De Ziua Internațională a Lucrătorilor Sexuali, 3 martie, m-am trezit goală cu o sticlă de vin pe jumătate goală, într-o cameră ieftină de hotel din Montreal. Toate dildo-urile mele erau îndesate într-o geantă de umăr. Urma să particip la un shooting porno. Probabil că te întrebi cum am ajuns acolo sau poate că îţi construieşti singur în cap o poveste tristă despre toate lucrurile nasoale care m-au împins într-un asemenea loc sordid. Dar dacă m-ai cunoaşte un pic mai bine, ai şti că eu fac asta de plăcere.
S-ar putea să îţi aduci aminte de mine. Eu sunt tipa care a pozat nud în timpul ultimelor alegeri din Canada, când am derulat campania Votes4Nudes alături de ONG-ul Sluts Against Harper. Nu s-au schimbat foarte multe de atunci… Sunt în continuare nud. Sunt în continuare o curvă. Și sunt în continuare o artistă pasionată de activismul politic. Deşi, de data asta, când mi-am văzut reflexia în oglinda de deasupra patului din camera de hotel, m-am întrebat: Ce fac eu acum e artă sau e pur și simplu pornografie?Am jucat rolul de „curvă" pe contul meu de Instagram o vreme, dar uneori stau şi mă gândesc: În ce punct încetez să mai joc un rol şi încep să devin o curvă în toată regula? Am considerat că ce făceam eu e artă, pentru că nu eram plătită pentru asta. Nu că nu aş fi primit oferte, dar nu cred că oamenii ăia erau interesaţi de… arta mea. Deci, unde se termină arta şi unde începe pornografia?
Ca femeie, principala funcţie pe care mi-o impune societatea este de obiect sexual, ceea ce înseamnă că fiecare activitate din viaţa mea de zi cu zi conţine o doză de prostituţie. Fie că te machiezi ca să pari atrăgătoare și să ai acces în anumite spaţii, la anumite slujbe, la anumite oportunităţi sau la respect, fie că taci şi înghiţi de fiecare dată când te loveşti de atitudini sexiste sau atingeri nedorite sau eşti trecută pe plan secund într-o conversaţie, toate femeile sunt, într-un fel, prostituate.
Publicitate
Una e să nu ştii unde se termină arta şi unde începe pornografia, dar alta e să ajungi să realizezi că femeile prestează servicii sexuale neplătite în fiecare zi, prin mici gesturi adesea trecute cu vederea. Dacă lucrurile stau cu adevărat aşa, atunci de ce e sexul contra cost atât de stigmatizat? Prostituţia are un renume prost pentru că ne aduce aminte de faptul că sexul nu a fost niciodată gratis şi că el a fost dintotdeauna dat la schimb pe pământuri, pe bunuri sau pe bani.Dacă sexul nu a fost și nu este niciodată gratis, înseamnă că el e o resursă foarte puternică, una pe care lucrătorii sexuali au învăţat să o exploateze ca să supravieţuiască. Dar uite-te la mine, sunt complet goală într-o cameră de hotel şi n-am decât o pereche de pantofi cu toc în picioare şi pozez de bunăvoie şi pe gratis şi mă întreb dacă nu cumva ar trebui să scot un ban din asta.Motivul pentru care aleg să nu cad în tentaţia asta nu are legătură cu dorinţa de a trage o linie între „noi" şi „ei", între artişti care abordează tematica sexului şi persoane care prestează servicii sexuale. Scopul artei mele este să arate că toate femeile prestează servicii sexuale, indiferent că pozează nud ca mine sau au un job de birou şi trebuie să suporte toate aluziile şefului. Ar trebui să cădem de acord că suntem cu toate implicate în chestia asta şi că toate suntem capabile să exploatăm resursa preţioasă a sexualităţii noastre. Şi ar mai trebui şi să distrugem stigmatul din jurul persoanelor care aleg să facă asta pentru bani.
