Schimbările incredibile prin care a trecut Pământul în ultimii 50 de ani, văzute din spațiu

Într-o duminică de vară în urmă cu un secol, un satelit a fost lansat în spațiu și de atunci a continuat să urmărească frumusețea planetei noastre și transformarea rapidă prin care a trecut din cauza oamenilor. 

Programul Landsat, care a produs cea mai lungă perioadă de observare a Pământului din spațiu de până acum, a împlinit 50 de ani, moment care marchează lansarea primului observator spațial, cunoscut acum sub numele de Landsat 1, de pe 23 iulie 1972. De la misiunea inaugurală, Landsat a lansat cu succes alți șapte sateliți, dintre care trei sunt încă în funcțiune, și a experimentat un eșec de lansare când Landsat 6 nu a ajuns pe orbită. 

Manevrat de către NASA și U.S. Geological Survey (USGS), Landsat a făcut peste zece milioane de imagini, care sunt disponibile gratuit oricui, permițând oamenilor să vadă atât măreția planetei noastre, cât și presiunile pe care le exercităm asupra ei. Landsat a construit un mozaic al planetei noastre din fotografii, fiecare cu o zonă a Pământului care are 185 de kilometri în lungime și lățime. Aceste cărți poștale din spațiu dezvăluie deșerturi ondulate de dune, insule îndepărtate, orașe întinse și sisteme de râuri ramificate care curg prin peisaje ca niște vene, printre alte minuni. 

Pe lângă faptul că oferă informații pentru nenumărate discipline științifice, fotografiile Landsat sunt pur și simplu superbe, lucru care a inspirat crearea unei serii „Earth as Art” cu cele mai captivante imagini ale sale. Dar sunt, de asemenea, o reamintire puternică a schimbărilor pe care omul le produce pe tot globul, fiindcă imaginile programului au monitorizat intensificarea incendiilor de vegetație, au evaluat daunele cauzate de uragane și au urmărit secarea lacurilor, eroziunea coastelor și defrișarea pădurilor.

Pentru cei care au lucrat la Landsat de-a lungul deceniilor, programul este o muncă din dragoste care a implicat generații de oameni de știință, inclusiv Virginia Norwood, o fiziciană care a proiectat instrumentul cheie de imagistică folosit pe Landsat 1 și alte câteva misiuni timpurii din program. 

Landsat 1, care s-a retras în 1978, era o navă spațială relativ simplă în comparație cu succesorii săi moderni, dar mulți au considerat-o revoluționară la aceea vreme, potrivit lui Jim Irons, care a fost lider Landsat de decenii, iar în prezent este cercetător adjunct de proiect pentru Landsat 7 și cercetător științific pentru Landsat 8 la Goddard Space Flight Center de la NASA. 

„Cred că a fost clar că urma să revoluționeze modul cum observăm Pământul de-a lungul timpului”, a spus Irons, care s-a pensionat recent din funcția de director al Earth Science Division la Goddard, într-un apel comun cu colega sa, membră a echipei Landsat, Temilola Fatoyinbo. 

„Chiar dacă folosim mai multe seturi de date la rezoluție înaltă - pentru că acum avem toate aceste date cu adevărat uimitoare, la rezoluție foarte înaltă - este totuși util să le comparăm cu Landsat”, a adăugat Fatoyinbo, care este cercetătoare fiziciană specializată în ecosistemele de coastă la Biospheric Sciences Lab de la Goddard. „Puterea constă în capacitatea de a compara și de a privi același loc de pe Pământ de-a lungul timpului și nu putem face asta decât cu Landsat.”

Lumea pe care a lăsat-o Landsat 1 în urmă cu acele decenii era foarte diferită de cea pe care actualii săi succesori operaționali, Landsat 7 până la 9, o observă astăzi. Oamenii de știință avertizau încă de când a început programul în privința schimbărilor climatice determinate de om, care sunt cauzate de emisiile de gaze cu efect de seră din consumul de combustibili fosili, dar recordul său de 50 de ani a documentat consecințele dezastruoase în detaliu fără precedent.  

Fiindcă Landsat a oferit o acoperire calibrată constantă fără costuri de zeci de ani, este „un instrument cu adevărat puternic pentru înțelegerea impactului schimbărilor climatice în multe, multe moduri”, a spus Irons, citând observații despre „retragerea ghețarilor, defrișarea pădurii amazoniene și dislocarea pădurilor, creșterea urbană, schimbările din ecosisteme” care „reflectă schimbările climatice - lista este uriașă”.

„Pentru mine, care lucrez foarte mult în zona de coastă, este evident că se întâmplă o mulțime de schimbări”, a menționat Fatoyinbo. „Atât defrișarea, cât și schimbarea coastelor sunt două imagini cu adevărat șocante atunci când le privești.”

Landsat a urmărit, de asemenea, deteriorarea sălbăticiei de pe tot globul, pe măsură ce orașele, fermele și alte spații umane afectează habitatele naturale. Aceste schimbări înfricoșătoare pot fi greu de digerat, dar catalogul uimitor cu imagini ale Pământului prezintă argumentul suprem pentru acțiune și măsuri în fața presiunilor antropogene. 

Imaginile Landsat arată planeta noastră ca fiind parcă din altă lume și expun de asemenea fragilitatea ei - prin urmare și vulnerabilitatea noastră - într-un context cosmic. Programul te poate face să regândești acele mici petice de Pământ pe care poate le cunoști și le iubești, o putere asupra căreia și Irons și Fatoyinbo au reflectat în timp ce programul împlinește 50 de ani. 

„Am crescut în Africa de Vest. Am petrecut mult timp acolo și sunt o mulțime de locuri în care pur și simplu nu poți ajunge fiindcă e imensă, este îndepărtată și s-ar putea să nu găsești transport”, a spus Fatoyinbo. „În unele zone, s-ar putea să nu te simți bine sau pur și simplu să nu poți ajunge fizic, mai ales în tipul de zone umede în care lucrez eu.”

„Când am văzut prima imagine din satelit, care era de fapt un print al Africii, în fața biroului viitorului meu consilier de doctorat, simțeam că-mi va exploda capul”, a continuat ea. „Nici măcar nu mă gândisem la ideea că vor exista mai multe imagini și că ai putea privi în timp. Nici măcar nu procesasem asta încă. Dar când am ajuns să-mi fac doctoratul, am început să lucrez cu datele Landsat. Încă lucrez cu el și continuă să se îmbunătățească. ”

Irons a remarcat, de asemenea, experiența interesantă de a privi din spațiu locurile cunoscute. Când l-am întrebat dacă are o fotografie Landsat preferată, a menționat o imagine timpurie din programul Munților Apalași din jurul Harrisburg, Pennsylvania. Prin perspectiva Landsat a recunoscut locurile în care a făcut drumeții și a identificat caracteristicile geologice despre care a învățat la cursurile de la Penn State. 

„Să ai Ridge-and-Valley prezentată ca la carte într-o imagine făcută din spațiu la care te poți uita și pe care o poți explora și spune uite, aici am făcut drumeții - asta mă frapează mereu”, a spus el. 

„Atenția noastră este îndreptată acum spre efectele antropogene asupra Pământului și a lumii și petrecem mult timp uitându-ne la consecințele dezastrelor, incendiilor și creșterii urbane, dar uneori e bine să ne întoarcem la imaginile din «Earth as Art» și să ne bucurăm de frumusețea Pământului observat din spațiu”, a concluzionat Irons. „Nu putem fi cu toții astronauți ca să putem vedea această perspectivă, dar ne putem uita la datele Landsat și să ne imaginăm cum ar fi să fim acolo, în spațiu.”