​Sunt o persoană intersex și corpul îmi funcționează bine mersi

Emily Quinn are 25 de ani și lucrează ca animator la Cartoon Network. E o persoană inter​sex. Asta înseamnă că are un vagin care arată perfect normal, dar în loc de uter și ovare are în interior o pereche de testicule.

Intersexualitatea are cel puțin la fel de multe nuanțe ca și steagul curcubeu. Termenul se referă la persoanele născute cu diferențe în caracteristicile sexuale, care se pot manifesta în gene, cromozomi, organele genitale, părul corporal sau organele reproducătoare. Qu​inn – care nu răspunde la testosteronul produs de testiculele ei (deoarece corpul îl transformă în estrogen) – spune că reprezintă una la 20 000 de nașteri, iar persoanele intersex apar o dată la fiecare d​ouă mii de nașteri în America de Nord.

Multe persoane intersex trăiesc cu ideea că starea lor e una rușinoasă, pe care trebuie s-o ascundă. Copiilor li se elimină sau li se „aranjează" organele genitale la naștere - evident, fără să aibă posibilitatea să-și dea consimțământul. Din această cauză, nu prea s-au putut cerceta efectele acestei tulburări medicale, dar cei cărora li s-au eliminat testiculele sau clitorisul mărit au adesea probleme hormonale pe termen lung.

În încercarea de a stopa perpetuarea de informații false și a pudibonderiei, Quinn a recunoscut recent că e intersex într-o scrisoare d​eschisă după ce serialul MTV Fak​ing It a adus un personaj intersex la crearea căruia a participat și Emily.

VICE: Salut, Emily. De ce ai hotărât să dezvălui că ești intersex abia acum?
Emily Quinn: Am făcut dezvăluirea odată cu lansarea serialului Faking It. E prima oară când populația intersex e reprezentată atât de bine. E un personaj principal într-un serial – nu unul introdus în schemă cu scopul de a șoca sau distra privitorii. E prima oară când un serial spune povestea vieții de zi cu zi a unui personaj intersex. Mă consult cu producătorii serialului din luna iunie. Am vrut dintotdeauna să vorbesc public despre asta, dar nu mi s-a părut niciodată momentul potrivit. Am vrut să fac dezvăluirea cu impact, nu doar să postez o declarație pe Facebook.

Care a fost reacția publicului la serial și la dezvăluirea ta?
​Reacția publicului a fost în general bună. Pe Reddit sunt multe…na, să zicem că uneori internetul scoate ce e mai rău din oameni. Dar sunt mulți oameni care m-au susținut și m-au încurajat. De câte ori cineva comenta vulgar sau răutăcios, săreau mulți oameni drăguți și inteligenți să le demonteze comentariile stupide, ceea ce mi s-a părut grozav. Publicul și-a arătat susținerea și pentru Lauren, personajul din Faking It. Majoritatea oamenilor nu știu mare lucru despre persoanele intersex, poate nici n-au auzit de așa ceva. Iar serialul a reușit să normalizeze cumva situația.

Cum te-a abordat MTV-ul?
Eu lucrez la ​Advocates For Informed Choice, un grup legal care se ocupă de stoparea operațiilor chirurgicale pe copiii intersex. Când MTV a hotărât să facă un serial despre o persoană intersex, i-a contactat pe cei de la ​GLAAD, care a contactat grupul legal și, cum locuiam la cinci minute de studio și lucrasem deja la Hollywood, ne-au pus imediat în legătură. Nu aveau încă idee ce o să facă. Încă le ofer informații din experiența mea despre cum e viața unei persoane intersex.

Care au fost primele semne care ți-au dat de înțeles că ești diferită?
​În cazul meu, n-au fost prea multe la naștere. Ar fi trebuit să facă un test cu cromozomi ca să-și dea seama. Pe parcurs, au apărut diverse semne – de exemplu, faptul că am devenit foarte înaltă și aveam labele picioarelor mari. Am o mătușă care are AIS (Sindromul de insensibilitate la androgen) și ea i-a spus mamei că s-ar putea să-l am și eu, așa că mama m-a dus la ginecolog când aveam zece ani și așa am aflat

Dar în rest nu aveam nimic vizibil, așa cum se întâmplă când ai AIS. Dacă aș fi răspuns măcar un pic la testosteronul din corp, atunci organele mele genitale s-ar fi masculinizat puțin. Dar n-a fost cazul.

Am înțeles. Deci există CAIS și PAIS. Care e diferența?
​AIS are un spectru. Poți fi complet insensibil, așa cum sunt eu, sau doar parțial insensibil. Deci există – chiar dacă nu mulți – și bărbați cu AIS. Eu mă încadrez la CAIS (Sindromul de Insensibilitate Completă la Androgen), deci arăt ca o femei, dar am cromozomi masculini (XY) și testicule.

Cum e comunitatea AIS?
​În cea mai mare parte se sprijină între ei. Toți trecem prin experiențe variate. Unii m-au luat la rost: „De ce ai simțit nevoia să te expui?" Pentru că arăt și mă simt ca o femeie, niciun partener nu și-ar putea da seama. Așa că de ce am deschis subiectul?

Mi se mai reproșează că nu arăt „destul de intersex", dar tocmai din acest motiv am simțit nevoia să vorbesc. Pentru că, la fel ca mine, sunt multe persoane care suferă de AIS sau sunt intersex și sunt tratați diferit . E diferit și pentru că mă număr printre cele trei-patru femei pe care le cunosc care au testicule. Aș putea să-ți dau o listă cu trei sute de femei care n-au. Uneori mă simt inadaptată pentru că nu am făcut operația.

E interesant. Te-ai gândit vreodată să-ți scoți testiculele?
​Doar dacă o să fac cancer. Dar nu cred să se întâmple așa ceva. Le verific o dată pe an. Dar nu vreau să le scot și oricum e greu să găsești un doctor care să vrea să facă operația.

Cum se zice: dacă nu-i stricat, nu-l repara.
​Corect. N-am niciun motiv să mi le scot. Iar dacă le scot, o să trebuiască să trec rapid pe terapie cu hormoni până la vârsta de 60 de ani. Testiculele îmi produc hormonii, deci ar trebui să înlocuiesc sursa dacă nu vreau să fac osteoporoză. Deocamdată, sănătatea îmi e stabilă.

Atunci de ce spun unii doctori că trebuie să le scoți?
​Oamenii vor mereu să repare ce e diferit. Doctorii vor să repare ceea ce ei percep drept o problemă, li se pare ciudat ca o fată să aibă testicule. Mulți își închipuie că există un risc mare să fac cancer testicular, pentru că nu s-au făcut multe cercetări pe femeile care au AIS.

De ce?
Unele femei nu știu că au AIS pentru că au fost mințite sau pentru că au aflat abia foarte târziu. Și atunci doctorii încearcă să le convingă să le opereze. Statisticile despre testicule interne sunt pentru bărbați, nu există statistici pentru femei.

Atunci înseamnă că nu doar depășești limitele medicinei, ci chiar pui la îndoială profesia de medic.
​Mulți doctori folosesc practici depășite. Asta a fost problema și cu ultima mea doctoriță – e mai în vârstă și a făcut școala de medicină acum foarte mult timp. La facultatea de medicină te antrenează să repari lucruri. Dar eu cunosc multe persoane care și-au scos testiculele și acum au probleme mari de sănătate. Pe când corpul meu e perfect în regulă. Uneori simt că anumite persoane sunt invidioase pe treaba asta.

E incredibilă capacitatea corpului nostru de a se adapta. Deci, să recapitulăm: testosteronul produs de testiculele tale e transformat în estrogen?
​Da. Toate corpurile fac asta. Se cheamă aromatizare.

Habar n-aveam.
Da. Deci corpul meu funcționează bine mersi. De ce mi-aș bate capul să-l schimb? Mai ales când gestionează perfect hormonii, care sunt cruciali pentru dezvoltarea noastră. Sunt în discuții cu o femeie din Australia pe care o ajut să-și creeze din nou ceea ce medicii i-au scos la naștere.

Cred că le e foarte greu unora să afle că problemele pe care le au se datorează unei decizii pe care au luat-o părinții în locul lor când erau prea mici.
​Da. Eu am crescut în Utah, un stat foarte conservator. Doctorii nu aveau idee ce e AIS și nici nu erau în stare să-mi găsească testiculele. Abia le-am găsit anul ăsta. Doctorii nici nu știau ce și unde să caute. Știau din testele de sânge că produc testosteron, dar nu știau să găsească sursa.

Și unde erau?
Fix acolo unde ar trebui să fie! În locul ovarelor, în cavitatea pelviană. Dar pentru că doctorii n-au fost în stare să le găsească, nu le-au putut scoate. Așa că am avut noroc. Au programat o operație laparoscopică pentru a vedea ce e înăuntru, dar m-am speriat s-o duc până la cap. Acum mă bucur că s-a întâmplat așa.

Cât de mult te ajută să ai o comunitate pe internet?
​Foarte mult. Dacă m-ai fi întrebat acum zece ani, ți-aș fi răspuns altceva, pentru că atunci când ești la pubertate și cauți despre tulburări sexuale pe internet, e cam îngrozitor. Am recurs la internet ca să găsesc informații, pentru că doctorii nu știau ce se întâmplă. Totuși, te simți mai puternic atunci când ești conectat cu alți oameni ca tine – e eliberator să vorbești cu ei.

Îți dai seama că nu ești singur, după o viață întreagă în care doctorii ți-au spus că n-o să mai cunoști niciodată pe cineva ca tine. E vital să ai abilitatea și resursele necesare să te conectezi cu alții, ca să nu simți că ești o ciudățenie a naturii. Ești diferit, dar e ok.

De ce important ca persoanele intersex să fie incluse în comunitatea LGBTI? Nu sunt minorități sexuale.
L, G, B au legătură cu sexul. T are legătură cu genul, iar I cu sexul biologic. Dar am tot văzut un acronim nou: GSM – Minoritățile de Gen și Sexuale. Cred că e importantă adăugarea I-ului la LGBTI pentru că și noi suntem disciminați din motive asemănătoare. Mulți oameni sunt hărțuiți și se simt diferiți, așa că îi ajută mult să simtă că fac parte dintr-o comunitate.

E dificil pentru că persoanele LGB nu au vreo problemă medicală care poate fi reparată (oricât de mult le-ar plăcea unora să creadă asta). Iar din cauză că problema persoanelor intersex poate fi, cumva, reaparată, în opinia unor doctori, unele persoane LGBT nu consideră că ne încadrăm în comunitatea lor. Dar ar trebui să trecem peste aceste diferențe și să ne unim, pentru că toți suntem stigmatizați.

De ce e important pentru tine să fii o prezență atât de vizibilă pentru persoanele care suferă de AIS?
​Mi s-a spus că sunt singura persoană cu problema asta când eram mică și m-am simțit foarte singură și speriată. Am vrut să găsesc în media pe cineva care să-mi spună că e la fel ca mine. Îmi amintesc că am citit despre unele celebrități și îmi doream atât de tare ca una dintre ele să spună că suferă de AIS, ca să nu mă mai simt o dubioasă. Deci ăsta e principalul motiv. Nu vreau ca copiii cu AIS să simtă ce am simțit eu.

Mă aflu într-un punct în care mă simt foarte confortabil cu corpul meu, dar nu multă lume se simte așa și știu prin ce trec. În plus, operațiile astea care au loc fără consimțământul copiilor sunt foarte îngrijorătoare. Dacă oamenii ajung să accepte mai ușor astfel de persoane, atunci doctorii n-o să simtă nevoia să-i opereze pe copii imediat după naștere ca să înlăture ceva ce nu-i deranjează, dar care le cauzează disconfort altora doar pentru că e ceva diferit. Nu suntem stricați.

@HannaHanra

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește mai multe despre minorități sexuale:
O mică lecție de ​homofobie Ar trebui oamenii tran​sgender să spună, înainte să facă sex, cu ce sex s-au născut? Un transsexual într-o pușcăr​ie pentru bărbați În Jamaica e mai rău să fi​i transsexual decât gay