Mă întreb cum ar fi ca soţul meu să facă sex cu mine după ce am murit

Săptămâna trecută, un tip pe nume Amr Abdul Samea a scris în Al Ahram, ziarul egiptean deținut de stat, că guvernul egiptean plănuiește o nouă metodă de a fute femeile din țară. Și nu numai la figurat. Încă se dezbate validitatea știrii, dar pe mine nu m-a surprins deloc. Una dintre primele mele experiențe cu drepturile femeilor din Egipt a fost la începutul anilor 90, înainte ca familia mea să emigreze în State. Aproape împlinisem opt ani și locuiam peste stradă de o curvă. O târfă. O zdreanță. Alegeți voi ce vă place. Evident că această târâtură mizerabilă și infectă fusese violată, iar imoralitatea ei sexuală aruncase rușinea asupra familiei ei – chiar dacă ea nu avusese niciun cuvânt de spus în privința acestei așa-zise imoralități sexuale.

Am întrebat-o pe mama ce se va întâmpla cu ea. Mi-a răspuns: „Îl poate obliga la tribunal s-o ia de nevastă.” Și dacă nu vrea să se căsătorească cu el, am întrebat. Asta a zăpăcit-o de cap pe maică-mea: „De ce altceva l-ar mai duce la tribunal atunci? Ce să vrea de la el?” A pus întrebarea ca și cum ar fi spus: „De ce nu-i dai niște falafel și lui frate-tu?” sau “Te-ai îmbrăcat să plecăm la școală?” Această lege, la fel ca majoritatea legilor egiptene, a apărut datorită unui precedent islamic. Și noi nici măcar nu eram musulmani. Ca și vecina noastră cea „curvă”, eram creștini copți – mai puțin de 10 la sută din populația Egiptului. Nimic din toate astea nu o deranja pe maică-mea. Nu lupta împotriva ideologiilor greșite, așa cum nici vecina mea nu a luptat la tribunal împotriva violatorului său.

Ce rost are? În Egipt, o femeie valorează cât propriul himen. Evident, la vârsta de opt ani, m-am întrebat cum ar fi să mă căsătoresc cu cel care m-a violat. Mai întâi am țesut fantezii romantice în jurul lui. Poate mă iubea cu adevărat și violul a făcut parte din planul lui de a ne petrece restul vieții împreună? Poate se simțea foarte singur și asta era singura lui șansă să aibă pe cineva lângă el? Oare am putea fi fericiți? După ce i-am găsit destule justificări acestui Făt Frumos din Orientul Mijlociu, am hotărât să-l ucid cu o ceapă otrăvită.

Prin 1999, în urma presiunii multor grupuri care luptau pentru drepturile femeilor, cabinetul egiptean a votat anularea legii violului, care îl scăpa complet pe violator de vină dacă se căsătorea cu victima. Deși mi s-a spus că asta e doar o formalitate la vrăjeală, așa cum sunt considerate și abuzurile sexuale în Egipt. Acum mai puțin de un an, armata egipteană a deținut protestatarii de sex feminin din Piața Tahrir pentru a le testa virginitatea, iar apoi le-au amenințat că le vor acuza de prostituție. Oficialii au apărat inițial aceste teste și acțiunile militarilor. Mai târziu și-au cerut scuze, dar niciun membru al armatei nu a fost judecat pentru abuz sexual.

Toată această istorie a culminat cu o conversație telefonică pe care am avut-o cu mama miercuri seară.

„Ai auzit ultimele vești?”m-a întrebat.

„Despre?”

„Parlamentul discută aprobarea unei legi care să-i permită bărbatului să-și ia un ultim rămas bun de la soția lui care a murit,” mi-a spus.

„Ce înseamnă asta?” am întrebat-o.

„Că va avea voie să se întindă cu ea în pat pentru ultima oară,” mi-a explicat. Am 27 de ani, dar sunt necăsătorită, așa că mama tot se joacă cu cuvintele când vorbește cu mine despre sex.

„Tot nu înțeleg.”

„Bărbatul va avea voie să își exercite [pauză] dreptul marital până la șase ore după ce soția a murit,” mi-a explicat, de data asta cu același ton pe care îmi închipui că l-ar folosi pentru a descrie sfârșitul lumii.

Potrivit rapoartelor din presa egiptean[, un membru al parlamentului egiptean vrea să introducă „legea sexului de adio”, pentru ca un bărbat să poate face sex cu soția lui moartă până la șase ore după moartea ei. Anul trecut, Zamzami Abdul Bari, un cleric marocan, a stârnit dezbaterea asupra chestiunii, susținând că o căsătorie rămâne validă și după moarte. Consiliul Național pentru Femei al Egiptului deja face o campanie împotriva schimbării. Unii cetățeni egipteni sunt șocați.

Dar în Orientul Mijlociu, religia e deasupra tuturor. Religia justifică orice. Îmi imaginez că acest preot marocan a citit în Coran despre cum profetul Mohamed a stat cu o femeie în sicriul ei, a interpretat acest pasaj literal și a propus această lege. Toate chestiunile privind modernizarea Egiptului devin secundare în timp ce guvernul promovează necrofilia justificată de religie. În ciuda problemelor ca sărăcia, suprapopularea, analfabetismul, sănătatea publică precară, ca să nu mai zic de revoluția socială, parlamentul egiptean își petrece timpul inventând o nouă lege despre sex post-mortem.

Așa am ajuns să mă întreb cum ar fi ca soțul meu imaginar să mă fută după ce am murit.

Prima oră: Am murit tânără. În urma unei combinații de știri proaste (despre diverse legi justificate religios) și ani întregi de nicotină și unt în exces. (Nu am mai multe detalii, eram ocupată să mor). Un dric mă transportă la o clădire din apropiere. Nu e o clădire oarecare. Un oportunist istețfoc a înființat acest loc pe jumătate morgă, pe jumătate spital, după aprobarea legii sexului de adio. Compania le cere bărbaților o taxă pentru ultimele ore cu soțiile lor – fie că acești bprbați aleg sau nu să-și exercite dreptul marital. Personalul îl roagă pe soțul meu să-mi aștepte corpul în camera de așteptare. Camera fără ferestre e capitonată cu catifea mov, iar corpul meu e pregătit și părul aranjat. Personalul îmi închide cu grijă pleoapele și mă așează pe pat. Soțul meu stă într-un scaun, scoate o sticlă de whiskey și o așază lângă lubrifiantul oferit cadou de companie. Acestea vor fi cele mai lungi șase ore din viața lui.

A doua oră: Soțul meu soarbe o gură de whiskey, apoi începe chiar să și-l toarne pe gât. Sunt sigură că e aici doar pentru a petrece câteva ore liniștite alături de mine. Bărbatul imaginar cu care m-am căsătorit n-ar fute un cadavru. E scârbos. Nu suntem musulmani. Nu suntem nici măcar credincioși. Dar oare, dacă ani în șir de ideologie religioasă pe post de lege au convins-o pe mama că e ok ca o femeie să se căsătorească cu violatorul ei, oare n-ar putea aceeași ideologie să-l infecteze și pe soțul meu? De ce bea atâta whiskey? Ar trebui să fie pe marginea patului meu, cu pumnii strânși, înjurând sfinții printre dinți că m-au luat atât de repede și sperând ca o putere supranaturală să mă reînvie.

A treia oră: Pe marginea patului? Așa am zis? Nu, am greșit. Te rog du-te înapoi pe scaun și continuă să torni în tine whiskey. Mă sărută, iar rujul roz de proastă calitate mi se șterge de pe buze. Îmi mângâie părul. Spiritul meu vrea să urle la el „Mi-e groază c-o să-mi pui lubrifiant în părul proaspăt spălat, dar și mai groază mi-e că ai de gând să-mi fuți cadavrul!”

A patra oră: Mușchii corpului meu sunt foarte rigizi acum. Soțul se întinde în pat lângă mine. Stă întins lângă mine, beat, tremurând. Nu-mi vine să cred ce-o să se întâmple. Îmi penetrează cadavrul ținându-mă de mâinile vinete. Așvrea să am puterile pe care le au spiritele în filmele de groază. Așvrea să-l bântui și să-l îngrozesc. Așvrea să se oprească.

Cinci minute după ora a patra: Tipic. Deja s-a îmbrăcat la loc.

A cincea oră: Soțul meu termină whiskey-ul și își așază buzele pe fruntea mea înainte să iasă din cameră. Sora mea se întâlnește cu el în fața clădirii. Angelina a vrut să-ți dau asta, îi spune ea, întinzându-i o ceapă. Așa scria în testamentul ei. Soțul meu ia o mușcătură în timp ce sora mea se îndepărtează.

E o decizie pe care am luat-o la vârsta de opt ani. Orice bărbat care mă violează, fie că sunt în viață sau nu, primește ceapa otrăvită.

@notsovanilla

Traducere: Oana Maria Zaharia