Tipele astea luptă cu misoginismul românesc prin filme

Două românce școlite în afară au revenit în țară, unde și-au propus să le explice oamenilor cum stă treaba cu filmele realizate de femei și să le arate că personajele feminine din producțiile românești, dar și internaționale, pot fi și altceva decât portretizări anoste ale unor ființe care nu par să facă altceva decât să fie mame sau să sufere după un bărbat.

Alexandra Lulache (27 de ani) și Ioana Diaconu (32 de ani) au profitat de cunoștințele lor în lumea filmului, iar în 2020, în plină pandemie, au pus bazele F-SIDES – „primul cineclub românesc dedicat exclusiv filmelor făcute de femei și modurilor alternative de a privi și reprezenta feminități în cinematografie și societate.” Simplu spus, aduc în fața privitorilor filme interesante, menite să spargă stereotipurile de gen. 

Ce-i drept, te-ai gândit vreodată că poate motivul pentru care nu te uiți la filme făcute de femei, cu femei în roluri principale, are legătură tot cu reprezentarea lor proastă în media și cinematografie?

Zic să dai o șansă propunerilor organizatoarelor și să te lași să fii surprins, cine știe, poate chiar descoperi lucruri mișto. Și în sensul ăsta ți-am pregătit și-un pachet de recomandări, ca să vezi că s-a făcut frumos.

Ioana Diaconu lucrează de opt ani, într-o formă sau alta, cu filmul. Are un master de Antreprenoriat Cultural și Creativ la Goldsmiths University, iar drumul ei în domeniul ăsta a început cu MUBI, o platformă dedicată filmelor de artă de care nu auzi prea des. A cofondat apoi Bucharest Fashion Film Festival, ajuns la cinci ediții, dar și F-SIDES Cineclub. 

Alexandra se consideră „antropolog aspirant” și a absolvit un master la University of Sussex, dar are și licență în Antropologie Socială de la London School of Economics. În mare parte a lucrat pentru organizații internaționale pe proiecte de cercetare care susțin dezvoltarea de politici publice, multe dintre ele despre egalitatea de gen. „De aici vine inclusiv o parte din rolul meu în F-SIDES de a integra concepte feministe în povestea asta cu filmul.”

La început de pandemie, în 2020, Ioana a lansat proiectul printr-o serie de proiecții în aer liber, dar și discuții despre cum se pot deconstrui o parte din stereotipuri, pentru a oferi un context publicului local. „A pornit dintr-o observație simplă: în multe filme, în special în cele mainstream, personajele feminine sunt unidimensionale și încadrate în stereotipuri de gen – de exemplu, mama grijulie, bomba sexi sau femeia isterică. Am vrut să explorăm feluri diferite de reprezentare a femeilor în media și am început să căutăm filme care tratează aceste subiecte altfel.”

Alexandra crede că filmul e unul dintre instrumentele cu impact care-ți pot accesa empatia. „Pentru două persoane care ar vrea să contureze o lume mai relaxată și liberă pentru femei, educația prin film ni s-a părut un punct de plecare potrivit. Am aplicat la AFCN și așa a început totul.”

Alături de ele a fost încă din primul an criticul de film Georgiana Vrăjitoru, curatoarea cineclubului. „Fără ea nu am descoperi toate aceste hidden gems, multe dintre ele realizate de regizoare care au ajuns pentru prima oară pe ecranele românești“, spune Alexandra. „Asta implică multă muncă de cercetare din partea ei, nu doar pentru a găsi filmele, dar și pentru a contextualiza ce vedem pe ecran și a le lega de temele pe care le abordăm în cadrul cineclubului.” Georgiana este și cea care moderează discuțiile din jurul filmelor.

Cele două tinere au creat o adevărată comunitate pentru femei (însă fără a exclude bărbații), iar proiectul lor își propune să aducă în față cât mai multe tipuri de reprezentări, dar și să lanseze o invitație pentru a vedea mai multe filme făcute de femei, fie în cadrul eventurilor pe care le organizează, fie online, pe VOD, la TV sau festivaluri. 

Ele încearcă și să poziționeze regizoarele, personajele și poveștile pe care le aduc pe ecran în contextul social din jurul nostru. Fiecare film proiectat vine la pachet și cu articole, recenzii sau postări detaliate care le descifrează și le leagă de restul vieților noastre.

Din 2022, proiecțiile s-au extins și în alte orașe din țară (cum ar fi în Cluj și Sibiu) și au dezvoltat noi linii ale proiectului, cu focus pe educație și atragerea unui public mai larg.

• F-SIDES Sezon 3 — Este linia directoare a cineclubului și principala activitate pe parcursul celor trei ani. Al treilea sezon al cineclubului tratează privirea asupra celuilalt (the other gaze) și vrea să recupereze perspective care au fost alterizate de-a lungul timpului. 
• F-SIDES Chapters — Este un proiect educațional adresat adolescenților din orașe mici și medii din România care se întâlnesc în orașele lor și coordonează propriile cinecluburi feministe. Organizatoarele le oferă o curriculă care îi trece prin principalele concepte din studii de gen, un catalog de filme și invitați la întâlnirile lor. 
• F-SIDES Premieres — Este o nouă linie curatorială în care se proiectează, în premieră în România, filme recente, cu succes festivalier și de public, filme cu personaje feminine complexe care ies din tipare.

Primul film din cadrul F-SIDES Premieres este Kajillionaire, de Miranda July. Este o comedie indie despre părinți și copii și despre nevoia de a-ți găsi un loc în lume. Povestea îi are protagoniști pe Theresa (Debra Winger) și Robert (Richard Jenkins), părinții lui Old Dolio (Evan Rachel Wood), singura lor fiică, pe care, timp de 26 de ani, au pregătit-o să păcălească, să manipuleze și să fure cu orice ocazie. Într-o încercare disperată, conving o necunoscută (Gina Rodriguez) să li se alăture în cea mai recentă escrocherie, iar asta le întoarce lumea cu susul în jos.

În cadrul F-SIDES Sezon 3, unde și-au propus să vorbească despre alteritate și personaje care au fost marginalizate de-a lungul timpului, fondatoarele propun Bound (1996), debutul în regie al lui Lilly și Lana Wachowski, cele care au dat mai târziu The Matrix – e un thriller erotic, în care două femei încearcă să fure milioane de dolari de la fostul iubit interlop al uneia dintre ele, apoi să dea vina pe un alt gangster. Ar mai fi și Sambizanga (1972) de Sarah Maldoror – drama unei soții care încearcă să-și localizeze soțul, membru al mișcării de eliberare africane, arestat de poliția secretă portugheză, după evenimentele sângeroase din Angola, fără să știe că el a murit bătut în arest. Mai ai și Unclenching the Fists (2021) de Kira Kovalenko – despre destinul unei tinere care încearcă să scape dintr-un orășel mic, de sub grija exagerată a tatălui ei.

Cât despre proiecțiile educaționale, care vor fi disponibile din toamnă, Alexandra și Ioana propun Orlando (1992), de Sally Potter – o nebunie fantastică adaptată după romanul lui Virginia Woolf despre nobilul Orlando, cel care a primit poruncă de la Regina Elisabeta I să nu îmbătrânească niciodată, și One sings, the other doesn’t (1977), de Agnès Varda – povestea a două femei care încearcă să-și găsească propria identitate în Franța anilor 1970.

Toate filmele din cadrul F-SIDES Sezon 3 vor fi la Cinema Elvira Popescu în București și la Cinema Arta în Cluj din august până în octombrie, iar filmele din secțiunea educațională vor fi prezentate pentru început la Timișoara, la finalul lui septembrie. 

La început de proiect, în 2020, fondatoarele au făcut o analiză a cifrelor de box office din ultimii zece ani și au descoperit că doar 19 la sută din producțiile românești din cinematografe au fost regizate sau co-regizate de femei. Ioana crede că media și cultura au un impact puternic asupra modului în care ne modelăm comportamentul și percepțiile și consideră esențial să avem și o componentă de diversitate și reprezentare la nivelul lor.

Alexandra e conștientă că apar din ce în ce mai multe femei mișto în producțiile locale, dar zice că nu suficient cât să fie o normalitate sau să iasă cu adevărat din circuitul de film independent. „Îmi e greu să mă gândesc la personaje feminine din cinemaul românesc care nu trec printr-o scenă de abuz sexual sau violență domestică care nu e necesară poveștii, care să nu fie doar soția, mama, sau interesul romantic al personajului principal, sau care să aibă o forță decizională și trăiri mai complexe.”

În ce privește organizarea, fiecare linie de proiect are cerințe specifice și o temă bine delimitată, cum ar fi cea de anul ăsta – „temă a alterității” – în care se concentrează pe comunități care au fost marginalizate de-a lungul timpului, într-o formă sau alta. 

Au ales mereu teme care să aibă și un corespondent în literatura feministă, dar care vorbesc și despre probleme care afectează viața femeilor de zi cu zi. „Am ales filme care vorbeau despre muncă, corp, îmbătrânire, migrație, sororitate, drepturi, și multe altele. Însă e la fel de important pentru noi să aducem filme bune care pot rămâne în mintea publicului, nu doar să bifăm o temă”, adaugă Alexandra.

Fondatoarele F-SIDES consideră proiectul lor o inițiativă feministă care vrea să spargă stereotipurile de gen, nu una radicală, dar le-ar plăcea să meargă înspre activism, deși, spun ele, nu se pot compara cu ONG-urile și mișcările care luptă să schimbe legi sau să protejeze femei în carne și oase. 

Cineclubul, zice Ioana, a fost primit bine și de femei și de bărbați, pentru că e dedicat unui public larg, iar reacțiile nu au încetat să apară. Spre exemplu, menționează Alexandra, s-au simțit extrem de recunoscătoare când un grup de adolescente din Bacău le-a scris că vor să aducă proiecțiile în orașul lor. Așa a pornit F-SIDES Chapters, cu obiectivul de a duce astfel de film în orașele mici, la adolescenți, cei care sunt într-o etapă în care își formează multe idei importante despre cum se simt în corpurile și rolurile lor de gen, cărora le prinde bine să învețe să se uite la filme de artă și să vadă femei mai puțin limitate de stereotipurile de gen.

La capitolul „reprezentarea femeii în filmele românești”, Ioana crede că în Noul Val au fost fie fetișizate, fie delegate în roluri suport în care nu aveau niciun fel de autonomie. Recomandă articolul Flaviei Dima din VICE, care analizează pozițiile bărbaților și femeilor în filmele românești din ultimele decenii. 

Din fericire, lucrurile încep să se schimbe și au apărut din ce în ce mai multe regizoare care propun personaje feminine complexe, cum ar fi Adina Pintilie, Ivana Mladenovic, Monica Stan, Alina Grigore sau Cristiana Nicolae, o regizoare care a tratat teme feministe precum socializarea de gen, munca domestică, violul marital, avortul, încă din anii ‘80, fiind o premieră pentru cinematografia românească a vremii.

Filmele sunt anunțate din timp, cu două săptămâni înainte de proiecție. Programul este disponibil pe site și pe Instagram.