Micuțul avion low cost începuse să tremure periculos din cauza turbulențelor atmosferice. În stânga noastră, cei doi puști musulmani începuseră să devină nervoși. Își strângeau rucsacurile în brațe, mormăiau ceva ce semăna a rugăciune și priveau în sus de parcă așteptau un ajutor divin. Nu eram mai mulți de 20 de pasageri, din care majoritatea europeni, în cursa locală kenyană care ne ducea de la Nairobi la Mombasa. Dintr-o dată, am avut o revelație: este 11 septembrie, iar tinerii de lângă noi sunt teroriști care, dintr-o clipă în alta, își vor detona bagajele pentru a celebra atentatele teroriste din SUA din 2001.

Eram atât de sigur că ceva îngrozitor urmează să se întâmple, încât nici nu am băgat de seamă când am aterizat cu bine la Mombasa, iar stewardesele zâmbitoare ne-au deschis ușa avionului, urându-ne un sejur plăcut. De fapt, nu m-am liniștit decât după ce am ieșit din aeroport și i-am văzut pe cei doi „teroriști" urcând într-un taxi, însoțiți de tatăl lor.

Mult timp mi-a fost rușine pentru gândurile din acea noapte de 11 septembrie 2012, dar știu sigur că și tu te-ai fi gândit la fel în locul meu. Și asta pentru că lumea s-a schimbat fundamental după atentatele din 2001.

Viața tuturor a fost influențată de acea tragedie, chiar și aici în România, și am să-ți explic mai jos de ce spun lucrul acesta, că tot se fac, peste câteva zile, 15 ani de la tragedia din 2001.

Poate povestea mea de mai sus ți se pare stupidă, dar să știi că așa-numitul 9/11 a căpătat o simbolistică ciudată peste tot în lume. Și nu vorbesc aici de prostia aia cu bancnota de 20 de dolari care îndoită nu știu cum arată turnurile gemene în flăcări. Spre exemplu, anul ăsta musulmanii se temeau că o sărbătoare de-a lor importantă, festivalul sacrificiului (Eid al-Adha), va pica exact pe 11 septembrie.

Oamenii s-au gândit că va ieși cu scandal mare când musulmanii vor petrece în ziua în care americanii își plâng morții. Din fericire, salvarea a venit de la Mecca. Autoritățile saudite au decretat că sărbătoarea se ține pe 12 septembrie, așa că toată lumea a răsuflat ușurată.

Dar să revenim la România. Pentru noi, 9/11 a avut efecte foarte concrete. Când a început războiul lui Bush împotriva terorismului, România a fost invitată să participe, deși pe atunci nu era membru NATO. A devenit în 2004, dar numai după ce a câștigat încrederea aliaților în războiul din Afganistan. Știu că acum nu mai e așa o mare scofală, dar, pe vremea aia, politicienii noștri, ca și alți lideri de opinie, o cam scăldau: erau ba cu americanii, ba cu rușii.

Lumea de după 2001 a început să conștientizeze mai bine amenințarea teroristă. Iar dacă vorbim strict de România, îți spun că la noi acest subiect pur și simplu nu exista până atunci. Eu lucram în presă și atunci și te bufnește râsul dacă citești acum ce se scria prin ziarele românești la rubrica „Externe". Noi eram cu găina care naște pui vii, iar analiștii de politică externă de atunci vorbeau de parcă toți făcuseră facultatea la Moscova.

Dar s-a mai întâmplat ceva după atacurile din 11 septembrie. A început nebunia cu supravegherea în masă în lumea occidentală, de frica atentatelor teroriste. Iar asta a coincis cu explozia internetului și a rețelelor de socializare, precum Facebook sau Twitter. Cu alte cuvinte, cu cât lumea era mai interconectată, cu atât apăreau mai multe dovezi că instituțiile de securitate știu tot ce facem pe internet.

Urmărește documentarul VICE despre Statul Islamic:

Iar dezvăluirile lui Snowden despre supravegherea în masă făcută de NSA au pus gaz pe foc. Și nici noi, în România, nu am fost ocoliți de scandaluri în care serviciile secrete au fost acuzate de intruziune în viața privată.

Dar nu numai scandalurile despre supravegherea comunicațiilor au afectat România, ci și cele despre metodele controversate prin care s-au dus războaiele împotriva terorismului. Guantanamo și închisorile secrete ale CIA sunt două subiecte care nu ar fi trebuit să-ți scape. Nu știm încă adevărul, dacă țara noastră chiar a găzduit închisori în care oameni suspectați de terorism au fost torturați fără a fi puși vreodată sub acuzare oficială.

Cert este însă că am fost acuzați de acest lucru. Există spre exemplu un deținut de la Guantanamo, al-Nashiri, care ne-a dat în judecată la CEDO pentru că ar fi fost torturat pe teritoriul statului român. Sauditul a câștigat deja un proces similar cu Polonia, tot la CEDO.

Presa occidentală a ajuns aproape unanim la concluzia că apariția ISIS în Irak și Siria este tot o urmare a războiului antiterorist dus de Occident în Orientul Mijlociu. De aici și atentatele din Europa sau criza refugiaților, cu toate efectele pe care le-a simțit și România. (Poți să fii sigur că nu vom avea de ales și, la un moment dat, va trebui să găzduim miile de refugiați pe care ni i-a repartizat UE).

Au mai fost atacuri teroriste și înainte de 2001, dar niciodată nu s-a pus problema să-ți fie frică să intri într-un aeroport, așa cum se întâmplă acum. Din fericire, teritoriul românesc nu a fost afectat direct și poți să crezi că serviciile noastre secrete își merită bugetele imense. Dar hai să recunoaștem, nici nu suntem vreo mare miză pentru teroriști.

„Nu am avut atentate, dar nici vecinii noștri nu prea au avut, Ungaria, Bulgaria. Ținta atacurilor o reprezintă locurile unde impactul mediatic internațional este cât mai mare", mi-a mai spus directorul executiv al APADOR-CH.

După 9/11 s-a schimbat fundamental și modul în care călătorim în străinătate. Acum spre exemplu, nu mai ai voi să iei cu tine în avion nici măcar o lamă de ras sau un cutter. Sau poate te-ai întrebat de ce ți se confiscă la controlul de securitate de la aeroport orice sticluță cu lichid mai mare de o sută mililitri. Tocmai pentru a nu putea să-ți faci o bombă în avion, dacă ți-ar putea trece prin cap așa ceva.

Ăsta e și motivul pentru care dacă-ți cumperi o sticlă de whiskey de la duty-free nu ai voie să o scoți din punga sigilată în care ți-o dă la magazin. Pentru că nu știu ce fel de lichid ar putea fi în sticlă, ofițerii de securitate preferă să nu te lase să umbli la el în timpul zborului.

Și dacă tot vorbim de zborurile cu avionul, trebuie să-ți mai spun și că viața piloților e mult mai grea decât a fost înainte de 9/11. Spre exemplu, sunt antrenați să facă față unui hijack, sunt obligați să țină ușa cabinei închisă pe interior, iar în în avion va exista întotdeauna un agent de securitate înarmat, camuflat printre ceilalți pasageri.

Și lucrurile nu se opresc aici. Spre exemplu, există o directivă europeană foarte nouă care obligă companiile să colecteze datele personale ale pasagerilor și să le pună la dispoziția autorităților. O să vezi în curând dezbateri pe tema asta, dar, în esență, tot despre securitatea ta este vorba.

Știu că acum o să te întrebi, cum mama naibii, cu toate aceste măsuri, mai explodează avioane în aer cum s-a întâmplat cu zborul rusesc care s-a prăbușit în Peninsula Sinai.

Și eu mă întreb, dar asta nu arată altceva decât că oamenii de la securitate nu-și fac întotdeauna treaba.

Nu știu dacă te încălzește prea mult chestia asta, dar se spune că românii s-au adaptat cel mai bine la noile măsuri de siguranță, mai repede decât alte state europene. Astfel, la Otopeni, noi aveam demult scanare pentru bagaje și la intrarea în aeroport. La Bruxelles nu exista așa ceva, spre exemplu, așa a fost posibil atentatul din martie 2016.

Bine, între timp, l-au desființat și ai noștri, s-au luat după celelalte state europene, dar am o presimțire că acestea vor fi reintroduse în curând pe toate aeroporturile.

Tragedia din 11 septembrie a schimbat foarte mult lumea. Unii spun că acum suntem mai protejați, alții, dimpotrivă, doar mai bine supravegheați. Până la urmă contează cum te simți tu.

Cert e că, din punctul ăsta în care suntem acum, înapoi nu ne mai putem întoarce.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre terorism:
Cum arată locurile în care americanii interogau și torturau suspecții de terorism
Cum arată viitorul terorismului văzut de VICE
Un fost corespondent român de război îți explică cum funcționează răpirile teroriste