FYI.

This story is over 5 years old.

Motherboard

Transplantul unui cap de maimuță - partea 2

Cum justifici utilizarea unui corp întreg ca să salvezi o singură persoană, când organele din corp ar putea să salveze mai mulți indivizi?

În 2009, Motherboard s-a întâlnit cu doctorul Robert White, neurochirurgul din spatele experimentului cu „transplant de cap la maimuță", din anii 1970. În ceea ce s-a dovedit a fi ultimul său interviu, White a discutat despre interesul istoriei pentru transplanturile de creier și cap și contribuția sa în neuroștiință. White a murit în 2010, dar interesul pentru experimentul său a supraviețuit cu el și a adus întrebările bioetice până în prezent.

Publicitate

Mulți, printre care și noi, ne-am referit la operația sa chirurgicală ca la un transplant de cap. Totuși, în mii de interviuri, el a tot specificat că un termen mult mai corect ar fi „transplant de corp". În cele din urmă, White, catolic și membru al Academiei Pontificale de Științe, a crezut că creierul era secțiunea anatomică a sufletului. Odată ce transferă tot corpul, chirurgii transferă esența unui organism - „principiul vieții". Corpul donatorului are un soi de receptacul, un mecanism prin care persoana poate fi ținută-n viață.

Problema e că transplanturile de corp cer prin definiție decapitarea, iar asta înseamnă o distrugere a coloanei vertebrale. În timp ce studiile recente au demonstrat că e posibil să restabilești conexiunea la șobolanii cărora coloana vertebrală le-a fost tăiată, însă genul ăsta de procedură a fost făcută doar la același specimen. Situația nu a evoluat atât de mult încât să poată fi atașat capul unui organism la un altul. Rana asta chirurgicală presupune că orice corp pentru transplant va fi paralizat complet.

În ciuda obstacolelor fiziologice, White a visat întotdeauna la a trece la alt nivel: transplantul unui corp uman. El a sperat că va oferi o alternativă la moarte pentru cei care suferă de boli terminale.

E un subiect exploziv din punctul de vedere al eticii. Chiar dacă reacția ta inițială era una de repulsie, gândește-te la următoarea idee: cum ar putea un astfel de transplant să afecteze identitatea cuiva? Cum justifici utilizarea unui corp întreg ca să salvezi o singură persoană, când organele din corp ar putea să salveze mai mulți indivizi? Ar trebui ca o astfel de operație să fie refuzată cuiva doar din cauza repulsiei? Fără să mai adaug că un astfel de scop ar duce involuntar și la mai multe experimente pe primate, care sunt deja o problemă morală cu care ne luptăm de ani de zile.

Urmărește VICE pe Facebook.

Mai citește despre operații:
Am avut un testicul uriaș timp de doi ani și n-am spus nimănui
Estetica feselor: funduleţele perfecte create de doctorul Mendieta
Piticilor italieni le place să-și rupă oasele