Luna asta s-ar fi împlinit nouă ani de când m-am apucat de fumat. Experimentele prin care am încercat să mă las de ţigări (cu Nicabate, Champix, ba chiar am renunțat brusc la ele), mi-au provocat greaţă şi dorinţa de a mă da bătut. Pentru o perioadă lungă de timp mi s-a părut că eram condamnat să rămân dependent.

Asta pentru că e foarte greu să renunți la fumat. Deşi majoritatea fumătorilor îşi pun în cap să renunţe, cifrele arată că puţini reuşesc de fapt. Un studiu demarat de Institutul Australian de Sănătate şi Asistență Socială arată că, deşi 77% din fumători au intenţionat să-şi schimbe obiceiurile, numai 19% au reuşit să se lase de fumat pentru mai mult de o lună.

Urmărindu-mi parcursul în direcţia asta (practic, de câte ori m-am lăsat), am hotărât că e timpul să încerc şi altceva. Internetul mi-a dezvăluit mii de soluţii alternative, însă numai patru dintre ele au părut plauzibile: metoda dezgustului, acupunctura, remediile naturiste şi terapia prin hipnoză.

Aşa că am aruncat ultima ţigară, i-am spus lui taică-miu că mă las de-a binelea şi mi-am acordat o lună să mă ţin de promisiune. Mi-am propus să încerc câte o metodă pe săptămână, până găsesc una funcţională. Pentru că ceva trebuia să funcţioneze, nu?

Ideea din spatele acestei terapii e simplă: asociază un rezultat negativ unui obicei de care încerci să scapi şi, ca efect, nu vei mai vrea să auzi vreodată de el. Cercetările au arătat că eficienţa terapiei poate fi contestată. Cu toate astea, ideea de a fuma trei ţigări la rând, adică cel puţin 25 pe zi, suna ca şi cum ar putea da roade.

Tot ce pot spune e că a fost groaznic să fumez atât de mult. Sunt conştient că ăsta e scopul terapiei. Totuşi, a fost un mod scârbos şi ineficient de a renunţa la fumat. La sfârşitul săptămânii, mă simţeam realmente otrăvit, mental şi fizic.

Nu mă puteam concentra sau comunica. Miroseam groaznic şi îmi era greaţă încontinuu. Ţigările deveniseră o muncă în sine şi, teoretic, ar fi trebuit să-mi ating scopul. Însă pofta şi elementele declanşatoare nu dispăruseră şi singurul mod în care le puteam face era să fumez din ce în ce mai mult.

Senzaţia mea e că metoda dezgustului, chiar şi testată mai mult de o săptămână, nu te ajută să renunţi. Doar te face un fumător şi mai înrăit.

Verdictul: 1/10

Acupunctura funcţionează pe ideea că anumite puncte din corp sunt în strânsă legătură cu anumite sentimente. Aşa că acele înfipte în punctele astea ar trebui să te elibereze de unele presiuni şi emoţii negative. Există cercetări care sugerează că pot reduce chiar şi dorinţa de a fuma.

M-am înscris la trei sesiuni de acupunctură, lungi de câte o oră, cu Renee Knott, gândite special pentru dependenţii de nicotină. La începutul fiecărei sesiuni, mi-a luat pulsul, după care mi-a băgat ace în urechi, încheieturi, frunte şi tălpi. Toate, puncte importante conectate cu adicţia şi stresul. Sesiunile se terminau cu meditaţie şi un masaj.

Pentru mine, acupunctura a fost destul de eficientă, pentru că m-a ajutat să înlocuiesc ţigările cu o experienţă cu totul nouă. N-au fost atât acele, cât tot procesul de relaxare.

M-am trezit entuziasmat cu gândul la următoarea sesiune şi cu dorinţa de a încerca tehnicile lui Renee, care diminuau nevoia de a fuma atât de mult, mai ales pe bază de stres. Deşi am mai fumat în cursul acestei săptămâni, mă simţeam vinovat de fiecare dată şi am ajuns de la 15, la cinci ţigări pe zi.

Verdictul: 7/10

Deşi ar putea suna a poveşti de adormit copiii, există dovezi ştiinţifice care sugerează că anumite plante şi uleiuri funcţionează în acelaşi mod ca Nicabate, în sensul că potolesc pofta de nicotină şi înlocuiesc ţigările cu ceva mai puţin nociv.

Cercetătorii thailandezi au scris că sucul proaspăt de lime poate fi la fel de eficient ca medicamentele, în vreme ce un studiu american arată că uleiul esenţial de piper negru şi ceaiul de passiflora pot ajuta în cazul poftei de nicotină. Sunătoarea poate face treabă bună în caz de stres şi anxietate, efect uzual al renunţării la fumat. Iar ţigările din plante nu provoacă dependenţă.

Deşi am avut speranţe mari, niciunul din remediile astea nu mi-au potolit poftele mai mult decât alte medicamente din trecut. Poate că m-au demoralizat miştourile colegilor mei când mă vedeau că inhalez ulei de piper negru, dar cel mai probabil chiar nu funcţionează. În orice caz, e de preferat să-ţi procuri medicamentele de la un medic.

În plus, ţigările din plante au un gust de rahat.

Verdictul: 3/10

Terapia prin hipnoză a fost o experienţă cu totul diferită de ce mă aşteptam. Înainte de sesiunea cu terapeutul Laura Masi, am trecut printr-o „pre-terapie", timp de o săptămână, care implica douăzeci de minute de meditaţie pe zi. Totodată, trebuia să notez fiecare moment în care fumam şi motivul pentru care făceam asta. La vremea aia, îmi amintesc că mă aşteptam să fie o tâmpenie.

În timpul sesiunii de terapie, Laura m-a băgat sub hipnoză şi mi-a spus câteva lucruri: că am puterea să renunţ, că nu sunt sclavul dependenței mele etc. Totodată, m-a făcut să verbalizez motivele pentru care fumez şi ce „părţi din mine" lasă asta să se întâmple.

În esenţă, terapia prin hipnoză e o meditaţie profundă în care un prieten te încurajează să renunţi la fumat. Şi nu e nimic rău în asta. Am terminat sesiunea cu sentimentul că n-am nevoie să fumez şi că, dacă aş fi avut o ţigară, m-aş fi simţit vinovat. Ce-i drept, exact asta am făcut la mai puţin de două ore după. Însă, în mod bizar, n-am simţit niciodată că terapia prin hipnoză a fost un eşec.

În încercările anterioare, recidiva părea inevitabilă. Dar după terapia asta, m-am trezit cu o nebănuită încredere în mine însumi. Îmi aduc aminte ce spunea Laura când eram sub hipnoză: „Fie că renunţi azi sau în viitor – vei renunţa." Sunt conştient că sună un pic a vrăjeală, dar cred că ăsta e meritul terapiei prin hipnoză. Spre deosebire de alte terapii, unde depinzi de o anumită substanţă ca să te laşi, aici depinde de tine.

Verdictul: 8/10

Să renunţi nu e floare la ureche, mai ales dacă ţi-ai dedicat jumate de viaţă fumatului. Ar fi uşor să cataloghez terapiile astea ca pe eşecuri, dar cred că ar fi nedrept. Simt că am învăţat o lecţie despre dedicare.

Realitatea e că poţi renunţa în felul care ţi se potriveşte, dar e nevoie de mai mult decât suc de lime sau ace. Ai nevoie de încredere că poţi renunţa şi să poţi încerca din nou dacă eşuezi. Realitatea e că acum nu-mi doresc atât de mult să renunţ la fumat. Sunt conştient că mulţi aşteaptă imboldul ăsta o viaţă întreagă, până se trezesc cu o tumoare de gradul IV, care nu mai poate fi operată. Dar asta e problema cu fumatul: e atât de consolator, că posibilitatea unui cancer mă face să vreau să mă calmez cu o ţigară.

Mi-e greu să estimez când voi renunţa, dar asta mi-a dat senzaţia că pot şi că o voi face într-o bună zi. Şirul evenimentelor din viaţa mea ar putea sugera altceva, dar sunt mai pregătit şi mai încrezător decât în trecut. Trebuie doar să mai încerc de câteva ori.

Traducere: Alexandra Andrieș

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre țigări:
Cum s-a schimbat mersul în club, în București, după interzicerea fumatului
Protestul fumătorilor din Regie a fost la fel de trist ca mitingul Antenelor
Cum au fost românii fumători aprigi din cele mai vechi timpuri