Fermele squat ale muncitorilor agricoli din Andaluzia

Muncitorii din Andaluzia trec printr-o perioadă de mare rahat acum când se confruntă cu cele mai dure tăieri de buget în serviciile publice din istoria democrației spaniole. Șomajul în zonă este de aproximativ 36% - mult mai mare decât media națională (circa 26%) -, iar reformele muncitorești (ERE) care permit societăților să concedieze în număr masiv, fără plăți compensatorii, doar înrăutățesc lucrurile. Totuși, nu sunt numai vești proaste: bezna asta economică în care se află Andaluzia a dus la creșterea inițiativelor colective, cum ar fi Corralas și a sindicatelor, cum ar fi Sindicatul Andaluz al Muncitorilor (SAM).

Inspirați de satul Marinaleda, al cărui primar revoluționar bărbos este și președintele Uniunii, SAM - și Sindicatului Fermierilor, înființat de sora lui - și-a extins operațiunile în toate regiunile în ultimii ani. Acțiunile includ și „raiduri" extrem de mediatizate în supermarket-uri din locuri ca Sevilla, Malaga și Cordoba.

Cu toate c-ar fi bune ca titluri de ziar, câteva pachete de paste făinoase și niște sticle de ulei de măsline nu fac o revoluție. Munca adevărată a Sindicatului se află în procesul lor continuu de ferme-squat. Acestea au apărut nu doar ca un protest față de vastele suprafețe de teren funcțional care stau nefolosite în timp ce proprietarii lor sug din fondurile UE, dar și pentru a le oferi o viață șomerilor locali (zilierilor).

Treaba asta l-a și atras pe fotograful José Colón, care a crescut în genul ăsta de comunitate afectată de criză, cum este Andaluzia. În decembrie 2012 a doucmentat timp de două săptămâni o astfel de fermă, Finca Somonte de lângă Cordoba, de unde s-a-ntors cu fotografiile astea.

Urmăriți-l pe Paul pe Twitter: @pauldotsimon

Traducere: Andra Olteanu

Citește și:
Guvernul columbian omoară fermierii ca să le ia pământurile
Poveste din Berlin: Adio, Tacheles
Drogul austerității