Trei zile de tortură într-o centură de castitate

Salut, sunt Brian. Bine ați venit la Tubesteak, o rubrică în care vorbesc în special despre penisuri și despre cum îl folosesc pe al meu și despre cum ar trebui să-l folosiți pe al vostru. Vor fi discuții despre puli, muiști și uneori, câte un clitoris sau un himen fals, cum este cazul articolului de față. Dar, sincer, ștrumeleagul va fi subiectul principal.

Cel mai greu lucru e să te trezești cu pula închisă într-o cuşcă de plastic. Îţi ia cam un minut să-ţi aminteşti că ai un mecanism care ţi-o ţine în menghină. Erecţia ta matinală aproape refulează din ea, iar penisul tău are spasme şi arată ca un copil cu nasul lipit de geam. Vrea să se elibereze, să scape din temniţa de plastic. Dar nu poate. E blocat şi e pe moarte.

Desigur asta ţi se poate întâmpla doar dacă-ţi bagi penisul într-o centură de castitate ca mine. Am vrut să văd cum ar fi să nu-mi pot atinge pula zile la rând. Pentru asta a trebuit să cumpăr un CB-3000 (cred că vine de la cock block, dar s-ar putea să fie şi chastity belt), care se vinde la 150 de dolari şi vine prin poştă într-un pachet anonim.

Deşi mecanismul părea simplu la prima vedere, a fost foarte complicat să-l montez. CB-3000 consta într-o cuşcă de plastic care se pune peste penis şi un inel care se aşează la baza pulii blocând coaiele între inel şi cuşcă ca un ţăran medieval pe butucul de execuţie. Apoi inelul se prinde de cuşcă şi totul se închide cu un lacăt mic. Instrucţiunile nu m-au ajutat prea mult, dar un GIF de pe siteul lor mi-a explicat totul. Cine ar fi crezut că un mediu folosit pentru a arăta pisici adorabile sau animaţii simpatice îmi va arăta cum să-mi paralizez cârnăciorul.

După o serie de contorsiuni care l-ar fi făcut de ruşine pe Houdini, am reuşit s-o vâr. Nu era deloc confortabil. Din cauza formei şi a greutăţii mecanismului mi-a fost aproape imposibil s-o bag în chiloţi şi pantaloni mulaţi. Spre surpriza mea nu se vedea deloc, nici prin blugii mulaţi. Mie mi se părea că aveam scrotul mai mare ca o vacă şi credeam că toţi o să se holbeze la el. După ce-am văzut reacţiile trecătorilor, am realizat că nimeni nu observa. Sau doar nu se uită la genitalele altora ca mine. Asta a fost cea mai distractivă parte a experimentului:  să ştiu că pe stradă, la muncă, în şedinţe şi pe metrou eu aveam jucăria asta ascunsă în pantaloni. Era secretul meu pervers şi-mi plăcea.

Dar doar asta mi-a plăcut. În rest era ciudat că centura de castitate mă făcea să mă gândesc constant la pula mea, deşi o făcea complet inutilă. Voiam să fut tot ce mişcă, dar nu puteam să fut nimic. Era ca şi cum aveam o gaură neagră în pantaloni, care atrăgea totul, dar era de fapt un mare vid.

Cel mai dificil lucru era urinarea, care se făcea printr-o găurică în capătul cuştii. Pentru că aveam puţa un pic mai mică ca suportul de plastic (nu râde!), jetul meu de pişat era mai mult o scurgere tristă a vezicii. Asta însemna că nu puteam să folosesc pisoarele şi trebuia să merg la closete. De asemenea însemna că trebuia să curăţ pe jos după mine. Nici duşul nu era mare plăcere, pentru că e imposibil să te usuci cu chestia aia pe tine. În cea de-a doua zi în care purtam CB-3000 (care sună a numele unui robot castrator) s-a aburit toată cuşca. Era transpiraţie de pulă condensată. Oribil.

Deşi am ajuns un adevărat lunetist al urinatului prin găurică, de parcă m-aş fi născut cu un sfert de kil de plastic pe coaie, eram deja gata să-mi emancipez penisul după câteva zile. Am citit pe net că-s tipi care stau şi zece zile cu aşa ceva pe ei. Mulţi nebuni pe lumea asta.

În cea de-a treia noapte am primit o vizită de la prietenul meu. I-am spus că am un cadou pentru el şi i-am dat cheile lacătului din blugii mei. M-a întrebat de la ce erau şi i-am răspuns. Nu m-a crezut. M-a pipăit între picioare, a simţit plasticul şi şi-a tres mâna cu un fel de dezgust amuzat. M-a întrebat dacă poate s-o vadă, aşa că m-am descheiat la pantaloni. Mi-a zis: „De faqpt stai că nu vreau…sau hai arată-mi.” Mi-am dat jos chiloţii şi el a fugit în partea cealaltă a camerei.

A chiţăit ca un purceluş care nu suporta să-i controleze cineva gentialele: „Îh, ce scârbos. De ce ţi-ai face singur aşa ceva?” I-am spus că era un experiment şi că-s tipi care se excită din chestia asta.

„Ei bine eu nu vreau să iau parte la asta. Când ţi-o dai jos?” Era evident că n-aveam să am parte de sex şi asta nu pentru că aveam pula blocată la propriu, ci pentru că el nu suporta ideea centurii. I-am spus că mă duc în dormitor să mi-o dau jos. „Aşa să faci. Nu eşti deloc distractiv fără penis.”

Anterior – Cum să ți-o tragi la sală

@BrianJMoylan

Traducere: Mihai Popescu