Un tip transformă listele de cumpărături în feluri de mâncare suprarealiste

FYI.

This story is over 5 years old.

Mâncare · Bucătărie românească și internațională

Un tip transformă listele de cumpărături în feluri de mâncare suprarealiste

Ce poate fi mai bun decât un rulou din hârtie igienică?
Phoebe Hurst
London, GB

Indiferent că-i vorba de post-it-uri sau notițe de pe telefon, poți afla multe lucruri despre o persoană doar din lucrurile trecute pe lista sa de cumpărături. Bilețelul cu „ceai verde, alune, flori, orez brun" e destul cât să-ți imaginezi o zeiță care mănâncă sănătos și meditează, în timp ce ronțăie pixul, la ce are de cumpărat, pe când o listă scurtă cu „mâncare pentru pisici, bețișoare de urechi cu bumbac, VIN" e cu mult mai bună. Chiar și măzgăliturile lui Britney cu „minipizza" au o anumită frumusețe care amintește de Hemingway.

Publicitate

Fotograful Tom Lakeman e un bărbat care și-a dat seama de farmecul unei liste care e adesea plină de cumpărături care nu au niciun sens, mai exact cum poți să treci de la „pompă de desfundat țevi la gem" în cinci mișcări? În ultimii ani, a tot strâns liste de cumpărături pe care alții le-au aruncat și a creat feluri de mâncare din produsele trecute pe ele. Fiecare lucru de pe listă e folosit în felul de mâncare respectiv - fie că-i vorba de produse alimentare sau nu - ceea ce înseamnă că rezultatele par să fie semi-comestibile, cam pentru Frankenstein. Gândește-te doar la burgeri cu baterii, otravă de șobolani bolognese și tăiței din hârtie igienică.

Rezultatele rețetelor lui Lakeman au fost strânse într-un album. Am luat legătura cu el, ca să aflăm ce fel de bucătar inovator vede cuvinte ca „țigări" și „salată" ca o invitație la gătit.

MUNCHIES: Bună, Tom, de ce ai început să colecționezi liste de cumpărături?
Tom Lakeman: Am strâns mereu chestiile aruncate de oameni. Am început cu liste, fotografii, notițe și desene pe care le găseam pe jos. Le puneam în albume foto și mă întrebam oare ale cui erau. Apoi am început să cumpăr bagajele pierdute din aeroporturile Londrei, pe care le luam apoi în vacanțe. După care am fotografiat haine și lucruri abandonate exact în locurile unde le-am găsit.

Toată munca mea e despre identitate și reconstruirea ei, deci când am dat de listele de cumpărături lăsate în coșuri, zici că eram în dimineața de Crăciun! Am cumpărat apoi lucrurile alea ciudate și faine pe care oamenii le trecuseră pe foi. Cred că am avut peste patru sute de astfel de liste.

Publicitate

Wow. Cum ai trecut la rețetele făcute din produsele trecute pe liste?
Eram fascinat de ele și de unicitatea lor. Iar într-o zi mi-a venit ideea, îmi și amintesc cum. Astea nu sunt liste de cumpărături, sunt direct rețete.

Am lucrat ceva la patru rețete, ca să mă asigur că-s perfecte. Unele au venit de la sine și le-am fotografiat ușor. Altele nu păreau convingătoare și mai necesitau modificări. Era o linie fină între extraordinar și gunoi.

Atunci am adus-o pe Caterina Gobbi, o stilistă din Italia. Pentru că e italiană, zilele erau planificate în jurul meselor. Între mese, o verificam pe ultima și puneam la cale următoarea. S-a potrivit de minune cu seria. A făcut felurile de mâncare să pară naturale, mai ales că avea experiență în zona asta, deci știa ce făcea, în afară de a jongla cu aspectul.

Care e procesul prin care o listă de obiecte care nu au nicio legătură între ele devin un fel de mâncare? Îmi amintește puțin de Ready, Steady, Cook.
E grozav. Hârtia igienică devine paste făinoase. Bateriile se transformă în bucăți de carne, iar bețișoarele de urechi cu bumbac sunt tăiței. Pentru mintea creativă a unui gurmand, era ca și cum se afla la grădiniță. Era atât de distractiv. Văd acum complet diferit produsele din supermarketuri.

Spune-mi mai multe despre felurile de mâncare din album. Care e preferatul tău?
Brioșa cu mâncare de pisică a fost cea mai mișto de făcut, pentru că ingredientele au mers de minune. Discurile de lână au devenit glazura; un amestec de castraveți, porumb dulce și mâncarea de pisică au făcut blatul, iar pe listă era doar o „lumânare". Era ca și cum rezolvam o ghicitoare. A ieșit o brioșă perfectă.

Publicitate

Dacă e să mă gândesc mai bine, și salata din țigări a fost mișto de făcut. E ceea ce aș numi o scrumieră. Imaginea se joacă cu mintea. Arăta chiar delicios!

Care e rolul lui Bompas și Parr în albumul ăsta?
Sam Bompas a fost prima persoană la care am mers să vorbesc despre album când l-am început. E un bărbat extrem de talentat și plin de cunoștințe, care mi-a dat sfaturi grozave, i-a plăcut și proiectul și m-a susținut. A scris o introducere amuzantă pentru album care e incredibilă. Sunt un mare fan al lucrurilor pe care ei le-au creat și sunt tare mândru că s-a alăturat proiectului meu.

Descrii felurile de mâncare ca fiind „superb de necomestibile." E un comentariu la adresa obsesiei noastre de a fotografia tot ce mâncăm? Fotografiile de pe Instagram arată bine, dar distrag atenția de la faptul că hrana e acolo ca să fie mâncată.
Clar. E un comentariu la adresa întregii lumi culinare din prezent. Moda și arta au fost băgate prea mult în mâncare.

Când te bucuri de un ingredient, mai nou trebuie să fii îmbrăcat ultimul răcnet, să îți dai cu aftershave și să ai o frizură pe trend. Oamenii nu mai sunt interesați de ceea ce mănâncă, ci de ce poartă mâncarea lor și cum arată. E o prostie. Nu mai face poze ca nebunul, ci mănânc-o.

Ce cuvinte înțelepte. Ai fost tentat să guști din felurile tale de mâncare? Rulourile cu hârtie igienică arată chiar bine…
Am încercat shake-ul decafeinizat cu flori, pentru că mirosea prea bine. Flori proaspete amestecate cu iaurt, fructe proaspete și un pliculeț de ceai decafeinizat. Avea un gust oribil. N-am mai încercat după faza asta.

Cred că a fost o decizie bună. Mulțumesc pentru că ai vorbit cu noi, Tom!

Traducere: Dana Alecu

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre proiecte cu mâncare:
Fotografii cu mese pregătite pentru sfârșitul lumii
Japonezul ăsta face accesorii din mâncare falsă
Fotografii cu caserolele de mâncare ale corporatiștilor