Un român de 22 de ani încearcă să devină pro-wrestler în Spania și Marea Britanie

E greu să fii un pro-wrestler dacă te-ai născut în România. Nu e un sport atât de cunoscut și nimeni nu-ți garantează că o să ai pe unde să-l practici. Există o singură federație în București, iar aia activează când i se scoală fondatorului. Nu e vina lui, nici nu sunt mulți wrestleri, așa că nu prea ai cu cine să lucrezi. Dacă vrei să devii un pro-wrestler atât de bun încât chiar să faci bani din asta, cel mai bine ar fi să pleci în străinătate.

Asta a făcut Alin Marian Balașa care la 13 ani s-a mutat în Spania, la decizia părinților, pentru un loc de muncă stabil și proverbialul „trai mai bun". Nu pentru a „fura", cum mi-a zis. Și-a făcut și o centură de campion, dar din carton, cu bandă adezivă și alte materiale, pe care a numit-o Ananas Championship, că seamănă cu un ananas. Știi că ești serios când îți faci o centură-ananas.

Acum are 22 de ani și lucrează ca tâmplar, la fel ca taică-său. Nu a renunțat la visul lui. Se antrenează și luptă cu wrestleri cu experiență în Spania și Marea Britanie. Mai mult, își strânge bani să ajungă în Japonia, să se poate antrena la un dojo renumit. Pentru că își dă mai toți banii pe hobby-ul ăsta și a ajuns să aibă o experiență pe care nu ar fi avut-o niciodată aici, Alin e singurul român care are toate șansele să ajungă un pro-wrestler de succes și să lupte în organizații prestigioase din Japonia sau Statele Unite ale Americii. Așa că l-am căutat, ca să aflu de ce-și spune Allen Hawk.

VICE: Când ai intrat în contact pentru prima oară cu wrestling-ul?
Allen Hawk: În 2006, aveam 12 ani. Cel mai bun prieten mi-a arătat câteva filmulețe în care apăreau niște luptatori în spandex, care săreau de colo-colo într-un ring de box, dar cu șase colțuri. Erau din compania TNA, a doua cea mai mare companie de wrestling din lume și singura din SUA care avea un astfel de ring. După asta am început să vizionez wrestling la tv și pe interent. Mi-au plăcut toate acrobațiile pe care le făceau în ring, dar și telenovelismul din episoade. Erau personaje bune și rele. Niciodată nu mi-au plăcut alea rele, dar mi-am dorit atât de mult să fiu unul - să fii bun e plicitisitor. Povestea pe care o spuneau răii în ring era cea mai interesantă parte. Aveai de toate: acțiune, dramatism și comedie.

Allen, când lupta în backyard wrestling și sărea pe saltele.

Cât a durat să te antrenezi până să ai primul meci?
Am început în 2008, ca backyard wrestler, imitam ce vedeam la televizor, cu prietenii mei din Spania, care făceau deja asta de vreun an. Nu recomand nimănui să facă asta. E un sport periculos și fără antrenament serios te poți răni foarte ușor. Mi-am început antrenamentul cu adevărat la 20 de ani: am făcut niște cursuri la o școală de wrestling din Londra, m-am antrenat cu Juventud Guerrera, o legendă din wrestlingul mexican de tip lucha-libre, cu La Pulga din federațua RIOT Wrestling din Barcelona și cu compania engleză Lucha Britannia. Mi-am făcut debutul la 21 de ani, ca semi-profesionist în compania SWA Zero-1 Spain, care între timp s-a închis. Deci a durat șase ani până să am primul meci.

Faci bani din asta?
Până acum am fost plătit doar de două ori. E normal la început, momentan nici nu mă uit la bani. Vreau să am cât mai multe meciuri pentru a căpăta experiență, ca să-mi merit plata cum trebuie.

Părinții te-au luat în serios?
Nu le place ce fac. Nici înainte, când faceam backyard, nici acum că sunt semi-profesionist. Le respect părerea, dar eu voi continua, iubesc prea mult sportul acesta.

Minutul 29:00, primul lui meci ca semi-profesionsit, în maiou negru, ca băjeții.

Mai sunt wrestleri ca tine România?
În România sunt câțiva wrestleri, dar nu sunt sigur că sunt activi. Sunt doi de care știu că încă activează: Kid România și Tom Fulton, antrenorul lui, originar din Marea Britanie. Are o școală în București care se numește SWS - Source Wrestling School. El a fondat și Romanian Wrestling Alliance, singura promoție de wrestling din România. Nu am luptat niciodată acasă, dar aș vrea foarte mult să fac asta. Într-o zi o să lupt la București. Sper că o să fie împotriva lui Kid România. Am și câteva vorbe pentru el: „Citește bine, mă băiete, ai să fugi în ring ca boxerul Mayweather. Dar meciul se va termina cu mine purtând masca ta!"

De ce ți-ai ales numele de Allen Hawk?
Prima dată mi-am zis Alin, adică numele meu adevărat, pentru că voiam să se știe ca sunt din România, dar după l-am schimbat din motive personale. Am ales Allen pentru că era numele meu din scena backyard. Dar mă gândesc să îl schimb, pentru ca nici în Anglia, nici în Spania nu e pronunțat sau măcar scris cum trebuie. Noobs. Aș vrea ca în loc de Allen să fie Kenny, un alt nume de-al meu din backyard. Pentru Hawk m-am inspirat de la șoimul de pe stema României. M-am gândit că, la fel cum șoimul reprezintă țara, și eu o să reprezint România cu numele Hawk. Probabil o să ziceți că nu prea reprezint România din moment ce numele e în engleză, dar am culorile țării pe echipament.

Allen luptă în Spania, cu tricolorul pe fund.

În Spania ai găsit locuri unde să te lupți?
Nu, dar călătoresc să ajung în orașe ca Madrid, Barcelona, Girano sau Bilbao, unde sunt promoții active. Eu călătoresc cu trenul, pentru că nu-mi permit să plec cu mașina. E foarte greu să ajung la timp din cauza asta. Întarzii în jur de patru, cinci, șase ore, pentru a ajunge la Barcelona, depinde de tren. Ultima dată am întârziat zece ore, pentru că am avut meci în Franța.

Următoarea oprire e în Japonia. De ce vrei să ajungi acolo?
Sper ca la anul să mă antrenez la dojo-ul companiilor Dragon Gate sau Michinoku sau oricare altul care e la un nivel la fel de ridicat. Vreau să fiu cât mai bun posibil, să ajung să am meciuri în promoțiile pe care le urmăresc în fiecare zi. Sunt foarte sigur pe mine și convins că voi ajunge acolo într-o zi, deși știu că-mi va fi la fel de greu ca atunci când am fost la Londra prima dată. Dar acum vin pregătit, cu experiență.

Ai avut accidentări nasoale până acum?
Una singură, anul ăsta, la un show de la promoția RIOT, la Fancon, o convenție de persoane cu gusturi geek/friky, am suferit o comoție cerebrală. Nu știam unde sunt, credeam că eram în Franța, la show-ul ABC Catch. Show-ul ăla se petrecuse cu două luni înainte. Eram pierdut și cu ochiul umflat. Totul a început când am executat un Tiger German Suplex, pe Ricky Barceló. El a aterizat cu centura peste craniul meu și mi-a provocat un hematom la ochiul drept și comoția. Partea grea a venit când într-o manevră pe echipe am fost lovit înca o dată la cap. De data asta, cumva în partea inferioară, și în același timp lovit în piept cu un dropkick. Eram 90% KO. Nu știu cum de m-am ridicat să termin meciul. Din fericire, coechipierul meu a intervenit să termine meciul. Eram lights out complet!

Sunt sigur că ai și critici. Te afectează feedback-ul negativ?
Îmi plac criticii, fie ei negativi sau pozitivi, dar mai mult cei negativi. Pentru că nu știu prin câte am trecut ca să ajung unde am ajuns, cât a trebuit să trag pentru a-mi îndeplini visul. Și nu mă refer la antrenamente, ci la lucrurile din afara wrestling-ului. Totuși și din partea pozitivă și din cea negativă pot să scot ceva care să mă ajute să progresez. În sensul ăsta mă afectează. Singurul lucru care m-ar putea opri ar fi sănătatea. În rest, cheful nu o să dispară prea curând.

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre lupte:
Bruce Lee a prevăzut viitorul luptelor MMA
Am fost la un Fight Club cu iarbă
Femeile boxer din Nairobi luptă împotriva violului