©2014 VICE Media LLC

    The VICE Channels

      A doua piele

      November 16, 2012

      De Jenni Avins

      Fotografii de Matheus Chiaratti


      Jenni probează cele mai bine vândute mănuși Fetisso, în depozitul fabricii.

      Undeva pe la mijlocul anilor ’60, lângă orășelul elvețian Vordemwald, micul Willi Graber se juca singurel la ferma bunicilor săi. A intrat în bucătărie, unde i-a atras atenția ceva din coșul de haine murdare: o pereche de mănuși de cauciuc galbene. Și le-a pus. S-a simțit ciudat. Dându-și seama imediat de potențialul lor, a alergat afară și a luat în mână o balegă de vacă. Era un sentiment ciudat – să strângi rahat de vacă între degete și să știi că nu te poate atinge.

      Cu aceste mănuși, tânărul Willi și-a dat seama că putea face tot felul de lucruri interzise fără să pățească nimic. Atingea plante otrăvitoare și furnici veninoase, scotea lipitori din râu. Cuprins de beția puterii, și-a băgat degetul până și în anusul unei bovine ghinioniste. A fost absolut senzațional. Bineînțeles, câțiva ani mai târziu, se masturba folosind mănușile. Ca orice băiețel elvețian cuminte, fusese învățat că masturbarea era ceva rău. Dar cu mănuși, era altfel, era în regulă. Se simțea protejat. Mănușile au devenit talismanul lui magic care îl apărau de furia lui Dumnezeu. Încet, încet și-a dat seama că ele și alte lucruri făcute din materiale ca pielea sau vinilinul nu aveau aceeași alură. Latexul se mula perfect personalității sale. Era tot mai clar că Willi avea un fetiș. Totuși, pe atunci habar n-avea că zeci de ani mai târziu își va folosi secretul rușinos în avantajul său, înființând o companie de succes producătoare de îmbrăcăminte fetiș, într-o pădure ecuatorială braziliană paradisiacă.

      Willi nu e în niciun caz prima persoană posedată de puterea latexului, laptele alb care se scurge din trunchiurile arborilor de cauciuc. În timpul Revoluției Industriale cauciucul era la fel de important cum e astăzi petrolul. La fel ca țițeiul, era un motiv de explorare, exploatare și violență în folosul imperiului. Pe vremea regelui Leopold din Congo, colectorilor de cauciuc care nu-și făceau norma li se tăiau mâinile. Pentru a profita de vastele rezerve de arbori de cauciuc din Amazon, baronii sud-americani i-au transformat pe indigeni în sclavi. Se numeau seringueiros. Amărâții ăștia de muncitori trebuiau să urce în copaci amazonieni imenși, ca să le colecteze seva. În 1876, exploratorul britanic Henry Wickham a scos prin contrabandă 70 000 de semințe de arbori de cauciuc din pădurea amazoniană braziliană – un act incredibil de piraterie botanică și începutul plantațiilor imperiului britanic în Asia. Mai târziu, Henry Ford a cumpărat o bucată de Amazon mare cât Delaware și Rhode Island la un loc pentru a cultiva arbori de cauciuc și a angajat mii de lucrători brazilieni pentru a demara Fordlandia, o fabrică de procesare eșuată și suburbie în mijlocul Amazonului.


      Latexul se scurge întrun vas pentru colectare, dintr-o plantație din Pernambuco, Brazilia. Cu câteva clipe mai devreme, un lucrător tăiase scoarța copacului; chestia aia roșie e o substanță chimică care ajută copacul să se vindece.

      Karl Marx a scris în Capital că, toți capitaliștii sunt, de fapt, fetișiști, adoră puterile mistice pe care muncitorii le imprimă bunurilor pe care le creează (îmi sună a Prada). Înainte de latex, fetișiștii trebuiau să se descurce cu ce aveau – blană, mătase și corsete strâmte. Asta până în 1823, când chimistul scoțian Charles Mackintosh a inventat materialul cauciucat care a reprezentat baza viitoarelor fantezii sado-maso. Deși hainele Mackintosh erau urât mirositoare, lipicioase și uneori se topeau în zilele caniculare, au ajuns imediat populare. Valerie Steele, autoarea cărții Fetiș: modă, sex, putere, a identificat societatea Mackintosh a Angliei ca făcând parte din primele perioade fetișiste. Pe parcursul cercetărilor, a găsit o revistă din 1920 specializată pe fetișuri intitulată London Life, care detalia entuziasmul pentru hainele din cauciuc. Astăzi poți cumpăra o pelerină Mackintosh elegantă cu 800 de dolari de la J.Crew.

      Când Willi era un adolescent în călduri, a aruncat o privire în coșul de gunoi și a găsit o revistă porno plină cu femei îmbrăcate în latex. Atunci și-a dat seama că nu era singur; existau mulți oameni care îi împărtășeau obsesia pentru acest material. Așa că s-a informat asupra acestui subiect neobișnuit. A citit cărți precum Fetișuri și ritualuri în societățile moderne industriale pentru a afla mai multe despre fetișism, a cărui etimologie provine de la feitiço – cuvântul portughez care desemna obiectele pe care le adorau africanii și pe care le credeau vrăjite sau posedate de zâne.

      Pentru fetișiști, hainele transformă materialul lor preferat dintr-un simplu bun casnic într-un obiect de cult hipersexualizat. Fetișurile și identitatea sexuală sunt mistere personale; prin urmare, deși e ușor de remarcat că oamenii se încadrează în anumite tipare în ce le privește, nu există vreo traiectorie istorică. După Al Doilea Război Mondial, fetișiștii s-au îndrăgostit de accesoriile protectoare cum sunt măștile de gaze. Unii folosesc latex pentru a se simți în siguranță, în pericol sau ambele. Altora le place senzația de a doua piele lucioasă care îi ține cumva captivi. În anii ’40 și ’50, revista Bizarre a publicat ilustrații și fotografii cu femei îmbrăcate în latex, situate în diverse contexte perverse. Prin anii ’70, designerii punk de genul lui Vivienne Westwood au dus fetișismul în lumea modei. Muza lui Warhol Dianne Brill a ieșit în public îmbrăcată în latex alb și a fost desemnată de revista People „Regina vieții de noapte din Manhattan”. Zece ani mai târziu, scriitoarea Candace Bushnell a purtat rochii din latex într-un pictorial pentru Vogue care a avut ca urmare trei întâlniri romantice, o cerere în căsătorie și o întâlnire cu un producător TV. (Doi ani mai târziu a debutat pe HBO serialul ei Sex and the City.) Lady Gaga s-a îmbrăcat în latex la întâlnirea cu Regina Elisabeta. Anne Hathaway a declarat că nu va mai fi niciodată aceeași după ce a purtat costumul din latex de Catwoman în filmul The Dark Knight Rises. A declarat în Allure: „Costumul ăla… când mă gândesc la el… Mi-a dominat tot anul.”


      René la biroul lui.

      Willi și-a continuat călătoria de aflare a sinelui pe tot parcursul anilor ’70, s-a plimbat prin India și prin San Francisco încercând să se descopere. În cele din urmă, călătoriile l-au dus în Brazilia, în orașul Recife, unde și-a căutat o casă printre plantațiile de trestie de zahăr și plajele tropicalele din nord-estul arid al țării. Acolo a găsit exact locul pe care și-l imaginase, un deal deasupra satului Japaratinga, umbrit de palmieri și situat chiar lângă plajă. Citise cărți de filosofie despre idealuri utopice și își imaginase o viață simplă la țărmul oceanului, înconjurat de natură, artă, prieteni și familie. A cumpărat terenul și l-a convins pe Fritz Liechti, un expatriat ca și el, să-l însoțească. Au construit o casă cu cinci dormitoare și au schițat un plan de viață în afara orașului. N-au văzut trestiile și nucile de cocos ca pe un mijloc de îmbogățire în regiunea sărăcăcioasă, dar au remarcat că mai exista o resursă acolo – cauciucul. Moda punk era pe val, iar fetișul lui Willi nu mai părea atât de ciudat ca înainte. Se uita prin jungla braziliană și vedea bani crescând în copaci.

      Astfel a luat naștere Fetisso Latex. Astăzi, compania produce 50 de varietăți de îmbrăcăminte-fetiș din latex și își exportă produsele în sex-shopuri din Europa, America de Nord, Japonia și Australia. Fetisso are clienți fideli, produse ieftine de unică folosință, dar și produse speciale tip couture, pe care fetișiștii le adoră. Deși nu sunt neapărat niște clienți prea ecologiști, e bine de știut că, în Brazilia, arborii de cauciuc oferă umbră florei și faunei și absorb gazele nocive din atmosferă.

      În lumea fetișurilor, Fetisso reprezintă un simbol al latexului de calitate. Dar pentru localnicii din Japaratinga, fabrica a fost o oportunitate, o alternativă la câmpurile de trestie de zahăr și la rafinării. Orașul e un loc destul de simplu, unde cele mai vizibile clădiri sunt bisericile și câteva hanuri și magazine. Mă gândeam că localnicii erau împotriva prezenței unui palat în vârful dealului, dar ei păreau a fi mulțumiți de Fetisso. Anul acesta un ziar a publicat un articol care se lăuda că fabrica e singura de acest gen din Brazilia.

      -

      Teme: Sex, Brazilia, latex, fetis, revista

      Comentarii