Veteranii de război primesc MDMA ca să-și vindece tulburarea de stres post-traumatică

Tony Macie

Ca și cum n-ar fi de ajuns că merg cu niște necunoscuți într-o țară străină ca să-i împuște pe alți necunoscuți, mai există și tulburarea de stres post-traumatică (PTSD) care le prelungește traumele soldaților întorși din război. Șapte procente dintre soldații britanici raportează simptome de PTSD și douăzeci și cinci de procente dintre confrații lor americani suferă de această tulburare.

Tony Macie –  veteran al războiului din Irak – e unul dintre acești soldați americani. Traumatizat de moartea a doi prieteni de-ai lui într-un bombardament, Tony a primit medicamente convenționale pentru a-și trata tulburarea când a revenit în State. Dar cum acestea n-au funcționat, Tony a început să caute remedii alternative. Așa a dat peste Asociația Multidisciplinară de Studii Psihedelice (MAPS), care oferea tratamente experimentale cu MDMA.

L-am sunat pe Tony și am vorbit cu el despre cum a folosit drogul pentru a-și trata tulburarea post-traumatică.

Tony în Irak.

VICE: Salut, Tony. Poți să-mi povestești despre experiența ta ca soldat în Irak?
Tony Macie: Am fost pe front timp de cincisprezece luni. O mare parte din timp, am avut rolul de a deschide și elibera drumurile și trăiam mereu cu teama de o eventuală ambuscadă. După șase luni, una dintre baze a fost lovită de un camion cu bombă și i-a omorât pe doi prieteni de-ai mei. A fost îngrozitor. Atunci mi-am dat seama că e real, că asta înseamnă războiul.

Crezi că ai suferit mai mult decât colegii tăi? Sau erați toți în aceeași barcă?
Cred că toată lumea a suferit enorm. Dar pe atunci nu ne dădeam seama, pentru că ne concentram să supraviețuim.

Au fost momente în care te-ai temut pentru viața ta în mod special?
Probabil după ce a explodat bomba din camion. Eram acolo de trei zile și păzeam strada. Ne așteptam la o nouă bombă. La un moment dat, am crezut că va avea loc un atac și mi-a stat inima-n loc. Dar nu s-a întâmplat nimic. În orice caz, a fost înnebunitor să așteptăm trei nopți la rând, cu groaza-n gât, să se întâmple ceva rău, o amubuscadă sau un schimb violent de focuri.

Cum te-ai simțit când te-ai întors în America?
La început am fost ușurat – m-am bucurat să mă întorc într-un mediu sigur. Dar după cîteva zile mi-am dat seama că nu pot dormi, simțeam că mă sufoc. Am început să beau înainte de culcare ca să pot adormi, iar după o lună, au început atacurile de panică. Atunci am hotărât să merg la doctor.

Ce ți-a prescris?
Anti-depresive – nu mai știu de care – apoi Xanax și somnifere.

Au avut vreun efect pozitiv?
Nu sunt mare fan antidepresive – au avut efecte secundare și nu m-au ajutat deloc. Ba chiar au înrăutățit situația. Am ajuns să iau tot mai multe pastile.

Cum ai aflat de tratamentul cu MDMA?
Am căutat tratamente alternative pentru PTSD pe internet, am citit despre utilizarea MDMA în aceste situații și am descoperit Asociația Multidisciplinară de Studii Psihedelice (MAPS). I-am contactat.

Cum a fost?
Doza era de 75 de miligrame, pe care le-am luat sub forma unei pastile. M-am întâlnit cu oamenii de acolo de vreo trei-patru ori înainte să iau MDMA-ul, ca să-mi povestească despre experiment. În prima oră m-am relaxat, dar apoi am simțit anxietate când MDMA-ul a început să-și facă efectul. Cred că încercam să mă opun cumva efectului.

Apoi deodată am început să mă simt grozav. Mă simțeam calm și relaxat, m-a cuprins o pace nesfârșită. M-au năpădit amintiri pe care încercam să le ignor în trecut, dar acum, de fiecare dată când lăsam o amintire să iasă la suprafață, simțeam un val de plăcere, deci cred că corpul îmi spunea să accept amintirile. Am simțit că trebuie să iau ce-i mai bun din orice situație. Am avut multe revelații în timp ce eram pe MDMA.

Tony în Irak.

Ce fel de realizări?
Luam calmante în perioada aia și în timpul sesiunii de MDMA mi-am dat seama că eram dependent de ele. Mi-am dat seama și că trebuie să accept trecutul așa cum este – trebuia să merg mai departe. Nu aveam cum să-l schimb.

Cum ți-a afectat tratamentul cu MDMA relațiile cu prietenii și familia?
Mi-am dat seama că respingeam pe toată lumea, așa că am reconstruit relațiile cu familia și prietenii și am fost mai deschis spre dragoste. Am simțit că pot vorbi și comunica din nou. Când am ajuns acasă, nu puteam comunica deloc cu familia, dar acum mă simt din nou apropiat de ei. Acum nici nu mai simt nevoia să le spun oamenilor lucruri negative. Mi s-a schimbat total relația pe care o aveam cu tulburarea post-traumatică.

Cât timp au durat efectele pozitive?
Cred că le simt din ce în ce mai puternic. Mă simt mult mai deschis, pot vorbi cu lumea despre orice.

Ai simțit și efecte negative?
Nu prea. Singurul efect negativ a fost durerea de falcă, pentru că mi-am scrâșnit dinții, dar în rest a fost o experiență pozitivă.

Vei face mai multe ședințe?
Dacă o să văd că am chef de băut iar sau că mă apucă simptomele, voi încerca din nou. Sper să mai fie legal.

Le-ai recomanda tratamentul cu MDMA și altor veterani de război?
Nu cred că ar trebui să încerce să ia drogul de pe stradă, ci într-un mediu sigur. Dar da, aș vrea ca toți cei traumatizați să poată avea acest instrument la dispoziție. Mie mi-e clar că psihoterapia cu MDMA mi-a deschis porțile spre compasiune, dragoste și evoluție.

Traducere: Oana Maria Zaharia