Toate lucrurile nasoale pe care le îndură mamele din România

Se spune că să fii mamă e un lucru minunat. Eu n-am nicio legătură cu zona asta. Practic, intru în categoria de femei despre care se mai spune că nu-și dau o șansă la fericire, la împlinirea de sine.

Nu am copii, dar am decis să aflu care e adevărul despre acest rol minunat, elogiat în versuri și în rime de poezii, dar și cântecele, chiar de la diverse mame. Am început cu propria mamă. Am aflat repede că nu vrea neam să îmi spună adevărul despre ce copil oribil am fost. Insistă că am fost superbă, comoară, cel mai frumos nou-născut de pe fața planetei. I-am zis să înceteze cu minciunile, că am văzut și eu copii proaspăt ieșiți și sunt urâți cu spume.

Până la urmă am epuizat-o cu întrebările și a recunoscut că era ceva în neregulă și cu mine. Eram perfectă roz-bombon, dolofoană etc, doar că nu aveam fund. Deloc. Acum am, nu te panica.

Încurajată de propriul succes, am continuat să sap după adevăruri printre alte mame. Până la urmă, am strâns atât de multe răspunsuri, că am și reușit să fac o listă cu zece lucruri din viața secretă a mamelor, despre care nu prea auzi vorbindu-se. Mi se par adorabile:

„Nu există niciun sentiment superb care te cuprinde deodată, ci doar o greutate fizică. Nu am înțeles de ce burta mea e așa mare, că el e mic acolo. Probabil de la habitat. Eu nu cred că există un sentiment matern, ci doar copilul pe care îl iubești că e parte din tine. E prea mult bullshit în jur. Nu fac parte din categoria nefericitelor care și-au borât mațele, dar greutatea e insuportabilă, nu mă pot apleca. Mi s-a zis că am o față și o privire strălucitoare, dar eu nu mă simt. Ceva coșuri am avut, că na e hormonal. Mizeriile de hormoni te fac să plângi și să te și enervezi întruna. Și când te obișnuiești, naști. Dar e drăgut că se mișcă, și atunci te emoționezi".

„Nu am simțit deloc că strălucesc, în schimb am simțit din plin grețurile, picioarele umflate și lipsa somnului. La final, mă trezeam des. Nu am simțit instinctul matern, când mișca copilul în burtă. E doar plăcut. Alăptarea e foarte grea, nu știi cât mănâncă și răcnește de te asurzește".

„Prima dată după sarcină când am făcut sex a fost la o lună după ce născusem. Trecuseră zece luni fără sex și mă durea. Acum am intrat în normal, o dată pe lună (râde). Sunt prea obosită, nu mai am chef. El vrea, dar eu nu, plus că adorm lângă cel mic, așa că baftă, asta e."

„Când eram gravidă făceam sex cu teamă. A existat și un moment cu o poftă nebună, dar îți trece, că ești mare, umflată și nu mai vrei. Nu poți să revii la viața sexuală imediat după ce naști. Nu mai am când, nu mai am unde. Dar simt că aș vrea. Trebuie să aștept".

„Le dau lor întâi. Și da, câteodată mi-e foarte foame. Atunci înfulec pe ascuns, până le pregătesc lor masa, ca să-mi treacă foamea până le dau lor. Altfel aș muri."

„Mănânc când doarme copilul și este exclus să iau parte la mesele în familie. Ăilalți mănâncă cu două mâini și eu stau chill în dormitor cu bebe. Am ajuns să mă uit la telenovele, una cu ceva cu răzbunare e preferata mea. Deci mă transform în gospodină. Asta e."

„Dacă pot să stau acum cu ușa închisă e un vis devenit realitate. Altădată mă încuiam și îl lăsam să plângă. Fac și baie pe cap în cinci minute, că asta e, imaginează-ți cât de puțin stau pe WC. Am stat și cu el în baie, că nu putea să stea singur. El se juca la chiuvetă, eu mă căcam. Am o prietena care are gemeni și se cacă cu amândoi în baie."

„Cât timp nu știe să meargă, nu închizi ușa, că plânge sau ceva. Când începe să umble, lași ușa deschisă, că nu știi ce face și trebuie să îl auzi. Eu îi băgam în premergător și veneau după mine, dar se izbeau de toc, deci nu intrau. Plus că m-am căcat de multe ori cu copiii în brațe. Așa e cel mai ușor. Iei o cărticică de cauciuc, de cârpă, ceva care nu se rupe, pentru distratul copilului. Dacă le rupe, îți complică căcarea. Trebuie să fie un obiect care nu îți va face probleme, nu o muzicuță care ar distruge tot."

„Nu mai am timp să calc haine după ce le spăl. În casă, mi se rupe, îi îmbrac și mototoliți și cu haine purtate, dar nu chiar jegoase. Acum i-am pus pijamale curate și e plin de ciocolată. Nu îl mai schimb, asta e, îl șterg puțin. Ce are dacă are puțină ciocolată?."

„Mi-am luat mașină de spălat vase. Tot timpul era discuția cu al cui e rândul să le spele. A rămas aia cu cine bagă vasele și cine le scoate. Cu hainele e o problemă veșnică. Oricum, hainele murdare, aruncate peste tot, pot arunca o femeie slabă psihic în pragul depresiei.„

„Nu e dificil, îi cânt puțin și adoarme în două minute. Și mie tot atât îmi ia. Pe primul îl plimbăm vreo două ore în brațe. Și adormea la mine pe burtă toată noaptea. Pe al doilea l-am lăsat să urle și am plecat. Plângea și m-am reapucat de fumat, că avea colici. Și na, el plângea, eu ieșeam un pic în bucătărie și fumam."

„N-am cum să mai fac asta, aștept vreo nuntă sau vreun botez ca să ies. Nu prea am ieșit eu de când cu copiii. Dar aș fi vrut. Și dacă ies cumva, beau bere și sunt fericită."

„Ies, dar cu gândul la copil, ceea ce e cam stresant. Și nu mai pot să beau deloc alcool. Mai ales că trebuie să recompensez soțul pentru ajutor cumva, așa că-l las pe el să bea."

„Suporți urlete și chestii, orice ar fi, că asta e. E treaba aia cu iubirea necondiționată."

„L-am lăsat să plângă. Copilul urla și mergea de-a bușilea și eu îl filmam. Și era plin de muci și lacrimi. Filmarea stârnește milă și acum printre apropiații care cred că sunt nebună că am făcut asta. Voiam să văd cât de departe poate să meargă o criză d-asta.

Soțul meu este foarte silos și nu schimbă haine sau spală copii fără să icnească. La mame e altceva, că te uiți în căcat din start. Dacă te întrebi «Oare a înghițit chestia aia?», când se joacă cu ceva dubios, urmează clar să te uiți în căcat."

„Prima dată când i-am aspirat mucii mi-a venit să vomit. Erau mega scârboși. Dar acum îi iau cu mâna. Nici eu nu mă recunosc. La fel și cu căcatul. Prima dată mi-a venit să vomit, acum sunt atât de fericită că face, încât nu-mi pasă".

„Chiar acum i-aș bate. Cel mic i-a închis jocul celui mare, care urlă că nu i s-a salvat de unde a rămas. Dar s-a salvat. Nu-i mai bat. Le-am mai tras câte una la cur, doar dacă se apucă să se bată între ei."

„Tot timpul îți vine să îți bați copiii, dar ai citit că nu e bine. Plus că părinții tăi te-au bătut și uite cum ai ieșit, deci nu o faci. Îți vine să îi dai cap în cap că sunt doi și împuști doi iepuri deodată. Și da, câteodată îmi mai scapă mâna."

„Când se agită, îmi vine să țip la el, dar e mic și amărât și n-am ce face."

„Mă uitam la cel mic, că mănâncă și se cacă mult, și e atât de mititel. Și le cânt mereu. Ești mamă, te faci cântăreață instant. Treaba cu muzica îi liniștește. E o unealtă deșteaptă asta cu cântatul."

„Cânți mereu pentru că ești deșteaptă și știi că prin muzică și comunicare copilul se dezvoltă mai bine. Trăiești în rime și în cântec și viața ta devine un musical. Te uiți la ei și te miri că se joacă cu câte un obiect despre care nu știu ce e și își imaginează ei că e altceva. Și surprinzi momentul ăsta distractiv. Nu există momente cu copiii în fața șeminului jucându-se liniștiți. Momentele Kodak pe care toată lumea le povestește sunt de fapt clipele în care dorm copiii. Sau dimineața de Crăciun. În rest e haos. Dacă nu te organizezi, te ia valul și te duce în pragul nebuniei."

„Mă bucur la bășini, la râgâit și la căcat. Cam asta e viața mea acum."

Eu nu mai am ce să zic. E ceva curaj în treaba asta de a fi mamă. La mulți ani, mama mea!

*Numele persoanelor au fost schimbate.

Citește și alte chestii despre bebeluși:
Bebelușul tău n-are valoare dacă nu e DJ
Ce am învățat de când am un bebeluș
Viața de zi cu zi a Domnului Bebeluș