Nicky Ashwell s-a născut fără mâna dreaptă, dar asta n-a ținut-o în loc. A încercat diverse proteze de-a lungul timpului - în principal, mâini care arătau cât de cât real sau tot felul de aparate - dar și-a dat seama că se descurcă mai ușor fără ele.Apoi, în 2015, un om a abordat-o pe stradă și a întrebat-o dacă vrea să-ncerce o altă proteză. Ted Varley, director tehnic la sediul Steeper din UK, era în căutarea unei persoane care să fie primul utilizator al Bebionic Small, ultima versiune de mână bionică a companiei, care se potrivea, în sfârșit, femeilor. Asta e una dintre cele mai avansate proteze disponibile pentru cei care au nevoie.Funcționalitatea Bebionic este mult peste ceea ce Ashwell încercase înainte. E mioelectrică, adică e controlată de semnalele mușchiilor de la braț, culese de electrozi.Mâna este alimentată de motoare individuale la fiecare deget, în timp ce microprocesoarele înregistrează mișcarea fiecărei cifre, pentru a le menține în linie. În esență, aparatul își propune să facă mișcarea cât mai apropiată de cea a unei mâini umane. În plus, mâna e mai mică decât modelele anterioare, ceea ce o face potrivită pentru majoritatea femeilor, adolescenților sau bărbaților cu membre mai mici.În episodul ăsta, o întâlnim pe Ashley și aflăm mai multe despre tehnologia asta și cum ar putea arăta viitorul protezelor. În timp ce Ashley e mulțumită cu plusul de funcționalitate pe care i-l oferă mâna, e îngrijorată că se bazează prea mult pe tehnologie și de impactul pe care ar putea să-l aibă asupra simțului său de identitate.Protezele sunt tot mai avansate, dar devin accesorii umane sau rămân doar dispozitive de asistență? Iar când tehnologia face parte din corpurile noastre, ce înseamnă asta pentru relația dintre om și mașinărie?Urmărește VICE pe Facebook:
Publicitate