Starea maidanezilor la 18 luni de la cazul copilului omorât în parcul Tei

În curând se împlinește un an și jumătate de când un copil a fost omorât de maidanezi în parcul Tei. Vinovați sunt mulți. Părinți iresponsabili, mârlani needucați care nu-și castrează câinii, cuțofili care hrănesc și întrețin haite, autorități și ONG-uri care văd în câini doar o afacere, Oprescu, Onțanu, comunismul care a născut problema maidanezilor, tranziția care i-a trecut cu vederea și ghinionul băiatului de patru ani care pur și simplu n-a avut zile. Știu că după tragedie au apărut mulți nebuni conspiraționiști care au lătrat c-a fost o înscenare, că erau urme de câine de luptă pe cadavru, dar nu. Nu există nicio dovadă că ar fi așa și dacă crezi lucruri de genul doar din auzite, înseamnă că ești imbecil.

Dar Oprescu a promis atunci că strânge 80% dintre câinii fără stăpân din Capitală în 18 luni. Adică până acum. Conform cifrelor, a reușit. Situația e însă mai complicată de atât. Și ca să o înțelegem, trebuie să vorbim despre toate părțile implicate.

Bugetul ASPA în 2009 a fost de 2 929 000 lei.
Bugetul ASPA in 2010 a fost de 1 726 000 lei.
Bugetul ASPA in 2011 a fost de 4 647 000 lei.
Bugetul ASPA in 2012 a fost de 4 288 000 lei.
Bugetul ASPA în 2013 a fost de 18 600 000 lei.

Până la moartea lui Ionuț, ASPA avea angajați doar opt hingheri din 47 de angajați. Restul de 39 se ocupă de organizare, evident. Imediat după scandal au fost angajați hingheri noi. Acum sunt 32.

Bugetul ASPA în 2014 a fost de 33 640 000 lei. Prinderea și transportul unui câine costă 219 lei. Pe bune. La începutul scandalului, ASPA a socotit că în capitală sunt 64 704 de maidanezi. Ținând cont că o cățea nesterilizată fată de două ori pe an, e cam complicat de estimat pe bune câți erau atunci și câți sunt acum.

În primele șase luni, ASPA a prins doar 6 500 de câini, iar operațiunea a costat 600 000 de lei.

Deși în prima treime a programului au prins de patru ori mai puțini câini decât ar fi trebuit, miraculos, planul cincinal a fost depășit, iar ASPA a declarat luna asta că au ajuns la 51 000 de câini strânși. Un salt spectaculos de la 30 de câini prinși pe zi la 120. Și mai spectaculos, ținând cont de faptul că atunci când sunt filmați, TOȚI hingherii din capitală, (11 mașini, 30 de tipi) reușesc să prindă doar patru câini într-o zi.

Știu, la prima vedere par cifre exagerate, ca în agricultura comunistă. Dar, având în vedere că numărul de oameni mușcați a scăzut cu 90%, ceva tot au făcut și ăștia. Ce, știu doar ei. Probabil numărul de maidanezi a fost intenționat estimat ca fiind mai mare, pentru a deconta niște câini fantomă de la buget. O afacere lucrativă, ținând cont că fiecare câine prins, fictiv sau nu, poate costa contribuabilul și șase sute de lei. Există și o explicație destul de logică pentru saltul în capturări. Locuri de cazare pentru maidanezi sunt vreo două mii în total. Până când sistemul de eutanasiere n-a început să funcționeze cum trebuie, nu aveau cum să captureze mai mulți, pentru că nu aveau unde să-i pună.

Înainte de tragicul caz al micuțului dezmembrat de maidanezi, pentru Sorin Oprescu maidanezii nu erau o problemă, mai degrabă o soluție. Problema era aerul din portofel.

În 2012, Primăria a acordat fără licitație atribuirea serviciilor pentru adăpostirea, vaccinarea, deparazitarea și sterilizarea maidanezilor Asociației Portico. Directorul executiv al acesteia, Alexandru Arsenescu este un sponsor oficial al campaniei lui Oprescu din 2009 și prieten la cataramă cu fiul acestuia, Mircea. De fapt, toată „asociația" este făcută de gașca lui de prieteni și au toți sedii de firme și locuințe cam în același loc. Gașcă unită. Asociația Portico, care nu are alte ocupații decât afacerile cu primăria, dezvoltă proiectul Dogtown, cel mai mare adăpost de câini din lume, o afacere cu potențial de o sută de mii de euro, care ar trebui să cazeze, după estimarea inițială, patru mii de maidanezi. După scandal, în toamna lui 2013, Dogtown este verificat și nu are mai mult de cinci sute de câini acolo, dintre care doar 40 aduși de primărie. Nu a avut niciodată mai mult de cinci sute de câini. Chiar și mâncarea gratis pentru câini, trimisă de asociații europene pentru cetățenii care adoptă maidanezi, ajunge tot la Dogtown.

Atât Oprescu cât și Onțanu au fost găsiți nevinovați de ucidere din culpă în cazul copilului de patru ani. Păcat.

Coordonator ASPA și om cu care nu vrei să te întâlnești noaptea pe stradă, Răzvan Băncescu este spaima cuțofililor. Când cuțofilii opresc mașinile hingherilor din a-și face treaba, Băncescu e acolo să-i calmeze cu pumnul.

Și dacă aveți impresia că doar pumnii lui minte nu are, ei bine, nici mintea lui minte nu are. Luna asta omul a ținut o conferință de presă, unde a arătat la jurnaliști poze cu oameni care fac sexică cu câini și a concluzionat fără nicio dovadă că 90% dintre câinii care pleacă spre adopție de la noi din țară sunt folosiți în bordeluri zoofile și experimente științifice. Ca în filmele cu proști.

Sună oribil, dar serios, cine naiba ar vrea să facă sex cu un maidanez român care probabil are boli medievale? Zoofilii își cresc și își dresează singuri câinii. E un contraargument scârbos, dar valid. Nici măcar un zoofil nu e atât de nebun încât să-și bage penisul într-un câine care nu e dresat să stea. Și care n-are jenă să mănânce copii de patru ani. Evident, după declarația asta, Vier Pfoten, Asociația Cuțu Cuțu și alte ONG-uri ba au spus că-l dau în judecată, ba au declarat fin că omul e tâmpit.

Desigur, Băncescu poate e un nebun, dar asta nu înseamnă că nu are și el partea lui de dreptate. În loc să facă ce ar trebui să facă ONG-urile, adică să faciliteze adopțiile, mulți cuțofili complet convinși că sufletul câinelui e o floare delicată, urmăresc hingheri și îi hărțuiesc. Ca în incidentul de mai sus, când Băncescu a sărit cu pumnul.

Iarăși, faptul că există adăposturi ilegale întreținute de oameni care au amnezie mereu când sunt întrebați ceva e o dovadă destul de clară că maidanezi sunt exportați ilegal. Pentru sexică, nu cred. Experimente medicale, posibil. Adopții ieftine și ilegale, probabil. 90% dintre câini, cu siguranță nu.

Desigur, toate ONG-urile care răspund jură cu mâna pe inimă ca au afaceri curate. Mulți nu răspund însă.

Cea mai simplă măgărie a ONG-uilor și cuțofililor care iubesc animalele mai mult decât societatea e să adopte câini și să le dea drumul înapoi pe stradă. De aceea 19 ONG-uri și vreo 30 de persoane private deja nu mai au dreptul de a adopta câini de la ASPA, pentru fals în declarații.

Diferența dintre un iubitor de animale și un cuțofil e simplă. Dacă iubitorul de animale e un om care înțelege că, ideal, animalele nu ar trebui să sufere și se implică activ în adopții și castrări, cuțofilul e alt animal. Cu o vârstă emoțională de 12 ani, cuțofilul e teribil de speriat de lucruri pe care nu le înțelege, gen moartea. Fiind așa de speriat de moarte, are impresia că viața e ceva sacru si superb. Că animalele au suflet și sufletele animalelor sunt super importante. Viața lui Bobiță din curtea blocului e mai importantă decât binele societății. Mai ales că binele societății e ceva vag și intangibil când ai maturitatea emoțională a unui copil. Bobiță e tangibil și pufos. Cuțofilii nu-și castrează câinii. Cuțofilii hrănesc câini în scara blocului și-i învață să latre străini. Cuțofilii ascund câini maidanezi când vin hingherii să-i ridice. Ba chiar sar la bătaie.

Priviți acest lumbersexual cuțofil cum sare cu drujba la niște angajați, pentru că aveau tupeul să strângă un câine din fața blocului, pe care o doamnă cuțofilă l-a identificat pur verbal ca fiind al ei. Pare periculos omul cu drujba, dar după ce și-a terminat puterea, ăilalți opt i-au spart capul. Partea asta nu mai este filmată. De aceea, acum, când hingherii merg la treabă, sunt însoțiți de polițiști. Ca să nu existe discuții.

Empiric și cu ochiometrul, o mare parte din maidanezi au dispărut de pe străzile Capitalei. Unde, nu prea avem cum să știm. Vreo 30 000 au fost eutanasiați, cel puțin pe factură. Reali sau nu, cine știe. Și vom ști și mai puțin, ținând cont de faptul că eutanasierile au fost secretizate de anul trecut din aprilie.

De dispărut nu vor dispărea de tot, pentru că sunt o afacere. Și pentru Oprescu și pentru clanul lui care îngrijește maidanezi din banii noștri pe ce preț și în ce condiții vrea el. Și pentru ASPA, asociația care în 2013 a cheltuit aproape două milioane de euro cu strângerea câinilor, deși avea doar opt hingheri angajați.

Sunt o afacere și pentru ONG-urile suspecte care fac câinii să dispară din țară și când sunt filmați au amnezie.

Sunt ocupație de suflet pentru cuțofilii care urmăresc hingheri cu drujbe și mașini, dar și pentru toate babele analfabete care îi cresc în jurul blocului, că-s și ei niște suflete.

Mulți oameni își bazează principiile sănătoase de iubitori de natură, afacerile cu statul și afacerile dubioase pe existența lor. Programul lui Oprescu s-a terminat. Rezultatele sunt vizibile. Ceea ce înseamnă că cine profita înainte de decesul băiatului de patru ani de către maidanezi se poate întoarce liniștit la treabă. Opinia publică a fost mulțumită. Și până la următorul deces al unui cetățean nevinovat, găinăriile pot continua.

Urmărește VICE pe Facebook.

Mai citește despre maidanezi:
O zi din viața ultimilor maidanezi din București Întrebarea zilei: cum ar trebui să moară câinii? Activiștii au blocat drumul unui camion cu cadavre de câini, la Bragadiru