Știri

„Vreau să cred că Parlamentul European poate opri ACTA“

Interviu cu Amelia Andersdotter, piratul din PE

De Mihai Ghiduc, foto: Cristian Neagoe

Amelia la florăria de la Diham, București

De vreo două luni, avionul care plimbă europarlamentarii între București și Bruxelles și viceversa are un pasager suplimentar. Și nu pentru că ar fi primit România vreun bonus nesperat, ci pentru că cea mai tânără europarlamentară din această legislatură, suedeza Amelia Andersdotter, s-a gândit să învețe o limbă străină. Și, din motive care ne cam depășesc, i s-a părut atât de cool Bucureștiul încât s-a decis să se mute aici. Așa că până în 2014, Amelia e noul nostru europarlamentar româno-suedez. Tot ce trebuie să facem e să o învățăm limba noastră și să punem naibii niște diacritice pe siteuri.

Amelia nu e doar cea mai tânără europarlamentară, e un pirat. Cel de-al doilea pirat care intră în Parlamentul European, după Christian Engström, în urma alegerilor din 2009. Ce-i drept, Amelia a trebuit să aștepte până în toamna anului trecut pentru a putea vota – o chestie politică complicată, cu ceva tratate schimbate, reguli noi și locuri suplimentate pe care n-are sens s-o explicăm aici, mai ales că nici n-am priceput-o.

Dar Amelia intră în Parlament exact în momentul în care Internetul pe care-l ştim are cea mai mare nevoie de voci care să-l apere. Aflat sub atac atât în SUA prin recent retrasele legi SOPA şi PIPA (după cel mai mare protest online din istorie) şi prin semnarea tratatului ACTA de către numeroase ţări, incluzând aici România, Internetul de peste doi sau cinci ani s-ar putea să nu mai semene cu cel de acum.

VICE: Eşti unul dintre cei doi „piraţi“ suedezi din Parlamentul European. Care sunt domeniile tale de interes?
Amelia Andersdotter: Politicile de telecomunicaţii şi cum organizezi piaţa, mijloace de comunicaţie individualizate, acces egal la informaţie în zonele rurale şi în cele urbane. Autonomia informaţiei, să-i zicem, adică dreptul ca toţi indivizii să aleagă cum să comunice, cui, la timpul ales de ei şi să o facă fără să sufere repercusiuni asupra identităţii sau asupra comportamentului lor; în esenţă, dreptul la anonimitate în telecomunicaţii şi dreptul de a termina de bună voie orice comunicare. Asta înseamnă că sunt împotriva drepturilor de autor. Problemele de copyright în mediul online atacă modul în care oamenii îşi construiesc comunităţi online.

Ce crezi despre recenta zi de proteste online împotriva SOPA/PIPA sau despre tratatul ACTA?
Eu folosesc Wikipedia de cel puţin cinci ori pe zi. De fiecare dată când pică e o experienţă foarte traumatizantă, pentru că asta înseamnă că informaţia de care depind nu mai e acolo. A fost un protest foarte bun, mulţi oameni au realizat cât de important e să avem un internet liber.

Crezi că vor trece aceste legi mai încolo după acţiunile de lobby ale unor trusturi media majore?
Am văzut deja măsuri de tipul SOPA implementate în SUA împotriva Wikileaks. Multe companii online şi mulţi utilizatori zilnici ai internetului rezidă în SUA, sub jurisdicţie americană, ceea ce înseamnă că guvernul din State afectează direct ceea ce noi europenii putem face online. SOPA urmărea să extindă controlul asupra sistemului DNS, care se află de asemenea sub jurisdicţie americană. Odată ce faci asta, afectezi şi site-urile din alte ţări. Am văzut deja state şi guverne care doresc să controleze conţinutul de pe net şi ce pagini web au voie să existe sau nu. Politicienii sau tribunalele sau casele de discuri încearcă să facă asta de cinci ani.