Mame și copii din Ucraina mi-au zis ce-au îndurat ca să ajungă în România și să scape de ruși

Pe 1 martie, în România au intrat peste 50 de mii de persoane din Ucraina invadată de Rusia. Și asta doar până la ora 18. Și până acum, în aproape o săptămână, peste 105 mii de persoane au căutat o siguranță din calea atacului Rusiei în România. În timp ce în primele zile ale invaziei cei mai mulți la granițele României erau voluntari și diverse organizații care s-au mobilizat rapid, situația s-a schimbat în ultimele zile din februarie.

Pe 1 martie, președintele Klaus Iohannis a anunțat că România va crea și un hub pentru colectarea și transportul donațiilor internaționale către Ucraina. Țările europene, și nu numai, s-au mobilizat și sprijină Ucraina atât prin sancțiuni economice îndreptate contra Rusiei, cât și prin ajutoare de natură financiara, militară sau umanitară.

În prima zi de primăvară, am fost în Vama Siret. Din nefericire, pentru mamele și copiii din Ucraina în acest început de martie în loc de mărțișoare au văzut cum rușii le trimit tancuri, rachete, obuze și gloanțe. Un cadou nedorit și amar de care oamenii din țara vecină au încercat să scape. 

Prima zi din martie a coincis și cu începerea ninsorilor, iar vântul și frigul îngreunează și mai mult situația oamenilor, temperaturile resimțite fiind chiar și de minus zece grade Celsius. Mulți au ales să plece de acasă pentru a se pune la adăpost prin Siret. 

Dacă în zilele trecute printre refugiați erau foarte mulți studenți din India, Pakistan sau Nigeria, acum marea majoritate a celor care veneau în România erau mamele și copiii. Pe 1 martie, când ar fi trebuit să fie un moment de sărbătoare a primăverii, adevărata bucurie a refugiaților era aceea că au reușit să vină într-o țară în care, spun ei, se simt în siguranță.

Din miile de imagini copleșitoare se desprinde una simbol pentru această perioadă. O fetiță care primise un buchet de ghiocei a oferit acest simbol al primăverii mamei, care mai avea un alt copil pe care l-a adus într-un cărucior. La intrarea în România am întâlnit-o pe Albina, o femeie din satul Voloca, situat la numai câțiva kilometri de Cernăuți. Femeia și-a lăsat soțul acasă, pentru că are de îngrijit un copil bolnav, ceea ce l-ar putea scăpa de război. 

„Mă duc cu copilul și mă gândesc să mă întorc, să văd ce reușim să facem cu ceilalți. Avem rude la care să-l lăsăm – mama, sora, sunt refugiate aici, în Suceava. Nu am crezut niciodată că va fi război, nici măcar cu zece minute înainte să înceapă”, mi-a spus ea. „Suntem în grupuri de Viber, unde ni s-a transmis că este pericol, să luăm lucrurile necesare și să fugim.”

Tot la Siret am vorbit și cu Alexandru, un copil de doar 13 ani care a plecat de acasă cu bunica. „Azi am plecat de acasă. Am venit cu bunica, mătușa Nicoleta și copilul ei. Părinții au rămas acasă, la patrie. Așa a fost, iute s-a decis, nu era în plan să plec”, a povestit Alexandru experiența. Bunica sa Elena, de 71 de ani, a venit cu nepoții ca să-i pună la adăpost de război.  

Acasă au rămas ceilalți din familie, inclusiv fiul care lucrează la Sfatul sătesc. „Nu știu dacă va fi luat la război, dar dacă trebuie își va apăra țara”, a mărturisit Elena.

În Cernăuți, oraș cu o importantă comunitate de români, nu s-au înregistrat până acum nici victime, nici bombardamente cu rachete sau atacuri de alt fel. Totuși, orașul nu a fost scutit de emoții. Mai multe seri la rând sirenele au sunat, ceea ce a provocat panică printre oameni. 

„Tare s-au speriat copiii, am zis să plecăm, cine știe ce o fi mai încolo, mergem mai departe – unde mergem, numai Dumnezeu știe, dar bine nu e. Copiii plâng noaptea, nu dorm, se tem că cineva vine, împușcă. Au sunat și sirenele tare, copiii tare sunt speriați”, mi-a povestit Maria, mamă a doi copii de cinci–șase ani. Fetița care se afla la mâna mamei era și ea ușurată că a scăpat de sirenele de alarmă și că a ajuns în România.

Am vorbit și cu o persoană care locuiește în Cernăuți și care a rămas acasă împreună cu toată familia care are trei copii minori. „Ne-am ascuns cum am putut. Copiii cei mici și nevasta au plâns, cel mare se ține bărbat. La 14 ani, a fost stâncă lângă mine. Totul a durat mai puțin de 60 de minute, dar au fost lungi cât veșnicia”, a povestit bărbatul cum a fost experiența primei seri în care sirenele au sunat în Cernăuți. 

În aproape o săptămână, prin Vama Siret au trecut peste 40 de mii de persoane care au vrut să scape de războiul pornit de Rusia în Ucraina. Pe 1 martie au fost preluați și 130 de copii orfani de origine israeliană. A fost o situație specială, mai ales că șoferii celor două autocare care au venit până la frontiera ucraineano-română nu au putut trece pentru că aveau vârste de până în 60 de ani, iar, conform Legii Marțiale deja în vigoare, nu pot părăsi țara. 

Copiii au fost aduși în România, iar mai apoi au fost urcați în două autocare care i-au transportat la Cluj, unde urmau să fie luați sub protecție. Și în județul Suceava au fost cazați mii de refugiați din Ucraina. Sălile de sport, stadionul din orașul Siret, zeci de pensiuni, hoteluri și restaurante s-au transformat în cămine temporare pentru oamenii care au plecat de acasă doar cu ce aveau pe ei și o mică valiză. Și Gara din Suceava a devenit un adevărat furnicar, unde sute de oameni pleacă spre București sau Cluj cu trenurile care au atașate vagoane suplimentare pentru a-i putea prelua pe refugiați.

Sunt scene care cel mai probabil se vor repeta zile sau poate chiar săptămâni în șir. 

În timp ce refugiații își plâng amarul, autoritățile din România au reușit să creeze o serie de mecanisme menite să fie eficiente și cât mai utile. În primul rând, de comun acord cu partea ucraineană, s-a reușit reducerea timpilor de așteptare pe sensul de intrarea în România. Așa se face că acum oamenii nu mai stau la cozi care au durat și mai bine de 24 de ore. 

O femeie venită din zona Cernăuți a mărturisit că a plecat de acasă dimineața, iar după șase ore era deja pe teritoriul românesc, într-un cort ridicat de reprezentanții Inspectoratului pentru Situații de Urgență imediat după trecerea frontierei la Siret. Sunt corturi încălzite cu ajutorul generatoarelor și care îi găzduiesc pe oameni timp de câteva ore până când sunt preluați de autocare sau cunoscuți și pleacă spre locuri de cazare din România, spre Gara din Suceava sau spre diferite aeroporturi.

Tot în baza acordurilor cu vecinii ucraineni s-a reușit crearea unui coridor prin care ajutoarele umanitare să poată fi transportate rapid către Cernăuți, de unde sunt preluate de autoritățile regionale și trimise către linia frontului, spre Kiev în special. Și Adrian Popoiu, primarul din Siret, a făcut un apel către persoanele care doresc să își ofere sprijinul pentru refugiați. „Rugăm apelați dispeceratul refugiaților sub coordonarea autorităților județene la telefoanele ‎0758 085 680 sau 0758 232 001. Acest dispecerat coordonează transportul și cazarea refugiaților din Ucraina”, a transmis acesta. 

Între timp, în zona frontierei de stat, voluntarii continuă să se implice pentru sprijinirea celor care sosesc din Ucraina. Sunt oameni care oferă alimente, pături, cartele de telefon cu numere de România, dar și alimente. Au apărut și persoane care oferă o masă caldă. Așa am ajuns să vorbesc și cu Adrian Păduraru, din Frătăuții Vechi. Venise deja de trei zile cu mâncare caldă pentru refugiați, iar când am discutat cu el tocmai sosise cu aproape o mie de sarmale și pâine și urma să mai aducă încă două mii. „Ne-am organizat. E a treia zi când venim și aducem două–trei de mii de sarmale”, a spus Adrian. „Cât ne ajută Dumnezeu o să tot venim să-i ajutăm.”