FYI.

This story is over 5 years old.

Film

Topul celor mai enervante personaje din Game of Thrones, pe care le place toată lumea

De cinci cărți aștept să facă White Walkerii ceva interesant. De cinci cărți aștept ca dragonii ăia să fie altceva decât decor.

George R. R. Martin a reușit să creeze o lume complexă în cărțile lui, cu geografie, politică, religie, istorie și ce mai vrei tu, ca să o simți reală și să îți distragă atenția de la faptul că intrigile principale se mișcă cu viteza mortului . De cinci cărți aștept să facă White Walkerii ceva interesant. De cinci cărți aștept ca dragonii ăia să fie altceva decât decor . De cinci cărți suport capitole din perspectiva unor personaje pe care le urăsc profund, doar pentru că ar putea să se întâmple lucruri interesante în jurul lor.

Publicitate

Dacă citești acest articol, probabil ești un fan al serialului, care n-a citit cărțile. Așa eram și eu la sezonul 1, după care, sătul de toți amicii care citiseră cărțile, îmi dădeau spoilere și o ardeau superior și grețos, m-am pus pe citit, ca să pot fi și eu ăla superior-grețos, care strică serialul altora. Serios, ura pe care o vezi în ochii prietenilor când le povestești Nunta Roșie cu două săptămâni înainte de a apărea episodul merită efortul de a citi vreo trei mii de pagini.

Dar am să fiu finuț în acest articol și, chit că o să mai scap niște lucruri care se întâmplă în cărți și la care nu a ajuns serialul, nu o să îți stric experiența. O să scap doar lucruri minore. Adică nu o să vă spun că moare, mă rog, nu contează cine, că oricum nu îmi plăcea de el. Dar, în caz că n-ai aruncat un ochi pe cărți, trebuie să știi cum sunt construite. Fiecare capitol e din perspectiva unui personaj, iar o carte are vreo 5-6 personaje pe care e centrată. Unii au murit deja, ca Ned Stark și Catelyn Stark. Unii încă sunt vii, deși ajung foarte târziu personaj din al cărui punct de vedere vedem lumea, ca Jaime și Ceresei. Alții, care în serial apar destul de mult, nici măcar nu au fost vreodată personaje centrale în carte. Ca Robb Stark și Stannis Baratheon.

Așa am ajuns să urăsc profund niște personaje. Atât în cărți, cât și în serial. Pentru că, deși lumea din jurul lor e fascinantă, ei, ca oameni, mă plictisesc de îmi vine să îi scuip în ureche prin pagini. Și mai enervant e că, mai ales din cauza serialului, toată lumea îi place. Top 3, că-s mulți.

Publicitate

3. Tyrion Lannister e animăluțul de companie al autorului

Vai, nu-mi place Tyrion Lannister? Toată lumea îl iubește. Cum e el băiat bun și isteț, și cum reușește să se impună în ciuda faptului că e un pitic sinistru. Și cum e el șmecher și are mereu o replică isteață și acidă dar, în același timp e un suflet romantic. Cum să nu-ți placă Tyrion Lannister?

Simplu. Pentru că e „Mary Sue". Mary Sue se spune la orice personaj care se vede că e preferatul autorului. Termenul vine dintr-un fan fiction cretin Star Trek, în care o fană făcuse un personaj Mary Sue, pe care îl plăcea toată lumea, se îndrăgosteau personajele principale de ea, nu avea niciun defect și la sfârșit salva situația. Era evident proiecția autoarei, care ar fi vrut să fie în universul ăla și să fie cel mai tare și admirat om de acolo.

Exact la fel e și Tyrion. Nu are niciun defect, în afară de ăla că e pitic, pus special acolo ca să creeze o cârcă de drame care să ne apropie de el. În rest, mereu are cea mai isteață replică din cameră, nimerește peste soluții la toate problemele în ultimul moment și povestea se mulează în jurul lui, ca să-i fie bine.

Exact ca și cum ar fi întruchiparea autorului. Orice problemă are Tyrion, se rezolvă neașteptat și norocos. Se împiedică de rezolvări la tot pasul. De parcă povestea ar fi construită în jurul lui, nu el băgat în poveste. Se vede de la o poștă că e preferatul autorului, pentru că scapă de zeci de ori pur pe noroc și potrivire din cele mai nasoale situații. Cum era el prizonier gata să fie executat și, cinci minute mai târziu, complet neașteptat, îl omoară pe taică-su.

Publicitate

Lucru și mai ridicol și enervant, când te gândești că e o carte realistă, în care autorul nu pare să aibă preferați și în care personajele mor când fac greșeli, indiferent de cât de importante sunt. Asta în afară de Tyrion. Tyrion nimerește bine mereu. Pe deasupra, Tyrion și-a cam terminat treaba ca personaj sezonul trecut. După care e inexplicabil dus în altă poveste, unde devine iarăși relevant, pentru că e preferatul autorului.

2. Daenerys Targaryen e ca orice adolescentă proastă

Dany e o puță cu figuri. Urăsc profund toate capitolele care trec prin capul ei. Probabil din cauză că autorul a înțeles perfect cum gândește o adolescentă. Știu și eu cum gândesc minorele. De-aia le evit. Au impresia că li se cuvinte tot, că lumea e alb-negru, binele și răul fiind clar definite, că există o soluție ușoară pentru orice și au prostul obicei de a înțelege superficial chestii și a fi convinse că le știu complet.

Desigur, în carte i se demontează încet concepțiile astea. E frumos să vezi cum îi pică fața când își dă seama că dragonii creează mai multe probleme decât soluții. La fel ca și eliberatul sclavilor. Că n-ai cum să te duci la niște oameni, să le zici „salut, sunteți liberi, faceți niște democrație", și să te aștepți ca sistemul să se transforme în ceva frumos. Noi știm asta, că nu degeaba la 25 de ani de la Revoluție încă suntem la jumătatea drumului spre un sistem democratic. Dar ea nici nu bănuia chestia asta, că e o puță minoră, proastă și superficială, care are impresia că realitatea e la fel de simplă ca și ce se întâmplă în capul ei.

Publicitate

Mulți o admiră că e o femeie curajoasă care reușește să facă chestii. Da, e curajoasă. Și atât. În rest bulan și conjunctură și o armată de oameni destul de disperați încât să-și pună soarta în mâinile unei mucoase cu figuri. Mulți proști sunt curajoși. Ea doar a avut noroc.

Știai că în carte, la nunta cu Khal Drogo avea doar 13 anișori? Brusc, toate scenele alea tandre în care-și descoperă sexualitatea devin cam jenante. Chiar am avut un rictus când le-am citit, și un dublu rictus când mi l-am imaginat pe moșul ăla libidinos de George R. R. Martin cum le scrie, cu o bală în colțul gurii.

Iar alaiul de pedofili care se țin după curul ei minor e și mai scârbos. Ser Jorah Friendzone, cel mai anost flaușat din tot Westerosul. Pariez că-i pute gura. Și trebuie să suportăm și amorezările ei infantile de Daario Naharis, un hipster strident care-și vopsește mustățile. Pentru că normal că îi place de ăla. Că e o gâscă adolescentă căreia îi plac oamenii stridenți și trendy, ca oricărei gâște adolescente.

Toată povestea ei ține de context, noroc și niște curaj prostesc de copil. Dacă era în lumea reală, ar fi folosit curajul ăla doar să-i ceară autograf lui Smiley și atât. În rest, puțe care au impresia că le știu pe toate și că soarele răsare din curul lor găsești cu sutele în fiecare liceu de periferie. Nu e nevoie să o aud și pe asta cum se cacă pe ea.

Și vorbind de căcat pe ea. Spoilere. În ultima carte e un capitol în care face dezinterie și doar se târăște prin iarbă și se cacă. Un capitol. Abia aștept să văd cum îl fac ăștia în serial. Sper să moară de dezinterie, plină de căcat și să găsească alte personaje care să ne arate ce se întâmplă pe celălalt continent. Și nu, nu-mi place nici Emilia Clarke. E genul ăla cu grăsime de bebeluș. Rotofeie la mânuțe. O să pună gușă în cinci ani maximum. Bleh.

Publicitate

1. Arya Stark e degeaba

Fotografie de Iyokofan97 via Deviantart

Oamenii care nu cred că Arya e o risipă inutilă de imaginație merită bătuți cu o curea udă. Sigur, se întâmplă multe lucruri interesante în jurul ei, dar ea e doar un copil cinic și trist, care nu face nimic interesant și deturnează povestea.

Chiar nu am nevoie să urmăresc un copil cum merge prin lume, se întâlnește cu personaje secundare și își face listă în cap cu oameni pe care trebuie să-i omoare. Am văzut Karate Kid, știu traseul. Ar fi ok ca personaj secundar, dar să văd în mintea ei, nu, mulțumesc. Pot bănui și eu ce gândește un copil trist, nu trebuie să risipești sute de pagini pe asta.

Ai putea spune același lucru și de Dany, că e un copil tâmpit și că nu contează ce gândește. Dar măcar aia e relevantă în contextul mare al conflictului. Are armată, se mișcă, devine o forță. Arya, cu fiecare capitol, se depărtează mai tare de restul personajelor și de orice altă poveste decât a ei.

Mulți oameni cred că o să devină un super asasin sau ceva, și o să se întoarcă să își răzbune tatăl și să o omoare pe Ceresei și pe alții din listă ei lungă. Poate prin cartea 27, dacă George trăiește trei sute de ani. Momentan e atât de departe de orice poveste relevantă pentru restul lumii, încât e ridicol. Reușește să se întâlnească accidental cu Sam, grăsanul jovial. Asta e toată interacțiunea ei cu restul personajelor.

Avem zombie de gheață, dragoni, preoți roșii cu puteri mistice, intrigă politică care se întinde pe două continente și pierdem timp urmărind un copil nefericit care nu împinge povestea în nicio direcție. Arya e cel mai oribil personaj. E ca hobiții ăia doi din Lord of the Rings pe care nu și-i mai aduce aminte nimeni, dar tot făceau chestii și existau pe acolo. Deturnează povestea spre o direcție care nu duce nicăieri. De cinci cărți și patru sezoane.

Publicitate

Sigur, ți-e milă de ea, trece prin multe. Dacă ar fi fost o carte separată doar cu ea, poate ar fi fost o poveste bună. Dar așa, e doar un balast care lungește povestea paralel cu ea. Iar faptul că actrița s-a maturizat și are acum un cur imens nu ajută cu nimic personajul nici în serial.

Fotografie de William Tung via Flickr

Bine, sunt personaje de umplutură în Game of Thrones, de ce ar trebui să îți pese? Păi, în sezonul ăsta nou ar fi trebuit să apară niște personaje noi foarte vesele din cărți: Unchii lui Theon Greyjoy, un fel de pirați-vikingi foarte violenți și veseli.

Euron „Crow's Eye " Greyjoy – Un pirat cu un singur ochi, cu o corabie super rapidă, cu un echipaj de muți, cărora Euron le-a smuls personal limbile, ca să fie sigur că nu fac zgomot când atacă o navă. Are un corn cu care se spune că poate controla dragonii.

Victarion Greyjoy – Fratele mai mare și mai prost a lu' ăsta de mai sus. Are o mână în flăcări. Nu vă spun de ce și cum, dar are o mână constant în flăcări și e de ajuns. Aeron Greyjoy – Preot super ciudat al religiei super ciudate a ăstora, cu zei înecați și chestii.

Dar pe băieții ăștia cu coaie masive nu o să-i vedem în serial. Pentru că producătorii au decis că nu mai e loc de ei. Pentru că au băgat fiicele lu ' fraierici ăla de Martell, căruia i-au pocnit ochii sezonul trecut. Și nu era loc de ambele povești, și asta cu pirați, și aia cu gagici în deșert care nu fac nimic special. Mai ales că trebuie să ocupe ecran cu Arya, Tyrion și Dany. Că asta e situația. Personajele cele mai proaste și irelevante prind la public. Sunt ușor de înțeles.

Mai citește despre GOT:
Terminați dracu cu discuțiile despre Game of Thrones Un fan a făcut tronul din Game of Thrones din morcovi Irina Margareta Nistor îmi explică de ce îmi place Game of Thrones de mă cac pe mine