Viitorul conform VICE

Viitorul drogurilor

De Kevin Holmes

Copiii și chimiștii. Asta e cultura drogurilor. Albert Hoffman și Bobby Gillespie. Walter White și Jesse Pinkman. Viitorul drogurilor zace undeva între genii și cretini frumoși. Între copii și chimiști. A, și gangsteri psihopați, și ei sunt implicați.

Cu toții știm că nenorociții dețin cultura pop britanică în ziua de azi. Cu toții știm că e mai greu să faci un Pussy Riot decât să pui o poză cu tine goală în cadă ca să primești follow pe Tumblr și Twitter. Totuși, tineretul sunt poarta către drogurile care sunt poartă către alte droguri și– oricât de enervant ar fi – o mare parte din istoria drogurilor s-a stabilit în ședințe la Channel 4 și EMI. Poate cultura asta o să se schimbe, sau o să se salveze sau o să devină varză în următorii zece ani. Oricum ar fi, cert e că va avea un impact imens asupra chimicalelor cu care o să ne spargem în nopțile de vineri.

„Problema cu această cultură a tinerilor e faptul că a avut un succes incredibil,” spune istoricul pop Jon Savage. „Și acest succes a transformat-o într-o mare afacere. Prin urmare a intrat în vizorul marilor corporații.” Dacă în trecut, apariția unui drog nou vestea nașterea unei noi mișcări culturale, acum muzica nu mai e un factor atât de important în revelațiile noastre chimice. Internetul a disipat focusul și acum muzica e peste tot. Nu mai e o forță culturală, ci un serviciu. La fel și drogurile.

Savage se plânge că drogurile au alunecat dintr-o activitate experimentală într-una consumeristă. După ce s-au stins protestele împotriva lui Thatcher, ne-am instalat comod în fotoliul consumerismului și asta s-a reflectat și în modul în care consumăm droguri. Drogurile nu mai sunt un instrument de schimbare sau de luptă împotriva sistemului, ci au devenit un produs de consumat ca oricare altul.

Și mai e o chestie: toți se complac în această situație. Nimănui nu-i pasă. În anii '60 și '80 eram infractori toți, dar acum, drogurile – cel puțin cele folosite de clasele de mijloc – nu mai sunt un tabu, au devenit ceva normal. „Cred că drogurile sunt foarte interesante,” spune Savage, „atunci când sunt folosite experimental și ajută la o schimbare culturală revelatoare. Dar din păcate, asta nu se întâmplă prea des.” Sper să aibă loc una în curând. Dar sper să n-avem nevoie de rasta pentru chestia asta.

Unele lucrui nu se vor schimba niciodată. Adică, evident că amfetaminele (sau stimulenții) și alcoolul sunt o combinație clasică de criză, pentru că sunt ușor de găsit și ieftine. Are sens. Dacă bei cu găleata, ai nevoie de un stimulent ca să rămâi în picioare – și dacă nu-ți permiți coca, speed-ul merge la fix. Dar au apărut lucruri noi la orizont. Sinteticele sau drogurile de designer sau RC-uri sau cum vreți să le spuneți, sunt niște apariții mainstream destul de noi și se vor tot schimba, puțin câte puțin, ca să rămână legale, îndepărtându-se tot mai mult de echivalentele lor ilegale după tiparul cărora au fost create.

Mefedrona a fost la modă în 2008. Vă amintiți, nu? După ce a fost interzisă, consumul a scăzut pentru că presa nu mai vorbea despre asta și oamenii își pierduseră interesul. Dar apoi a revenit la modă în 2012. Acum nu se mai vinde la magazin. O vând infractorii, deci nu mai fac experimente cu ea studenții, cum se întâmpla în 2009. Acum clientela e alcătuită din drogomani disperați care iau zilnic.

Dr. Fiona Measham, lector în criminologie la Universitatea Lancaster și membră a Comitetului Științific Independent de Studiu al Drogurilor înființat de profesorul David Nutt, a studiat consumul de droguri recreaționale timp de 15 ani. (Poate mai țineți minte că profesorul Nutt e cel care a fost concediat din guvern pentru că a declarat că echitația e mai periculoasă decât ecstasy.) Dr Measham mi-a spus că heroinomanii din Wales își injectează mefedronă în loc de heroină, pentru că heroina e de căcat în ziua de azi.

Mi-a spus că, din cauză că e un stimulent ieftin și accesibil, iar efectele sunt de scurtă durată, n-are cum să dea greș. Dați-i zece ani și o să vedeți mefedrona tronând alături de boșii mari – ecstasy, LSD. Coca, iarbă etc. Hai, mefedronă, mai ai un pic.

Drogurile ca mefedrona și ketamina se bucură de o atât de mare popularitate în zilele noastre și din cauza modului nostru de viață rapid și zbuciumat. Cine are timp de un trip de opt ore pe LSD sau rezistă la trei ore pe amfetamine? Preferăm o experiență psihedelică drăguță și scurtă, de juma' de oră, de la o linie de K. Nu e vorba de explorare, ci de gâdilare a simțurilor.

Deși s-ar putea să le crească popularitatea, sinteticele sunt considerate, în general, fiul bastard al drogurilor recreaționale. Strică imaginea frumoasă pe care abuzul de droguri recreaționale a petrecut atâta timp s-o construiască. Ocupă o zonă gri, noroioasă, între legalitate și ilegalitate, sunt destul de ieftine cât să și le permită și sărăntocii și cocalarii, iar trezirea din trip se lasă cu depresii.

În următorii doi ani se va deschide un nou capitol în Marele Experiment al Sinteticelor: Pe forumurile despre droguri Blulight ne entuziasmăm de psihedelicele pe bază de mescalină și ne enervăm pe cannabisul sintetic pe care l-au luat puștanii anul trecut și care îi făcea să aibă convulsii pe podele. Probabil ne vom întoarce la substanțele tradiționale prin 2022. S-ar putea ca populația să se sature să facă experimente cu sintetice pe propria sănătate și să țină minte toate jocurile ridicole cu acronime.

După ce generația nouă a sărit cu capul în gol, poate va lua naștere un curent de reîntoarcere la vechile favorite. Oamenii simt că pot avea mai multă încredere în drogurile consacrate și, deși habar nu ai ce tragi pe nas, dacă cineva îți zice că e cocaină în loc de XT5GH3, te simți mai ușurat.

Dar oare o să avem parte de un viitor fără prohibiții? Cum ar fi asta? Slabe șanse să se întâmple, cel puțin nu în Anglia și nu în următorii zece ani. În timp ce Spania și țările din restul Europei au cluburi de cannabis și workshopuri de heroină și creșe de ecstasy, noi în Anglia avem moștenirea noastră puritană, etica rigidă de muncă și vremea de căcat. Suntem prea futuți în cur. Și sunt prea multe interese din partea infractorilor, a guvernului și a poliției. Dar ce lume frumoasă ar fi aceea: dacă ar fi legale, drogurile ar fi mult mai bune calitativ, mult mai ieftine și mult mai puțin riscante. Un paradis.

Mike Jay, istoricul cultural și autorul cărții High Society Mind-Altering Drugs in History and Culture vorbește despre un loc în care cannabisul își dezvoltă o nișă de connoisseuri – așa cum se întâmplă deja  cu soiurile din California. Dar dacă comerțul global ar fi legal, atunci produse clasice precum cele afganistane sau columbiene ar fi premium. De asemenea, producătorii pot înființa organizații comerciale cu mărci de calitate pentru membri – certificate organice.

Dar asta n-o să se întâmple aici, nu? Cel mai probabil vom rămâne în același haos în care ne aflăm acum, în care drogurile nu sunt nici total ilegale, nici legale, în mințile populației de pe această mică insulă. Poliția nu se va deranja să-i pedepsească pe utilizatorii recreaționali, căci n-au resursele necesare să facă asta, iar dacă nu ești prins încercând să bagi droguri în țară cu ajutorul fundului propriului copil, n-o să te judece nimeni prea aspru. Totuși, piața va fi controlată în continuare de infractori – infractori care fac produse de proastă calitate, pentru a-și crește profitul. Iar corpurile noastre vor avea mult de suferit din cauza asta.

Jay a mai speculat despre prețurile diferite pentru consumatori diferiți. Cred că asta le sună familiar celor care își petrec după-amiaza de vineri ștergând din telefon mesaje de la oameni ciudați și aproape analfabeți pe care nu-și amintesc să-i fi cunoscut. „Majoritatea drogurilor încep să se împartă – chestii bune pentru cunoscători, la prețuri mari și produse proaste și ieftine pentru fraieri sau săraci. Cristale scumpe de MDMA și pastile ieftine. Cocaină pură și scumpă pentru elită, prafuri nașpa pentru clasele de mijloc. Iarbă stropită în loc de cannabis. Asta e valabil pentru multe alte produse – gândiți-vă la Mac sau la PC.”

Și infractorii care controlează piața s-au schimbat. Nu mai sunt foști jefuitori de bănci între două vârste care au urcat la putere în anii '80, ci găști de tineri care nu dau doi bani pe nimic, cărora le place violența și vor să aibă de-a face cu cartelurile mexicane și mafia rusească.

„De la începutul anilor 2000,” explică Graham Johnson, jurnlist și autor al cărții The Cartel: The Inside Story of Britain's Biggest Drugs Gang, „cartelurile de droguri cu profituri de milioane de dolari au fost preluate ostil de găști de tineri înarmați până-n dinți.”

Aceste găști vor începe să facă trafic și cu droguri legale, sintetice, îmi spune Johnson. Membrii mai tineri ai găștilor cunosc deja această piață, pentru că au mai vândut droguri prin cluburi și știu că oamenii își cumpără droguri legale și sintetice înainte să meargă în cluburi. Privesc industria asta ca pe una semi-legală, una în care merită să investească. Prin urmare, vor începe să investească în piața de legale și de droguri sintetice. O vor regulariza și o vor face mainstream. O să aducă chimiști din China, de unde se fac majoritatea sinteticelor, și o să le dea ordine ce să facă, pentru că au banii necesari pentru asta. (Am vorbit cu Graham și despre viitorul crimei - citiți aici.)

Găștile britanice au început să se extindă spre Tailanda, de exemplu, care e o poartă spre găștile de infractori din China și Orient – pentru manufacturarea drogurilor și înmulțirea contactelor în aceste noi  economii înfloritoare. Se extind de la terenurile cunoscute ca Amsterdam și Spania spre aceste orașe noi, aflate în dezvoltare.

Poate ar trebui să-și schimbe și modul de distribuire al drogurilor. E destul de nasol pentru client să se urce într-o mașină de căcat plină cu zdrahoni. Ar trebui să intre în secolul 21 și să conceapă un sistem de livrare cu ajutorul dronelor. Drone zburătoare care să-ți aducă marfa direct la ușă. Mângâi drona pe cap, pui banii și pleacă. Ne-ar plăcea să stăm acasă la căldurică și să comandăm droguri de pe net, fără să trebuiască să ne întâlnim cu dealerul față în față.

Dacă poliția vrea să-și rezolve treburile, ar trebui să se gândească să intercepteze drogurile din Orient și să le monitorizeze în drumul spre spre Occident.

Am vești proaste pentru cei dintre voi care abia așteaptă un viitor al drogurilor digitale care ne afectează centrii neuronali din creier, stimulându-ne receptorii mai tare decât pastilele. Sau cei dintre voi care visează droguri făcute special pentru ADN-ul lor. Scoateți-vă astea din cap. Astea sunt ficțiune din revista Wired și romanele Neal Stephenson. N-o să se întâmple până în 2022.

Nici astea și nici droguri care să contracareze efectele pe termen lung ale celor pe care le trageți pe nas sau înghițiți în mod curent. Îmi pare rău.

Urmăriți-l pe Kevin pe Twitter: @stewart23rd

Traducere: Oana Maria Zaharia

Comentarii