Alaltăieri am primit invitația la prima mea reuniune de liceu, care m-a făcut să mă simt atât tânăr, cât și bătrân. E cum îmi imaginez că se simte JK Keller când se uită la The Adaption to My Generation, un proiect fotografic continuu în care artistul își face câte un autoportret în fiecare zi – „până când moare", după cum a subliniat Daily Mail în 2010.Publicat pe Vimeo cu titlul, „Idiotul continuă să-și facă autoportrete zilnic în ciuda unor proiecte mai bune, mai lungi, mai populare, a feței lui", Living My Life Faster e ultimul rezultat al eforturilor sale. În trei minute și 25 de secunde, Keller, care a lansat de curând niște „reinterpretări" super-psihedelice ale lui Seinfeld, The Simpsons și alte seriale de televiziune clasice, călătorește din 1998 până în 2014 într-un flux de imagini pe un fundal alb (ca proiectul Every Day al lui Karl Baden), și-l face să pară mai uniform decât clipurile zilnice cu selfie-uri ale lui Noah Kalina și expune o schimbare mult mai dramatică decât la Dan Hanna. Melodia de fundal, despre care Keller spune că „e derivată dintr-o versiune black a Nights of (K) Nights" dă o energie care temperează inexpresivitatea păstrată de-a lungul anilor. „Vreau ca imaginile să fie cât se poate de obiective", explică Keller pe pagina sa de informații, îmi place să obțin o anumită emoție din ceea ce se presupune că e o față lipsită de emoții. Sunt zile când poți vedea multe din felul în care arată mușchii feței. E aproape imposibil totuși să vezi lucrurile astea când imaginile sunt așa de mici, dar crede-mă că-s acolo."
Publicitate
Am vorbit despre selfie-uri cu Mihai Trăistariu Fotografa sârbă care își face selfie-uri la locurile crimelor Lasă-mi bățul de selfie în pace