O adolescentă din România îți arată cât de dubioase pot fi relațiile în liceu

Pătratul Roșu este un podcast bilunar despre toate lucrurile care îți vin în minte despre sex și viața sexuală și ți-e rușine să le zici cu voce tare, dar și despre tabuurile din relații și din viața de zi cu zi.

Fiecare generație crede că a avut o viață mai frumoasă decât cele care au venit după. Idealizarea asta e nocivă în credința ei că lucrurile pot fi simțite doar într-un anumit fel. Totodată, când vine vorba de relații, diferențele nu sunt atât de mari. Acum, de exemplu, tinerii sunt mai conectați ca niciodată. S-au „născut” cu telefoanele și internetul în mână și acestea le sunt uneltele comunicării. Ce se întâmplă însă când vorbim de afecțiune, relații și educația emoțională? 

Așa am ajuns, pentru acest episod din Pătratul Roșu, să vorbim cu o adolescentă. Dacă ai peste 30 și ceva de ani e foarte posibil să crezi că adolescenții de-acum parcă nu mai știu să-și trăiască viața și să pună preț pe relații. Realitatea e însă că-și trăiesc perioada de adolescență cam cum o făceai și tu, și ai tăi, și tot așa. Sentimentele nu se schimbă, doar contextul. Mai mult, e vorba acum de un acces mai mare la informație.

În cazul acestei discuții, Mara, care are 17 ani, ne-a explicat că ideea ei despre ce înseamnă o relație sănătoasă a venit din familie – iată, de la o generație de dinainte. Și ea ne-a spus că simte lipsa, în ideea unei programe pentru educație sexuală, de niște ore dedicate subiectului relațiilor. 

Dacă tot am ajuns la acest subiect, al educației sexuale, în ultimul an a luat un pic de avânt discuția pe tema asta. Profesorul Mircea Miclea, de exemplu, a spus că miza trebuie să fie pe ce învață elevii, nu doar să aibă alte materii în plus. El a și evidențiat patru căi prin care poate fi făcută o astfel de educație: utilizarea mai bună a orelor de Biologie; modificarea programei orelor de consiliere (foste ore de dirigenție) și să includă ore de educație sanitară; în săptămâna Școala Altfel pot fi incluse vizite la clinici de ginecologie, de exemplu, sau discuții cu specialiști din domeniul medical; modificarea fișei postului consilierului școlar ca să poată răspunde și curiozităților de natură sexuală (riscuri, contracepție etc.).

În discuțiile, de multe ori sterile, ale adulților și factorilor de decizie, vocile elevilor sunt rareori auzite. Certitudinea, poate cea mai mare, e că aceștia au curiozități și au nevoie de răspunsuri, după cum o arată și un articol despre ce vor ei să știe. De la ideea asta am și purtat discuția cu Mara. Și dacă mai vrei o scurtă comparație între o generație sau alta, uite un exemplu pozitiv: generația de acum e mai atentă și mai conștientă de riscurile relațiilor dăunătoare. 

Ascultă episodul complet aici

Pătratul Roșu: De unde ai vrea să înveți lucruri despre relații?
Mara: Mi-aș dori să se discute la școală despre relații și cum ar trebui ele să arate, cum ar trebui oamenii dintr-o relație să se comporte unul cu altul. Avem în programă ore în care învățăm despre respectul unul față de altul, dar nimic concret despre cum ar trebui să arate o relație între doi adolescenți. 

Cum poți face diferența la vârsta asta între o relație toxică și una sănătoasă?
Am întâlnit cazuri de persoane care erau într-o relație vizibil toxică, dar nu realizau chestia asta. Genul de relație în care iubitul tău te înșală, ești conștientă că o face. El îți zice „Te-am înșelat cu alte fete”, iar tu îi spui, „E okay, că eu te iubesc”. Ăsta e un red flag.

Mi-ar plăcea să am un ghid cu felul în care ar trebui să arate o relație sănătoasă, apropo de ce mi-ar plăcea să fiu învățată cumva la școală, având în vedere că-s elevă. Pentru că, sinceră să fiu, nu știu să răspund la întrebarea asta.

Totuși, ți-ai dat seama care ar fi o caracteristică a relației toxice. Hai să mai punem câteva pe listă din ce ai mai văzut sau simțit.
Mi-am amintit de proiectul „In a relationship” care era îndreptat spre alt red flag – abuzul într-o relație. Am dat de cazuri de relații abuzive între adolescenți. E greu să crezi că chestia asta se poate întâmpla când știi că suntem înconjurați de internet, de surse de unde putem învăța lucruri, dar am avut chiar în clasă două cazuri, fete care au venit plângând la ore și vizibil afectate. Toată lumea le-a întrebat ce au pățit și ne-au spus: „Eram în hol cu iubitul meu, discutam o problemă și mi-a dat o palmă”.

O chestie care mie mi s-a părut incredibilă din punct de vedere negativ a fost reacția dirigintei noastre. Tot incidentul ăsta a venit fix după ce am participat la atelierul „In a relationship” și i-am spus dirigintei: „Să știți că acum câteva zile colega noastră X a venit plângând la oră și a spus că iubitul ei i-a dat o palmă. Nu ați vrea ca în Săptămâna Altfel să-i aducem pe acești oameni care sunt dispuși să vină să ne povestească de ce nu e okay să se întâmple asta într-o relație?” Am tot insistat, dar s-a ajuns ca-n Săptămâna Altfel să participăm la niște ateliere despre droguri, țigări și alcool. Care n-au ajutat la nimic. 

Poate nuanța aici e că e greu să faci un atelier despre relații și nimănui nu-i pasă cu adevărat. Dacă o dirigintă sau un diriginte se va șoca la un astfel de atelier când își va da seama că acea căsnicie de 20 de ani este o relație ratată?! Eu nu i-aș acuza doar de dezinteres, cât și de teamă.
Și eu cred că le e frică cumva. Dar și că le mai e frică de o chestie. Mama mea e profesoară și știu că o teamă mare a profesorilor sunt, de fapt, părinții. Tu ca profesor ai grijă de niște copii, ești responsabil de ei când ești cu ei la școală. Tu, ca diriginte, să-ți vină un părinte la tine și să te întrebe de ce nu ai fost conștient sau acolo când fiica mea a fost bătută de iubitul ei?

Ai zis de abuz fizic. Dar nu verifică nimeni telefoanele sau nu există șantaj în care dacă nu îți oferi telefonul înseamnă că n-ai încredere în partener?
Și asta se întâmplă. E o problemă pe care eu aș încadra-o la posesivitate. Ești într-o relație și, teoretic, tu nu mai exiști ca persoană, ci doar ca proprietatea lui X. N-am întâlnit, sincer, relații în care să existe situații de genul: „Trebuie neapărat să-ți știu parola la telefon, să-ți verific mesajele, trebuie să văd cu cine vorbești și ce faci”. 

Dar am pățit o chestie asemănătoare când am fost cu un băiat care ținea neapărat în fiecare zi să-i răspund la mesaje, mesajele fiind: „Unde ești, cu cine ești, ce faci, vreau să știu ce faci, vreau să știu cu cine ești, cine e acel cineva și ce relație ai cu el?” N-am fost okay cu chestia asta și cred că, în general, nimeni n-ar trebui să fie okay cu așa ceva pentru că ai dreptul la o viață și în afara relației. 

Încă există presiune pe fete să-și înceapă viața sexuală cu partenerul de relație?
Da. Vine de la prieteni, efectiv. Vine o prietenă la tine și îți zice: „Fată, I did it! În sfârșit s-a întâmplat!” și tu te simți: „A, okay, la mine oare când o să se întâmple?”. Și de aici vine partea cu presiunea relației. N-o să se întâmple niciodată pentru că nu am o relație. A, deci trebuie să-mi fac una ca să se întâmple neapărat chestia asta.

Am auzit de cazuri în care există presiunea asta pentru că-ți e interzis. Și mă refer că părinții îți bagă-n cap ideea aia că nu e okay să faci sex până nu te căsătorești. Treaba asta încă există și am auzit-o de multe ori. Tu în momentul ăla te gândești: „A, deci trebuie să fac chestia asta pentru că mi-e interzisă.”