Urmărește trailer-ul filmului horror erotic American Ecstasy

Nu există prea multă informație disponibilă despre American Ecstasy, lung-metrajul de debut al fotografului Jonathan Leder, cu excepția imaginilor dubioase și ciudat de sexy din trailer-ul de mai sus. Asta pentru că nu e gata încă și pentru că realizatorii vor ca horror-ul erotic să fie misterios și amenințător. Ce știm e că în el apar modelul VICE și starul Playboy Britany Nola și alte câteva frumuseți prinse într-un fel de coșmar psihosexual creat de un nebun. În plus, putem să presupunem că, fiind relizat de Jonathan Leder – directorul de creație al revistei Jacques – filmul are și alt scop pe langă a cauza erecții și a speria oamenii. Ca și restul operei lui Jonathan, American Ecstasy probabil o să ne dea de gândit.

Filmul are distribuție internațională și cel mai probabil va fi disponibil pe site-urile de streaming. Cât despre lansarea lui în România, detaliile urmează să fie anunțate.

Pentru a avea întelege puțin mai bine filmul și ideile pe care le aduce în prim-plan, am vorbit cu Jonathan și am atins subiecte ca mitul lui Pygmalion și puterea striptease-ului.

VICE: De unde ți-a venit ideea? Ce te-a inspirat?

Jonathan: Prima dată ne-a venit ideea când eram în Florida și luam interviuri pentru unor articol unor fete de la un club de striptease numit Mons Venus. De acolo a venit ideea, deși s-a schimbat mult de atunci. Lucrurile prin care au trecut femeile alea erau atât de diferite de toate experiențele noastre de până atunci și mi s-a părut fascinant.

Trailer-ul e destul de pervers. Era mult S&M în clubul ăla?

Asta a venit mai târziu. Articolul a fost doar punctul de plecare. Ideea a fost să vedem cât de bizar poate deveni totul. America e atât de diferită, sunt mereu mai multe curente și am vrut mereu să explorez partea nevăzută a lucrurilor. Unele scene din film se apropie de S&M și de mitul lui Pygmalion.

Care e ăla?

E o poveste greacă în care un bărbat face o sculptură atât de frumoasă, că se îndrăgostește de ea. Se roagă zeiței Venus să aducă statuia la viață și se căsătoresc, au un copil și copilul e un zeu. Dragostea lui Pigmalion e un fel de concept și un film poate să îl folosească. E ideea bărbatului care încearcă să facă o femeie așa cum vrea el. E un tip narcisit de iubire.

Cum se leagă de femeile din filmul tău?

Femeile din film nu sunt chiar victime. Dacă te duci într-un club bun de striptease – un club mai mic, fără televizoare peste tot – când femeile alea se urcă pe scenă, au ceva eroic și regal. Au controlul în mediul respectiv. O parte din film exploreză ideea asta.

Ai și un criminal în film, nu?

Da, dar e cam ca rechinul din Jaws. Nu are o poveste, nu se schimbă. Dar îi face pe alții să se schimbe.

Cine e criminalul ăsta?

E bazat pe un tip pe care s-ar putea să îl știi sau nu, James Mitchell DeBardeleben. A fost prins pentru falsificare de bani. A supraviețuit  18 ani din asta. Serviciile secrete îl căutau de ani de zile. Când l-au prins, i-au percheziționat mașina și au găsit o grămadă de pornografie. Asta i-a făcut să se întoarcă la casa lui și au realizat că tipul făcea mai mult decât să falsifice bani. Nici nu se știe câte personae a răpit, dar e ceva de ordinal sutelor.

La naiba. Dar de ce el și nu un tip ca Ted Bundy?

Când vorbești despre film, povestea e similară cu cea a lui DeBardeleben, tipul necunoscut si obișnuit pe care oamenii nu îl cred în stare de asemenea lucruri. Nu făcea asta pentru faimă și nu ar fi fost prins dacă nu se ocupa cu falsificarea banilor.

Asta e aiurea. Încă ceva, nici o parte a filmului nu e luată din vreo arhivă, nu?

Da, noi am filmat tot. Mare parte a imaginilor granulate a fost înregistrată pe camera VHS vechi și fotografiată de pe televizor. Partea albastră, primele zece sau 15 secunde, aia a fost făcută special pentru secvența aia. Chestia e că DeBardeleben obișnuia să își fotografieze victimele.

Calumea. Așteptăm cu nerăbdare treaba ăsta super-mișto. Mersi!

Traducere: Nancy Dinescu