Male Chef e coșmarul pornografiei culinare

Dacă nu ți-a trezit niciodată interesul o fotografie Instagram cu un pește la cuptor sau un castron cu budincă de ciocolată, nu e din lipsă de stimulare. Ba dimpotrivă, pornografia culinară ocupă aproximativ 80% din fotografiile încărcate pe Instagram. Fotograful și realizatorul de film Chris Maggio s-a săturat de chestia asta până peste cap, așa că a creat un blog al unui personaj fictiv pe nume Male Chef, ca reacție la nebunia culinară care s-a declanșat pe internet. Nu e sigur dacă Male Chef e un burlac singuratic, un bețiv cu fetiș pentru mâncare sau un omnivor fără discernământ. În orice caz, blogul e o expoziție de imagini dezustătoare cu mâncare preparată acasă, care te fac să-ți dorești ca autorul să nu te invite niciodată la cină.

Dr. Oz e de părere că pornografia culinară îi face pe americani și mai grași decât sunt. Psihiatra Valerie Taylor credecă fotografierea mâncării pe care o mănânci e un semn de tulburare psihică. Fie că e vorba de frustrare sexuală, dorință, foame sau plăcerea de a mânca mâncarea de pe corpul altcuiva, pornografia culinară e un comportament nefiresc, de paradă, care a cuprins rețelele sociale. S-au dus pe apa Sâmbetei conversațiile civilizate despre textura catifelată a pateului de fois gras; acum sunt la modă fotografiile cu rațe fripte trecute prin filtre sepia sub care scrie #OMFG sau #deliciu.

Blogul Male Chef, pe care apar fotografii scârboase cu boluri de supă de pui pline cu bomboane cu mentă sau șuncă crudă cu fasole neagră e ca un mic șoc electric pentru cei obișnuiți să se ude la vederea fotografiilor Instagram cu salate extravagante și sandvișuri cochete.

VICE: Din ce înțeleg, nu ești genul de persoană care ar putea fi considerată gurmandă. De ce ai înființat acest blog?

Chris Maggio: Sunt un outsider al culturii culinare. Mi-e dificil să locuiesc în Brooklyn, unde se pare că tocmai are loc o Renaștere culinară foarte importantă pentru cultura de aici. Mă simt complet exclus din ea și chiar asta îmi doresc. Dar se pare că sunt destul de nepriceput la gătit cât să pot participa la această mișcare într-un mod satiric. Toată nebunia a început de la blogurile sau revistele culinare, unde ideea de a merge la restaurant și de a fura, cumva, opera de artă a altcuiva, e prezentată publicului larg.

Zici că fotografierea mâncării pe care ai comandat-o la restaurant e ca și cum ai fura opera de artă a cuiva?

Într-un fel, da. Într-un restaurant în care bucătarul se mândrește cu modul de prezentare și construirea unei mese, atât bucătarul, cât și clientul consideră masa o operă de artă. Prin fotografierea acestor mese estetice, fotograful se laudă cu opera altcuiva.

Cine e Male Chef?

Am vrut să creez un personaj care habar nu are de nimic. E o persoană care vrea să dea impresia că are ceva de zis, dar nu știe cum s-o spună. E o prezentare mai realistă a mâncării, pentru că nu e estetică, aranjată și trecută prin filtre. Nu e decorativă. Fotografiile le face cu un aparat foto ieftin pe care îl are prin casă, ca și cum personajul ăsta nu se gândește că fotografiile pe care le fac oamenii obsedați de pornografia culinară își aranjează frumos farfuriile și le pun într-o lumină bună înainte să le fotografieze. Ar putea fi și un personaj prizonier în propria casă. Nu sunt sigur.

Ce fel de poveste vrea să construiască prin imaginile de pe blog?

Brooklyn și multe alte orașe urbane trec printr-o Renaștere sau reinvenție a ideilor despre cum și ce mâncăm. Dar oricât ar fi de răspândite aceste idei, majoritatea oamenilor au un buget prea mic ca să le poată adopta.

Deci crezi că e la mijloc și un element socio-economic?

Cred că e o prăpastie…Sunt sigur că eu mi-aș putea permite mese din astea frumoase din când în când, dar oamenii care s-au născut și au crescut în Brooklyn înainte ca acesta să devină un cartier cool și popular prin gentrificare nu pot participa la cultura asta culinară care se desfășoară în momentul de față.

De ce crezi că sunt oamenii obsedați să-și documenteze mâncarea în imagini?

Cred că oamenilor le place să-și construiască o imagine. Există o dorință sau presiune construită de societate, subînțeleasă, de a fi o autoritate într-un domeniu sau altul. Cred că dorința de a documenta mâncarea în imagini vine din ideea de competiție…cum mă prezint altora? Cum mă vând pe mine altora? Cred că pornografia culinară e o supapă ideală pentru asta. Și așa ajungi să furi designul și arta altor oameni. Mi se pare foarte greșit.

Deci crezi că oamenii pasionați de pornografia culinară încearcă să-și creeze și să-și întărească brandul personal?

Nu vreau să jignesc oamenii care postează astfel de conținut. Mi se pare interesant că se dezvoltă o mișcare culinară dubioasă pe care încă nu o înțeleg. Simt că Male Chef erodează ideea de fotografie culinară și ajută la demontarea ideii că bloggerii care scriu despre mâncare și fotografii care fotografiază mâncare pot obține un succes periferic cu ajutorul eforturilor și ideilor altora.

Atât am de zis.

Mulțumesc mult că ai stat de vorbă cu mine, Chris.

Blogul Male Chef e inspirat de disprețul profund față de tendința oamenilor de a-și cultiva și umfla imaginea. Nu încerc să spun că are nu știu ce semnificații filosofice. La urma urmei, e doar un blog foarte scârbos.

Puteți vedea toate lucrările lui Chris Maggio aici. Pentru mai multe informații despre Male Chef, vizitați malechef.tumblr.com.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește și:
Zece comori dezgustătoare din arsenalul unui stoner
Interviu cu bucătarul care găteşte cu spermă
Din păcate, există pe lumea asta și vibratorul-brioșă

Vezi și:
Fețe și mâncare
Oameni din mâncare
Vedete pe post de mâncare