Stoya: Eu și feminismul

Simbolul lui Venus, făcut din sutiene nepractic.

Feminismul, ca orice lucru de pe lumea asta în afară de faptul că apa este bună de băut, este un lucru complex, cu multe nuanțe. Îmi plac multe părți ale feminismului și sunt recunoscătoare multor persoane care sunt sau au fost feministe. Am drept de vot datorită feminismului. Simt că pot merge noaptea pe stradă spre casă, fără să fiu molestată (dacă reușesc să ajung acasă fără să fiu fluierată sau pipăită, e alta treabă) datorită feminismului. Faptul că lucrez în industria sexului în fața camerei de filmat, în locul altor cariere, se datorează tot feminismului. Aș vrea să clarific, că sunt albă, am crescut într-o familie de clasă mijlocie și întrunesc și alte caracteristici care mă fac  „atrăgătoare convențional”. Toate aceste lucruri îmi oferă privilegii nemeritate în majoritatea locurilor din Statele Unite și cu cât o persoană e mai aproape de vârful piramidei privilegiilor, cu atât are mai multe opțiuni.

Pentru că am o slujbă care include dialogul cu presa, totul de la crezurile mele politice la obiceiul de a mesteca gumă poate fi disecat și dezbătut. Mi s-a spus că trebuie să fiu o feministă, că jobul meu e feminist, că nu pot fi sub nici o formă o feministă și o dată mi s-a spus că vaginul meu ar trebui retras pentru crime împotriva femeilor.

Pentru mine cuvântul feminist este unul care atârnă foarte greu și are de multe ori înțelesuri contradictorii. Cred că este minunat când feministele luptă pentru drepturile tuturor oamenilor de a fi plătiți corect, militează pentru a corecta inegalitățile dintre salariile femeilor și bărbaților sau pentru a apăra dreptul oamenilor cu utere fertile de a avea acces la anticoncepționale.
Mi se pare nedrept când feministele persecută pe oricine care nu este biologic femeie sau când tratează tipele care au o părere diferită de a lor ca pe niște copii . Mi se pare lipsit de importanţă atunci când feministele dezbat dacă actul de a purta ruj este unul de emancipare. Faptul că nu sunt de acord cu extremele feminismului, nu este motivul pentru care nu mi-e confortabil să mă declar feministă. Nu sunt sigură dacă pot purta acest titlu, pentru că rar fac ceva specific pentru a promova drepturile femeilor. A evita să dau un răspuns direct dacă sunt feministă sau nu e însă, cam de căcat. Când mă feresc de acest cuvânt, simt că am întors spatele femeilor care s-au luptat să-mi dea multe dintre avantajele pe care le am. Așa că iată-mă: Bună, Sunt Stoya. Părerile mele politice sunt feministe, dar jobul meu nu este.

Motivele pentru care lucrez în pornografie nu sunt neapărat la fel ca ale altora din domeniul  sexual. Nu toate femeile sunt la fel, nu toate feministele sunt la fel, nu toți lucrătorii sexuali sunt la fel, nu toată munca sexuală e la fel și nu toți oamenii sunt la fel. Această enumerare este necesară pentru că mulţi oameni (inclusiv eu) cad în capcana generalizării destul de des. Probabil că deja am generalizat cel puțin o dată în acest articol. Dar haideți să ne întoarcem la relația dintre feminism și alegerea mea de a lucra în industria sexului.

Conceptul unei alegeri poate fi complicat. Este o diferență între a da portofelul cuiva care  te amenință cu pistolul și în a-i da bani cuiva din altruism, ca un cadou. Există o diferență asemănătoare între cei care lucrează în pornografie din cauza presiunilor financiare sau lipsa altor opțiuni (fie că aceasta lipsă este reală sau imaginară) și cei care o fac din motive precum exhibiționismul, dorința de experimentare sau pentru că chiar vor foarte mult să facă sex cu James Deen sau Rocco Siffredi sau mai știu eu cine.

A doua opțiune, unde cineva alege să intre în pornografie de dragul pornografiei, este posibilă datorită ușilor ce au fost deschise de feministe în ultimii 150 de ani. Alegerea mea de a lucra în pornografie nu mă face să fiu o feministă, mai mult decât m-ar face sa fiu o farmacistă faptul ca iau un Aleve când ma doare capul.

Îmi folosesc corpul pentru a face pornografie heterosexuală binară de gen, pentru o casă de producție care își propune sa fie cât mai populară posibil. Nu sunt de acord cu tot ce-i legat de pornografia mainstream sau cu toto ce face compania pentru care lucrez, dar nu-mi place nici să mă lupt cu morile de vânt. Mănânc multe calorii pentru că un bazin scheletic mai mult sperie oamenii decât să-i excite. Totodată folosesc cantități nesănătoase de cremă. Când ajung pe platou, mă așez pe scaun și las echipa de make-up și stiliști să își facă treaba ca să mă facă cât se poate de sexy în sens convențional. Acest proces implică de multe ori gene false și bigudiuri. După ce termină cu mine, de obicei îmi pun  tocuri, niște lenjerie deosebit de inconfortabilă și alte haine menite să mă facă să arăt cât mai aproape de personajul pe care-l joc înainte de sex.

După ce s-a filmat dialogul, fac sex cu una sau mai multe persoane în timp ce echipa de filmare prinde totul pe video. Partenerii mei sexuali la filmări sunt oameni cu care vreau să fac sex și sper că şi ei vor să facă sex cu mine. Cel puțin unul dintre acești oameni are un penis și scenele au o anumită desfășurare logică. Încep cu săruturi, care duc la scoaterea hainelor. O dată ce genitalele sunt la vedere începe sexul oral. Urmează sexul penetrativ (specific penis în vagin) în diverse poziții. Câteodată este din nou sex oral între aceste poziții și ocazional sex anal. Până la urmă interpretul masculin ejaculează și scena se termină la scurt timp după, pentru că climaxul masculin este un climax natural, iar scenele de sex nu au nevoie de deznodământ.

Nimic din materialul pornografic pe care îl interpretez nu promovează intenționat feminismul. Este o formă de amuzament superficial care răspunde la una dintre cele mai primare nevoi umane. Pornografia există și nu va dispărea nicăieri în viitorul apropiat. Nu o văd nici ca un simbol al puterii, nici al umilinței. Să apar pe platou și să îmi fac treaba nu este o acțiune feministă.

Ca spectacol, pornografia mainstream nu are rolul de a educa privitorii despre sănătatea și eticheta sexuala mai mult decât Lions Gate e responsabil pentru a reaminti copiilor că nu este în regula să se omoare între ei, deși s-ar putea să fi văzut The Hunger Games. Rolul lui Michael Bay sau Megan Fox nu este să menționeze în fiecare interviu că roboţii gigantici din spațiu sunt niște caractere fictive, cum rolul unui performer pornografic nu este să discute protocoalele de testare pe care le folosim sau cum este dat consimțământul înainte de filmare. Eu simt nevoia să discut aceste aspecte și sunt și alți interpreți care sunt de aceeași părere, cum ar fi Jiz Lee, Danny Wylde si Jessica Drake, care simt nevoia să vorbească despre asta și să detalieze subiectul.

Ce ne facem cu efectele generale ale pornografiei asupra culturii ?

Nu pot să trec cu vederea acuzația că, dacă un bărbat vede un clip cu mine în care trec de la felaţie direct la penetrare anală, va fi inspirat să facă același lucru cu partenera sa, într-un mod destul de grosolan, fără a discuta asta în prealabil sau fără să-i pese. Oricine ar fi acele persoane ar trebui să li se reamintească care este diferența între viața reală și TV. În contrast cu acești derbedei labagii spărgători de cur sunt mesajele pe care le primesc săptămânal, care spun că văzându-mi corpul sau vaginul prezentate ca un sex simbol au făcut respectiva persoană să se simtă mai confortabil despre propriul corp. Totodată oamenii care au spus că nu știau că sifilisul se poate transmite chiar dacă folosești prezervativul corect, văd acuma beneficiul testării periodice, a lor și a partenerilor lor pe lângă folosirea prezervativului.

Atâta timp cât ma voi simți bine să lucrez în pornografie și efectele sociale pozitive le vor surclasa pe cele negative, voi continua să o fac, dar să nu ne amăgim că a fi actrița porno este vreun act eliberator pentru femei.

Traducere: Andrei Popa

Anterior: Stoya despre etică, filme porno și drepturile angajaților