Țâțele astea au ucis capitalismul

Cum se vede că dărâmarea guvernului spaniol nu se va petrece prea curând și cum craniile protestatarilor au fost crăpate în stânga și-n dreapta putem spune că protestele din Madrid, de săptămâna trecută, au fost un eșec. Totuși o singură imagine a ieșit în evidența în fața tuturor celorlalte ca o rază de lumină karmică între toată brutlitatea polițiștilor și visele deșarte ale activiștilor. De fapt o serie de imagini făcute de fotografi spanioli perverși care s-ar putea să fi fost loviți cu sticle pline de urină.

Totuși hai să nu stricăm momentul:

Am găsit-o pe Jill Love după profilul ei de pe Modelmayhem – e fotomodelă, actriță, producătoare de film independent și cel mai bun redactor care luptă de partea mișcării anticapitaliste Indignados din Spania.

**VICE: Bună Jill. Am înțeles că ești o catalană cu cetățenie americană care locuiește în Santa *Fé. Ce mai poți să-mi spui despre tine?***

Jill Love: Sunt o catalană născută în Tarragona. La 18 ani m-am mutat la Madrid pentru a începe o viață nouă. Pe la vârsta de 26 de ani m-am mutat în SUA tot ca să încep o viață nouă. Mă mut constant și am parte de tot felul de întâmplări inedite în fiecare zi.

Clar. Te așteptai ca fotografii să fie atât de frenetici?

Nu, deloc. Eu stăteam în genunchi în fața polițiștilor și mă rugam la zeița Isis. Aveam ochii închiși. Când i-am deschis mă încercuiseră fotografii. Totul a scăpat de sub control. Am plecat imediat ce lucrurile au luat-o razna.

Ai primit multă atenție după protest?

Da, sunt un pic cam depășită de situație acum.

Ce reacții ai primit din partea protestatarilor?

Mulți au înțeles că ce făceam eu era legat de dragoste și pace. Alții cred că eu doar voiam să atrag atenție asupra mea.
 
Și? Au dreptate?

Hipioții au schimbat lumea în 1960. Sânii goi și florile erau cele mai puternice arme ale lor.

Ce-ți trecea prin cap în acele momente? Încercai să faci o poziție de Yoga?

Nu, doar mă rugam la zeița egipteană Isis, în genunchi și în picioare.

Te-ai dus singură la prostest ?

Da, prietenii mei n-au putut să ajungă.

Cât de implicată ești în mișcarea Occupy?

Sunt o activistă pe Facebook. M-am implicat atât în campaniile din SUA, cât și în cele din Spania.

Asta e prima dată când ai luptat împotriva capitalismului cu țâțele tale?

Nu, am făcut același lucru la San Francisco în cadrul mișcării Occupy Oakland.
 
Există un fel de tradiție prin care femeile protestează prin nuditate. Ai auzit de tipele de la Femen?

Da, știu câte ceva, dar aș vrea să aflu mai multe. Eu cred că nuditatea este o armă puternică. Marianne a condus revoluția franceză doar cu sânii ei goi și un steag.

Am văzut trailerul pentru Isis, unul dintre filmele tale și am fost plăcut surprins. Se pare că e un elogiu adus cinematografiei spaniole. Tu ce regizori admiri?

Lynch, Buñuel, Kubrick, Haneke și Hitchcock.

Cum ai finanțat filmul?

Am făcut chetă la fani și prieteni. Ce poți să ne spui despre filmele tale?

Filmele mele sunt despre vise și coșmaruri, viață și moarte, lumină și întuneric. Ele sunt fantastice și onirice. De-asta și compania mea de producție se numește Day's Dream. Primul meu film s-a numit The Dream of Day,iar, cel de-al doilea, WAVES - A Tale of Love and Obsession. E o poveste despre lesbiene care se petrece în San Francisco.

Pare foarte interesant. Mulțumesc, Jill!

Urmăriți-l pe Paul pe Twitter: @pauldotsimon

Traducere: Mihai Popescu