Cum s-a refăcut o „deltă” superbă pe Dunăre în România

Gârla-Mare, Mehedinți probabil că nu e prima destinație care-ți vine în minte când e vorba de-a face o excursie în natură, în România, mai ales pentru că, dacă ești ca mine, nici nu știai că exista. Și până în 2022 probabil nici n-ai fi avut de ce să auzi, că era o fostă fermă piscicolă și cam atât, în rest doar o alternare între ariditate și inundații.

Ei bine, asta s-a schimbat în ultimii doi ani de când toată zona inundabilă dintre Gârla Mare și Vrata a renăscut sub forma unei lunci pe Dunăre prin munca celor de la WWF România și cu finanțarea Fundației Coca-Cola prin proiectul Împreună pentru Dunăre.

Practic, dacă ți-e greu să faci opt ore până prin Delta Dunării, dar vrei să observi păsări rare, insecte și un peisaj spectaculos de deltă tot ce trebuie să faci e să te bagi în mașină și să conduci de la Craiova încă un pic până la locul ăsta absolut superb.

Sunt patru sute de hectare de luncă luxuriantă și peste 80 de specii rare de la popândău la cormoran mic. Pe mine m-au marcat cel mai mult chirele, aceste păsărele micuțe deloc timide, dar care aparent pot fi destul de teritoriale dacă te bagi în seamă cu ele când au pui. Don’t mess with them!

Momentan nu ai foarte multe cazări amenajate, fix pentru că nu știe destul de multă lume că te poți bucura de peisaje similare ca în Delta Dunării atât de aproape de casă. Plus că nu au atât de mulți români încă obiceiul de concedii în natură. E totuși o curte în zonă unde poți sta cu cortul și probabil că se pot aranja condiții similare în satul Gârla-Mare.

În rest ai niște pensiuni răzlețe pe Booking prin orășele mai mici din zonă, moșia de la Port Cetate și altele, dar nimic care să nu implice deplasarea cu mașina. Ca activități acolo poți face orice de la birdwatching, mers cu caiacul pe canalele amenajate frumos în zonă și pescuit. Urmează și amenajarea unor zone speciale pe dig pentru asta. Și desigur șansa de a te plimba printr-un colț de natură extraordinar de frumos.

Turismul e clar unul din scopurile principale ale acestui proiect de reconstrucție și ecologizare a zonei.

Păi s-o luăm cu începutul, acum niște mulți ani, una dintre fanteziile regimului comunist a fost să mărească terenul agricol prin diguirea malului Dunării și transformarea zonelor inundabile din Lunca Dunării în teren agricol (meamă, fix cum voia să facă Hitler cu Mediterana, ce o fi cu dictatorii și cu nevoia lor de a seca ape?).

Pe termen scurt a mers, că solul era bogat în aluviuni aduse de Dunăre și părea o epocă de aur, doar că na, nicio idee care implică distrugerea mediului înconjurător nu o să meargă pe termen lung. Au urmat secete, inundații în satele alea când se umfla Dunărea, iar solul și-a pierdut din fertilitatea pe care o dobândise pe vremuri. Nici în capitalism nu a fost mult mai bine, că autoritățile au preferat să meargă în mare tot pe agricultură în exces și au pasat problemele de mediu ca o moștenire grea pe administrațiile următoare. Și așa am ajuns astăzi cu zonele de luncă de pe Dunăre aproape dispărute și 35 la sută lipsă din Delta Dunării, acest tezaur natural care pune România pe hartă.

De asta e atât de important proiectul ăsta de reconstrucție a Luncii Dunării, care din păcate e doar un prim pas spre ce ar fi nevoie ca să reparăm dezastrul pe mediu de la noi. Și Comisia Europeană s-a prins că avem instinctul să ne furăm singuri carul de sub noi prin exploatări agricole exagerate și de asta vrea să introducă o interdicție totală a conversiei tuturor zonelor umede, ca o condiție pentru accesarea subvențiilor.

Faza e că și pe zona de agricultură ajută, pentru că s-au dezvoltat planuri ca așezările agricole din zonă să lucreze cot la cot cu zonele de parc natural. Aluviunile aduse de Dunăre vor ajuta solul, se evită inundațiile prin eliberarea volumului fluviului în luncă și multe alte beneficii care au șanse să schimbe zona aia în mai bine, dacă îi dăm toți o șansă.