#unitisalvam nu au inventat apa caldă

Ilustrație: Vasile

Biden a venit la București să transmită că totul e ok, nu o să ne invadeze Rusia, iar și NATO o să ne sprijine. Ce mi-a plăcut exemplul pe care l-a dat Biden cu oacaua lu’Cuza. Când i-am auzit discursul cu corupția, aveam în minte sketch-urile Divertis de prin 90 cu „we fight against cărapșăn”. 20 de ani au trecut… degeaba! Dar tot mai important mi se pare să vorbesc despre greva cetățenească anunțată de #unitisalvam pe 25 mai.

Am fost invitat Marți la TVR1 la emisunea Între bine si rau a lui Liviu Mihaiu. Nu am putut ajunge, însă invitații au pus-o de-un debate ca lumea. Au fost două tabere: Ioana Lupea, Claudiu Crăciun și Costi Rogozanu susțineau boicotul, iar profesorii universitari Mihaela Miroiu și Andrei Cornea, plus expertul pe politici publice Sorin Ioniță nu.

Vreo oră și ceva au vorbit despre sistemul politic care „pute”, „răul cel mai mic”, „greva cetateneasca” #unitisalvam, democrație, proteste, dreptul de a vota, anularea votului, sancționarea clasei politice, democratizarea sistemului politic etc. Dar nimeni nu a vorbit despre Europa, politici europene, construcția Parlamentului European, despre cum se iau deciziile acolo, cum influențează UE politica națională și despre ce au făcut europarlamentarii români pentru România până acum. Și erau al dracului de multe de zis, că doar vorbim de alegeri europarlamentare, nu?

Opinia mi-am argumentat-o în textele de pe VICE, Adevarul sau Contributors și nu mă întorc la ele. O să povestesc despre tentativele de „democratizare” a sistemului politic din trecut (venite din partea unor politicieni sau oameni politici) și de lipsa de implicare a societății civile sau a celor de la #unitisalvam în aceste încercări, în condițiile în care societatea civilă are nevoie de lobby și advocacy pentru asta. Un text, un raport de politici publice, o conferință, chiar și un boicot nu schimbă sistemul. E nevoie de ani întregi îndreptați spre un asemenea scop și de un dialog structurat cu clasa politică. Dacă o frigi în stradă că e cool să protestezi și că nu suporți politicienii, nu rezolvi nimic.

În emisunea de la TVR mi-a plăcut de Remus Cernea, care a spus că s-a dus în Senat cu un proiect de lege pentru coborârea numărului de semnături la înființarea unui partid politic la o mie, așa cum e în Polonia, dar și a numărului semnături în cazul candidaților independenți. Gușații și burtoșii din Parlament i-au zis „Du-te bă, de aicia! Ce vrei, să-și facă partid orice prost?” Nu înțeleg de ce atunci când Remus Cernea a avut această propunere, nu a fost susținut nici de think tank-urile din România, nici de societatea civilă, nici de #unitisalvam. La o săptămână Monica Macovei a propus o lege care să reducă numărul minim al membrilor fondatori ai unui partid politic la 500. De ce nu a susținut nimeni aceste inițiative?

Anul trecut Centrul Român de Politici Europene lansa raportul Cum putem opri asaltul politicii asupra democrtatiei din Romania, unde se găseau propuneri concrete de liberalizare a sistemului politic. Raportul a fost lansat în 1 noiembrie 2013, iar protestele pentru Roșia Montană erau în toi. De ce nu au cerut cei de la #unitisalavam atunci aceste lucruri?

Nu vreau să insinuez nimic, dar punctele descrise de mișcarea #unitisalvam pe platforma numită „Greva Cetățenească” nu apar pentru prima oară în spațial public. Ele au fost susținute și în trecut, fără niciun ecou în legislativ.

Sistemul electoral şi lipsa democraţiei interne a partidelor fac ca pe lista candidaţilor la alegerile europarlamentare din luna mai 2014 să ajungă doar preferinţele celor care deţin (acum) puterea în partide, respectiv ale preşedinţilor de partid, scriam în trecut. Conform Europuls, reprezentarea ţării în Parlamentul European nu trebuie să se bazeze doar pe voinţa unui grup foarte restrâns de politicieni, ci şi pe criterii profesionale şi de integritate, astfel încât să fim reprezentaţi de oameni merituoşi, care pot face mai mult. Criteriile impuse de cele trei think-tankuri ţin de expertiza candidatului, ablitățile de comunicare şi negociere, integritate, susţinere politică, networking/experienţă internaţională, prezenţă şi discurs public. Modalitățile de îndeplinire ale criteriilor le găsiți aici.

Cam așa stau lucrurile cu democrația și politica românească. Cei de la #unitisalvam ar trebui să vorbească cu ăștia gen Cernea, Macovei sau cu ăștia din organizațiile astea și să organizeze marșuri și proteste non-stop, susținuți de societatea civilă. Trebuie puțină organizare, unire de forțe, acțiuni făcute cu cap, dacă vor să schimbe unele lucruri. Dacă boicotezi și ieși în stradă doar că e mișto să lupți împotrivă sistemului, nu rezolvi nimic. A zis-o bine poetul Teo Bobe: „Asta cu boicotul e ca și cum te-ai face pustnic, dacă nicio gagică nu vrea să se culce cu tine. Ca să pui presiune pe ele.”

Urmăriți-l pe Grațian pe blogul său sau pe facebook.
Urmăriți-l pe Vasile pe blogul său.