La momentul în care au început protestele din București, eram la Viena. Priveam pe Facebook zecile de mii de oameni care mărșăluiau prin Capitală. Simțeam că se întâmplă ceva. I-am scris imediat sociologului Barbu Mateescu. Voiam să discutăm despre România, varianta de țară de după incendiul din Colectiv. Dacă acea tragedie a schimbat ceva, și dacă da, ce anume. Și mai voiam să-l întreb dacă a venit Momentul. Știi tu care, Marele Moment în care lumea se trezește din amorțeală.
Publicitate
VICE: Emoția publică declanșată de tragedia de vinerea trecută e încă extrem de puternică. Este acesta „punctul de fierbere al sistemului‟, despre care se vorbește de curând? Barbu Mateescu: O văd drept repetarea punctelor de fierbere din 2012 (Arafat), 2013 (Roșia Montană), 2014 (turul doi/diaspora) și chiar 2015 (Schweighofer). Există diferențe între momente și participanții, ca și nivelul de emoție – acum au murit oameni! - dar tema e aceeași: incapacitatea sistemului politic de a comunica și mai ales de a performa la nivelul considerat necesar de anumite grupuri din societate.Întrebarea dintotdeauna: cât cântărește Facebook-ul în asemenea momente?
Decisiv. Informația circulă repede, la fel și presiunea publică. Termenul pare dur, dar să înțelegem despre ce e vorba. Dacă ești furios pe ce s-a întâmplat, dar nu ești genul de om care să vină la proteste și 60-70 de prieteni de pe Facebook merg la protest, vei privi altfel ideea de a participa, decât dacă la protest vin doi-patru prieteni sau niciunul.Cât de mult a contat în inițierea protestului faptul că majoritatea victimelor erau foarte tinere, între 20 și 35 de ani?
O parte importantă a generației percepe că societatea în care dorea să trăiască nu le îndeplinește criteriile. Aceștia sunt, de asemenea, și generația care nu mai are răbdare, care e mai puțin predispusă la acceptarea compromisurilor decât cele anterioare, care doresc ca România să fie o țară în care să merite să trăiești tocmai pentru că au ales (și aleg zilnic) să rămână aici. Iar decizia lor e „pălmuită‟, subminată, săpată din interior de evenimente precum cel din Colectiv sau decesul polițistului Bogdan Gigină. De asemenea, e vorba în principal de tineri, o categorie care din mai multe motive e mai dispusă la proteste decât cei mai vârstnici.
Mulți români au făcut cozi la centrele de donare a sângelui, mulți medici au mers la muncă în ziua liberă să îngrijească răniți, psihologii oferă asistență gratuită. Sunt surprinzătoare reacțiile de felul acesta?
Avem un deficit nu de solidaritate în societatea românească, ci de metode de a o arăta public. O evoluție importantă este apariția acestei solidarități vaste în București, un oraș cu o personalitate extrem de fragmentată. Important este și că nu avem în România – și mai ales că nu avem în orașele mari – destule grupuri, cluburi, asociații vii, care să pună împreună în mod coerent oameni cu spirit civic. Practic singurele organizații civile mari și eficiente sunt galeriile de fotbal.Ne maturizează cu adevărat, ca generație, asemenea șocuri sau par mai degrabă emoții de moment?
Cred că e vorba de emoții pe un fond mai larg de nemulțumire cu privire la birocrația din aceste sisteme. Și mai e ceva. Poate să pară paradoxal, dar incorectitudinea, inegalitatea nemeritată în vreun fel, minciunile sunt mai greu de digerat când altcineva suferă. Fiecare dintre noi are mecanisme de reducere a impactului, dar când vedem asemenea lucruri în spațiul public – că se întâmplă altora – întoarcem capul sau ne mobilizăm întru acțiune. Această generație se mobilizează.Unii tind să caute vina în partea patronilor, care caută să iasă cât mai ieftin, alții merg mai mult pe șpăgile și superficialitatea autorităților. Pe de o parte avem deci neîncrederea în privat, de cealaltă parte în stat. Care pare mai puternică și de ce?
În această clipă pare a fi vorba de neîncrederea în stat. Și asta pentru că reacția la incendiul din Colectiv vine într-un tablou vast de ineficiență a statului, în special în relația cu mediul urban, în special în marile orașe, în special apropo de nevoile clasei mijlocii. Altfel spus, ineficiențele anumitor componente ale statului sunt percepute ca fiind mai mari decât cele ale mediului privat în sine.
Unul dintre „capetele de acuzare‟ se îndreaptă împotriva Bisericii Ortodoxe. Cât de mult afectează asta imaginea BOR-ului?
BOR va plăti costul nu acum, ci peste câteva decenii. În mod natural oamenii se întorc spre religie odată ce ajung la o vârstă târzie. Chiar și românii educați și formați în comunism au făcut și fac acest lucru. E posibil ca această „convertire‟ naturală să nu mai aibă loc cu generația tinerilor de azi din marile orașe. Protestele sunt, în acest caz, o picătură într-un șuvoi cauzat de percepții, după cum ai observat, de durată.Înseamnă demisia lui Victor Ponta un semn că politicul a înțeles în cele din urmă semnalul public sau e doar o panică de moment?
Vom vedea. Cred că încet-încet politicienii încep să înțeleagă că situația, audiențele cărora li se adresează, capacitatea societății de a genera emoție s-au schimbat. Unii mai repede ca alții.Urmărește VICE pe FacebookCitește și alte materiale despre tragedia de la Colectiv: Am aflat cum se vor recupera siupraviețuitorii incendiului de la Colectiv, de la psihoterapeuți Toate conspirațiile legate de incendiul din Colectiv, care nu trebuie răspândite Cum să nu fii un cretin pe internet în cazul incendiului din Colectiv
