Jurnal de salariu: La 23 de ani sunt prof de istorie în București și fac un ban în plus din meditații

Sunt din București, din renumitul cartier Berceni, și anul ăsta fac 23 ani. Aceste 23 de veri le-am petrecut în multe locuri, dar până acum doi ani nu m-aș fi gândit vreodată că o să ajung vreodată profesor. Am terminat licența în istorie la Universitatea București, iar acum urmez masterul tot acolo. Dacă în facultate mă bazam pe economii, bursă sau banii părinților, acum sunt mândru că mă descurc singur cu banii, fără prea mult efort.

Până să ajung prof de istorie am făcut mult voluntariat în asociații studențești, apoi am trecut printr-un job de fundraiser, alte două joburi în HR și un examen național pe care-l susțin cei care vor să fie profesori în următorul an. Acum mă pregătesc să-l dau din nou.

Unde locuiesc? Sunt fericitul posesor al unui apartament cu două camere din Berceni, într-un bloc din anii ’70. Un mic avantaj, după măsura apartamentului: cheltuieli mici.

Ce lucrez? Sunt profesor debutant de istorie full-time și mai fac un ban în plus dând meditații elevilor care dau bacul.

Cât câștig pe lună? Nu foarte mult, dar îmi permit dintr-un salariu sub medie să mă distrez, dar să fac și ceva economii.

Chirie: Sunt fericit, n-am.

Telefon, internet, cablu, curent electric: Împreună dau rotunda sumă de 200 de lei.

Abonamente la servicii digitale: YouTube Premium + Netflix = aproximativ 80 lei.

Transport: Dau 40 lei pe un abonament general STB (bine că mai beneficiez de reducerea de student), la care se adaugă vreo sută de lei, pentru momentele când iau Uber sau Bolt. Am mașină, dar la traficul din București și prețul benzinei prefer să o iau pe jos, așa că o folosesc foarte rar.

Sănătate: Nu am asigurare privată de sănătate, dar am în schimb pentru mașină.

Mâncare, alcool, țigări etc.: Prefer să iau legume, fructe sau brânzeturi din piața de cartier, unde las pe lună cel puțin 400 de lei, dar câștig niște conversații mișto cu oamenii de acolo, care deja mă știu foarte bine. În rest fac cumpărăturile prin Mega sau Carrefour. Nu fumez, iar alcool beau foarte rar. În total dau cam 600 de lei.

Ieșit în oraș: Am făcut un calcul și se pare că pe luna trecută am avut cam 500 de lei.

Igienă și îngrijire: Îmi place să fac curat prin casă, așa că dau destul de mult pentru tot felul de produse – cam 300 de lei –, iar pentru mine cam tot atât.

Am încercat să țin un jurnal în care să notez cheltuielile săptămânale și asta e ce mi-a ieșit:

Mă trezesc la 7.30. O săptămână bună începe cu o cafea bună, așa că fac o cafeluță turcească și mă duc pe balcon să o savurez. Zgomotele mașinilor și zumzăitul oamenilor mă fac să-mi imaginez că sunt în Istanbul, dar îmi revin repede și-mi dau seama că tot în Berceni stau.

Se face 9 și plec să fac cumpărăturile în piață: legume și poftele mele, căpșune și cireșe. Primii 50 de lei cheltuiți săptămâna asta. Bonus: o conversație drăguță despre vremea încă nu caniculară cu vânzătoarea mea favorită de cireșe. Plec spre școală, pentru că avem activitate chiar și în vacanță. Prânzul mă apucă tot la școală, dar am noroc cu o colegă care își serbează ziua de naștere și a comandat pizza.

Pe la ora 18.00, un fost coleg de liceu mă invită să dăm rapid o tură la țară, în județul Giurgiu. Nu refuz, mai ales că are doi dobermani foarte jucăuși. La ora 21.00 ne retragem spre Berceni, iar în drum spre case oprim la o shaormerie. 22 lei pe o shaorma mică de pui, cu gustul copilăriei din cartier bonus.

În dimineața asta mă simt ceva mai energic decât ieri (oare am dormit mai mult?) și fac o salată cu ce mai am prin casă. Mă duc la  o școală din apropiere să ajut o colegă profesoară să mute niște materiale și să aranjeze clasa. La prânz mă pregătesc să încerc una dintre zecile de rețete salvate de la Jamila, dar eșuez. Mă resemnez cu o omletă.

Ora 21.00: Să fie asta oare ziua în care nu cheltuiesc niciun leu săptămâna asta?

Ora 23.30: Da, așa e.

Trezirea la 8.30. Azi e din nou zi de cumpărături. Prima oprire e la piața Berceni, unde sparg cam 50 de lei pe legume și fructe, după care mă răsplătesc cu un ștrudel de mere de la patiserie (4 lei).

Micul dejun constă în jumătate de kilogram de cireșe. La prânz scap ușor cu un piept de pui pe care îl aveam în congelator și orez. Urmează o sesiune de învățat și o întâlnire cu foștii mei elevi de la meditații, proaspăt absolvenți de bac. Dau 12 lei pe un cappuccino și o brioșă la 5 to Go-ul din cartier.

Astăzi trec din nou pe la școală să semnez câteva hârtii și să las altele. La întoarcere, opresc într-un Mega și mă recompensez cu un suc și o ciocolată (10 lei). La 10.30 ajung pe jos la piața Sudului, pun 12 lei pe cardul STB și merg până în Sun Plaza, unde dau 30 de lei să printez câteva fotografii. Cel mai bine cheltuiți bani ai săptămânii.

La prânz mi se face poftă de un burger, dar dau comandă de un gyros, pentru că era ofertă pe Tazz: 45 de lei cu tot cu tips pentru curier.

Pe la ora 19.00, o fostă colegă de facultate mă anunță că vrea să facă cinste cu un suc, pentru că a luat sala și până la permis mai are de dat doar traseul. Nu o refuz și dacă tot eram lângă un Dristor oprim și luăm câte o shaorma de pui la 27 de lei. Ieri salată și piept de pui, azi fast-food – ce să faci, trebuie să echilibrezi cumva balanța.

Azi e zi de curățenie și cumpărături, așa că mă duc la Mega, de unde cumpăr o pâine, un salam și o cutie cu bomboane pentru ai mei, care stau la țară (30 de lei). Pe seară îmi zic să-mi ascult pofta de ieri și comand un burger, care a meritat toți cei 50 de lei (cu tot cu bacșiș). A urmat un video call de la meditații unde am vorbit despre cum a fost la Bac, ce vor să facă pe viitor și m-a bucurat să-i văd mai hotărâți decât mine. Bravo!

Mă trezesc la 6.30, îmi fac o omletă cu ultimele legume din frigider și ascult zgomotele orașului. Cumva mă încarcă cu energie. Fac rapid bagajele, îmi pun centura și decolez spre țară. La benzinărie îmi aduc aminte că aveam deja vigneta, așa că iau o cafea (doar opt lei), deși probabil aș fi avut nevoie de alcool, să uit cât am dat pe un plin: 380 lei.

După aproximativ patru ore de condus pe șoselele patriei, ajung într-un târziu la bunici, unde de asemenea încerc să uit că doi șoferi erau să intre în mine pe drum în timp ce depășeau. Ziua cu bunicii trece repede, cu povești de viață și plăcinte cum doar în Dobrogea se fac.

Ora 6: Aici ne trezim cam odată cu soarele, hrănim animalele, ne jucăm un pic cu câinele și pornim cu niște rude. Unde? Nu știm. Pe la 7.30 ne trezim din mașină direct într-o pădure, în Munții Măcinului – care, apropo, sunt musai de vizitat, dar mai ales primăvara și toamna, când nu e atât de cald –, degustăm niște plăcinte și o cafeluță la termos.

După o plimbare de câteva ore, coborâm într-un sat din apropiere, unde oprim și la o cofetărie a unor turci foarte simpatici, care se bucură mereu când le trece cineva pragul. Las și aici 20 de lei pe bragă și o baclava. 

La întoarcere mănânc acasă, din ce a mai pregătit mama, vreo două sarmale cu mămăliguță. Gata săptămâna.

Total: Cheltuielile de săptămâna asta au ajuns la 752 lei.