Tara (von Neudorf) decapitează școala comunistă

FYI.

This story is over 5 years old.

Artă

Tara (von Neudorf) decapitează școala comunistă

58 de lucrări făcute pe hărți și planșe de propagandă de dinainte de '89.
Ioana Moldoveanu
Bucharest, RO

Tara (von Neudorf), artistul pe care vi l-am prezentat în [Numărul Căruia îi Pasă](http:// http://scs-assets-cdn.vice.com/pdf/v1n5_ro.pdf), a inaugurat ieri, cu ocazia fostei Zi Naționale a României, 23 august, la Anaid Art Gallery, expoziția _Raving History -_ 58 de lucrări făcute pe hărți și planșe de propagandă comunistă. Deși abundă în amintiri din copilărie, expoziția nu e nici idilcă, nici nostalgică. Prezintă straight in your face istoria așa cum o făceau comuniștii, adică transformată, trunchiată sau reinterpretată, după interesul politic. Iar pentru o transpunere „glorioasă” în timp, la vernisaj se serveau pufuleți, pufarine și se asculta muzică patriotică.

Publicitate

Pe Tara l-am găsit în curtea galeriei, ascuns la o cafea după o plantă înaltă. Cui îl mai ginea, îi povestea cum i-a fost hackuit mailul de două ori în două luni. L-am întrebat dacă el crede că asta are legătură cu arta lui și mi-a zis că nu. Se străduia să vadă jumătatea plină a paharului: „De-abia îmi fac și eu curățenie în viață”.

VICE: De ce stai ascuns aici?

Tara (von Neudorf): Prefer să stau cu tine, nu cu tot felul de mother fuckeri care poate dealuiesc sau consumă droguri.

Hărțile folosite le ai tot de la mama ta care e profesoară-ntr-un sat?

Stocul ei s-a epuizat și între timp a ieșit la pensie. Dar s-a dus vestea în județul Sibiu și îmi sunt trimise sau mă duc eu să iau din tot felul de sate, după ce mă sună primăriile și școlile. Ei spun că este o mândrie să-l ajute pe artistul Tara (von Neudorf), pe gratis. Nimeni nu mi-a cerut vreodată ceva pe ele, ceea ce e de apreciat, dar nici n-au voie, că sunt materiale casate, adică trebuie distruse. O singură dată, la liceul pe care l-am terminat eu în Sibiu, directoarea m-a rugat să-i fac un tablou cu domnitorul care purta numele școlii, în schimbul materialui casat. Și am să-i fac.

Ce s-a schimbat la liceu față de vremea ta?

Și astăzi îi zice la fel: Liceul industrial pentru prelucrarea, exploatarea și comercializarea lemnului, Avram Iancu. În cancelarie m-am întâlnit cu o fostă profesoară care a îmbătrânit și nu mă mai ținea minte absolut deloc. În cameră totul rămăsese exact la fel: mobila aia comunistă, rafturile din lemn și din fier, cataloagele. Până și acea individă era tot acolo. Singurele lucruri altfel erau un laptop și portretul lui Ceaușescu care fusese înlocuit cu cel al patronului școlii, Avram Iancu.

Publicitate

Cât ai prins din comunism?

La Revoluție aveam 16 ani. Eram deja format, îmi aduc aminte că se lua curentul și era frig, că stăteam la bloc, dar nimic despre violență sau foamete. Aș putea spune că o duceam chiar bine, deși maică-mea era o biată profesoară. Imaginile din perioada aia sunt destul de plăcute.

Ai scăpat de treapta a II-a?

Am prins-o. M-au mutat la o clasă de proști. Eram deștept și m-am prostit în a IX-a și a X-a, am rămas corigent la fizică, deși maică-mea era profă de fizică-chimie la același liceu. Am diplomă de strungar.

Știi să dai la strung?

Eram să mă omor când am dat nu știu ce examen la Lucrarea lemnului. Am uitat o cheie în strung, care a zburat, la o viteză cât să-ți crape capul, razant între mine și maistru, undeva într-un perete. Maistrul m-a pocnit așa groaznic, c-am căzut pe jos. Mi-a zis: „Puteai să mă omori, nenorocitule”. Da până la urmă m-o trecut, că se știa cu maică-mea. Ha ha, probabil o zis: „Prostul ăsta e fi-su lu Solița, hai să-l trecem totuși, că mă-sa e profesoară de fizică-chimie”. Ce vremuri, da exact așa o fost. Am trecut pe pile la Liceul numărul 3.

Îți aduci aminte cum erau planșele și hărțile astea din expozițe folosite la ore?

Istoria mi-a plăcut mereu - eu însumi am predat patru ani și sunt abonat din 1963 la Magazinul istoric. În liceu era una dintre puținele materii la care eram bun și mă tot lăuda profesoara, Tâlvan. Totuși, abera tot felul de prostii. A doua zi după Revoluție și-a cerut scuze elevilor că, sub reginul criminal care tocmai a depus armele, anumite chestii din ce a predat ea au fost greșite și forțate de împrejurări. După care a continuat lecția mai departe, nu și-a făcut mea culpa, să-și toarne cenușă în cap.

Publicitate

Întotdeuna se folosea un indicator pentru a urmări planșa. Tot cu el ne băteau și la palmă.

Ne mai încingeau, dar pe vremea aia ciomagul era regula.

Cum era de 23 august?

Nu prea am apucat defilări, că mergeam la mama dracu în vacanță la bunică-mea, în satul Neudorf. Acolo scoteau steagurile pe la școală și mai puneau câte o pancartă. Dar în general se chefuia pe o căldură înăbușitoare: bere, mici, țigani, tractoriști, iarbă, râul ăla de copii goi, cai, circ și voie bună fără nicio legătură politică. Se mai ciomăgeau între ei, că se îmbătau ca porcii. De bețivi mi-aduc aminte cel mai pregnant.

Pleci la Viena luna viitoare. Ce faci acolo?

Am luat unul dintre premiile Strabag International Artward și mă duc să fac o expoziție mamut, cu o sută de lucrări mari, care se referă la întoarcerea de pe câmpul de luptă a o sută de soldați morți în diferite războaie. Până acum au fost expuse doar trei sicrie, cele care au luat premiu. Pe celelalte le-am ținut pe stoc, n-aveam unde să le expunem în țara asta și-n plus, aici nu se câștigă bani, pe când acolo se vând. Compania a cumpărat un sicriu cu 2 700 de euro. Eu am muncit la el cinci ore, harta era moca și-am investit doi lei pentru un marker. Mi se pare profitabil.

Ce planuri dubiase de viitor ai?

Vreau să evoluez de la hărți și planșe la globuri școlare, pe care vreau să le suspend de tavanul unei galerii.

Puteți vizita expoziția Raving History până pe 23 septembrie.

Publicitate

NATO Franta ca tam dreso, 208x138cm

Iarna, 67x99cm, 2011

Bloace, 67,5x96,5cm, 2011

La grădiniță, 67x97cm, 2012

La scăldat, 66x95cm, 2011

Lăptarie, 67,5x97cm, 2011

Munca patriotică, 68x97cm, 2012

Radu cel Mare, 98x139cm, 2012

Toamna, 66x96cm, 2011

Uzina metalurgică, 33x48cm, 2012