Huliganii sacri din Venezuela

Fotografii de Santiago Stelley

Trei dintre statuile lui Ismail Sanchez la altarul lui din Cementerio General del Sur din Caracas. Gaura aia din colțul gurii e pentru țigări și jointuri.

Ne apropiem de Cementerio General del Sur din Caracas într-un taxi cu ferestre întunecate. Paisprezecee mii de oameni au fost uciși în Venezuela în 2010, iar Caracas e considerat unul dintre cele mai violente orașe din lume. Am fost avertizați că cimitirul e situat într-o zonă deosebit de periculoasă, un concept dificil de înțeles după ce am văzut restul orașului.

Intrăm prin poarta bine păzită și trecem încet pe lângă câteva înmormântări în curs de desfășurare. Cei decedați sunt foarte tineri, de sex masculin, iar rudele lor sunt împrăștiate prin tot cimitirul.

Cementerio General del Sur arată la prima vedere ca orice cimitir catolic: morminte vechi pe care a crescut verdeață din belșug, flori proaspete lăsate de vizitatorii recenți. Dar dacă te uiți mai atent la adunările de oameni, îți sar în ochi elemente Santeria. Mulți vizitatori sunt îmbrăcați exclusiv în alb. Statuete mici ale sfinților stau pe morminte, iar majoritatea oamenilor duc ofrande.

Venezuela e o societate profund divizată. Regimul Chavez e o reacție directă la neîncrederea față de autoritate care s-a născut după secole întregi de dictaturi violente. Neîncrederea nu se limitează la politică: venezuelenilor care trăiesc fără apă curentă le e cam greu să se conecteze cu sfinții tradiționali ai Bisericii Romano-Catolice. Așa că optează pentru statui mai familiare și mai păcătoase.

Cimitirul e înconjurat din toate părțile de mahalale sărăcăcioase. E un loc trist în care să-ți petreci după-amiaza.

Asta până îl vezi pe Ismael Sanchez.

Înalt de un metru, cu o șapcă pe cap și o țigară bălăgănindu-se în colțul gurii, Ismael e liderul Santos Malandros (în română, Huliganii Sacri) – o colecție de sfinți morți care în timpul vieții au fost infractori. Ismael e un tip scund, cu ochelari de soare, cămașă colorată, pantaloni largi și adidași Nike care i se asortează cu șapca.

Știu că e super ciudat ca oameni în toată firea să se închine la păpuși infractoare, dar stați să vedeți ce urmează.

Chiar în fața altarului lui Ismael, o scenă mai mică are în centru o statue mare a lui Miguelito, cunscut și drept El Pelón („Chelie”). Unul dintre paznicii lui Ismael ne-a spus că nu știa prea multe despre el, în afară de faptul că și fusese un hoț. După o pauză, a adăugat: „Nu cred că a făcut nimic bun pentru umanitate.”

Un alt altar popular, situate la câțiva metri distanță de cel al lui Ismael, conține statui cu alți membri ai grupului de Huligani Sacri: Freddy și Ratón („Șoarecele”).

Găsim șapte statui diferite cu Ismael când ajungem la fața locului, alături de numeroase plăci comemorative, tribute scrise de mână și alte donații. Fiecare statuie a lui Ismael a fost construită cu o mică găurică între buze, unde adulatorii pot strecura țigări și jointuri ca ofrande.

În fiecare zi, sute de venezueleni vin la cimitir să-l viziteze pe Ismael și pe colegii lui pentru a-i ruga să-i protejeze de hoți, să le dea sănătate celor dragi sau să-i ajute să ajungă acasă neîmpușcați.

Ironia e că în timpul vieții Ismael Sanchez a fost un infractor fără probleme de conștiință. Își câștiga traiul jefuind oameni. Dar fanii lui susțin acum că jefuia în stilul lui Robin Hood.

Dacă a furat ceva vreodată, a făcut-o pentru oameni, pentru cartierul lui, ca să aibă toți ce mânca, explică Ramon, îngrijitorul oficial al mormântului lui Ismael. Cu șapca trasă peste ochi, s-a asigurat că am înțeles foarte bine virtuțile lui Ismael. „Acum oamenii vin aici să-i aducă lui Ismael alcool, țigări, fructe și prăjituri.”

Ismael e șeful găștii, dar și restul Huliganilor Sacri sunt ținuți la loc de cinste: Isabelita ajută în caz de nedreptăți, Tomasito în probleme de loialitate. Mai sunt și Johnny, Elizabeth, Ratón și Petroleo Crudo (Petrol Pur. Da, e ăla negru).

În timp ce vorbeam cu un grup de puști care veniseră să viziteze altarele la sfârșitul unei zile de muncă, s-au auzit din cartierele din împrejurimi niște focuri de armă automată. Puștii au șters-o imediat. La fel am făcut și noi.

Nu departe de cimitir, am dat peste un magazin care vindea statui cu Huliganii Sacri de toate formele și mărimile. Înăuntru, am întâlnit o tipă cu puteri paranormale pe nume Clara care s-a oferit să cheme spiritul lui Ismael pentru noi. Am întrebat-o dacă i se părea ciudat că într-o țară atât de violentă oamenii se roagă la niște infractori înarmați. Ne-a spus că nu, că huliganii erau doar niște mijloace pentru un trai mai bun pentru toți. Apoi ea și Ismael mi-au spus că am o aură drăguță și că ar trebui să vizitez Marile Piramide.