșănțată în Copenhaga, ne poți spune mai multe?
​Nu prea îmi amintesc prea multe din noaptea aia. Nu pentru că eram spart sau altceva, ci pentru că a trecut mult timp de atunci. Cred că e mai bine să încep cu începutul, e ok așa?

Sigur.
​A fost o serie de coincidențe care m-a dus la clipul ăsta în primul rând. Nu făcusem încă nimic în afara Suediei, dar fusesem destul de norocos să lucrez cu Roxette, care erau mari la nivel internațional, așa că au făcut ca munca mea să devină cunoscută. Am primit un telefon de la Liam din Prodigy într-o zi, și el m-a invitat la el acasă în Essex ca să vorbim despre un clip pentru noul lor single, „Smack My Bitch Up." Eram tare încântat, pentru că tipii ăștia erau prea șmecheri și iată-mă pe mine, metalistul pletos, în afara elementului meu. Așa că le-a arătat colegilor lui un clip pe care-l făcusem pentru o melodie de-a lui Per Ges​sle, și așa m-am ales cu jobul.

Apoi ai decis să-l faci despre noaptea aia în Copenhaga?
​Nu chiar. Nu aveam nicio idee despre ce puteam să-l fac. Chiar ajunsesem să renunț la clip, pentru că nu-mi venea nimic interesant; aveam un blanc total. Așa că am renunțat. Apoi am decis să am o escapadă în Copenhaga cu prietenul meu Hans ca să mă mai dezmorțesc. Am luat bacul și am condus până pe coasta orașului și am luat o cameră la hotelul Kong Frederik, care probabil că nu se preta la bugetul nostru. Chiar nu știu de ce am ajuns acolo.

Atunci noaptea a luat-o razna?
​Păi, după cum am și spus, nu-mi amintesc prea multe, dar ce pot să-mi aduc aminte e că, la sfârșitul serii, Hans și cu mine am ajuns într-un club de striptease aflat după colțul hotelului. Nu mai există acum. Eram praf și-l tot pierdeam pe el din raza vizuală, așa că-mi amintesc că la un moment dat am fost la baie și am găsit o cabină încuiată, încât m-am gândit că Hans a rămas blocat acolo și ceva n-a mers cum trebuie, așa că am tot lovit ușa până am descoperit că înăuntru era un amărat care se căca. Imaginea aia cu mine care trântesc ușa la pământ și tipul ăla banal care-și făcea treburile mi-a dat toată ideea pentru clip. I-am sunat pe băieții din Prodigy a doua zi și le-am spus ideea, în caz că mă voiau înapoi.

Cum se face că personajul principal a ajuns să fie o femeie la final?
​Nu m-am gândit prea mult la asta, ci că pur și simplu ar fi fost o turnură neașteptată dacă persoana asta petrecăreață era o femeie și nu un bărbat. Unele feministe s-au dat în vânt după ea, altele n-au suportat-o. Trebuia să fie scandaloasă și ieșită din tipar, iar nouă ni s-a părut amuzant când am văzut-o mai târziu.

Cum a fost filmarea?
​A fost o nebunie totală. Am filmat totul într-o singură zi în Londra și nu aveam GoPro sau orice altceva atunci, așa că am tras pe o casetă cu o cameră cu un film de 35 mm, pe care directorul de fotografie a trebuit să o care toată ziua, săracul. Am până și poze cu el în care moțăie pe cameră. Plus că încercam întruna să ne ascundem de șefii mei pentru că ei văzuseră scenariul care era plin de țâțe și sânge, iar ei mi-au spus că m-ar da afară dacă aș face așa ceva.

Trupei i-a plăcut clipul când l-a văzut prima dată?
​Nu, am fost dat afară după prima editare. Ei m-au tot certat că voiau un edit mai dur, așa că am pus totul la grămadă, fără vreun efect sau orice altceva și l-am trimis pe o casetă, după care am primit un fax care-mi spunea că agenției nu i-a plăcut, că am fost concediat și să nu-l mai continui. Partea amuzantă e că după ce au încetat să-mi sufle în ceafă am putut să spun „Îmi bag pula!" și să-l fac exact cum voiam eu. Așa că am ajuns să-l termin și să-l trimit solistului, doar ca să i-l arăt, iar tipului pur și simplu i-a plăcut.

Traducere: Dana Alecu

Citește mai multe despre Prodigy:
​Am trăit ca-n 1996 timp de-o săptămână ​Noroi, party și motoare Enduro la Brașov ​Ground zero of cool: Remember The Web