Am vorbit cu Delia despre bani, faimă și când a plâns ultima dată

Multe lucruri s-au întâmplat în ultimii 20 și ceva de ani, dar ceva a rămas la fel: Delia e o artistă mai relevantă ca niciodată. E 2022 și, când credeai că nu te mai poate surprinde, a scos „OTZL GLTZ”, cover rock după o manea, imn neoficial al echipei de fotbal Oțelul Galați. Ce să vezi, a fost un succes.

Delia a știut tot timpul să se adapteze trendurilor într-un mod natural, fără să pară că se chinuie vreun moment pentru asta și tocmai de asta reușește să prindă și la cei de-o vârstă cu refrenul de la „Vino la mine“, dar și la zoomerii care știu tot ce mișcă pe TikTok.

Pe 15 iulie, Delia o să concerteze pe scena mare de la Electric Castle, iar dacă n-ai mai văzut-o vreodată live, trebuie să știi că ce te așteaptă se apropie mai degrabă de experiența unui concert rock decât de un performance pop obișnuit. Cu ocazia asta, am vorbit cu artista despre anxietăți, compromisuri și unde se vede în viitor.

VICE: Sunt deja șase ani de la piesa „Ce are ea”, care a lăsat în folclorul minor vorbele astea: „Ce are ea și nu am eu?”. Dincolo de dragoste și alte sentimente, ce are Delia în muzica românească și n-au altele și alții?
Delia: Habar n-am, nu mă compar cu alte persoane, îmi place să las lucrurile să vină natural. Dar cred că ce mă diferențiază un pic față de restul oamenilor pe care îi cunosc e o atitudine mult mai spontană. Sunt genul care nu își pregătește de acasă nici ce are de spus, nici ce are de făcut. Ador lucrurile firești, naturale, pe vibe și pe mood. 

Pe de altă parte, contează și pregătirea. Așa cum în sport e important să-ți faci antrenamentele, la fel și-n muzică contează să știi ce note cânți.

Nu e obligatoriu, nu e un impediment dacă nu le știi, dar cred că pe mine m-a ajutat că am studiat muzică, provin dintr-o familie de profil, știu și niște instrumente muzicale – toate astea sunt detalii care puse în timp laolaltă, ajută să construiești ceva frumos.

Sunt ani și ani de interviuri cu tine și n-am găsit răspunsul la o curiozitate: dacă nu ieșea cu muzica, ce-ai fi făcut? Dacă nu mai e muzica, ce-o să faci?
E ciudat să-mi imaginez cum ar fi fost fără muzică, dar dacă n-aș mai face asta de-acum încolo m-aș baza foarte mult pe tot ce ține de fotografie și video. Mi-ar fi plăcut foarte mult să pozez locuri și să le pun în expoziții. Îmi place să călătoresc și probabil aș fi făcut un job din asta la un moment dat și aș fi inclus ca parte creativă fotografia sau filmatul, ca să pun în valoare locurile frumoase în care merg.

Ca artistă în România, ești întrebată deseori lucruri care n-au nicio legătură cu cariera ta – pe când un copil, dacă-ți place să gătești, cum e viața de familie. Cum ești dincolo de ce proiectează ceilalți asupra ta? Cum gestionezi anxietatea? Când ai plâns ultima dată?
Sunt întrebările standard, într-adevăr, la care nici nu mai știu ce să răspund. Creionez altceva de fiecare dată, doar de fun și ca să nu mă plictisesc de aceleași întrebări la care nu am alte răspunsuri. Când o fi, când n-o fi.

De gătit, nu prea am de ce și pentru cine să gătesc, viața de familie e la fel ca la toată lumea, nu e nimic ieșit din comun.

Doar că e foarte bine, așa trebuie să fie o viață de familie. Când eram mică, visam să ajung fix ce sunt azi. Exact așa.

Sunt foarte bine ancorată în realitate, nu mă gândesc la statutul meu de persoană publică, ci doar că sunt un om care are nevoie de entertainment, să fie distrat, plimbat. Mi-a lipsit treaba asta, așa că am început să-mi dau timp și să-mi ofer lucrurile astea acum, la maturitate.

Am anxietăți mai degrabă când sunt în țară și merg în locuri publice – nu îmi place să fiu privită, deși m-am pregătit pentru asta și de-asta am ajuns artist, pentru că mi-am dorit să le cânt oamenilor. Mi-am dorit să fiu persoană publică, pentru că doar așa se poate răspândi muzica, dar când eram mică nu știam că poți să ai un proiect secret, așa cum sunt SIA sau Carla’s Dreams. E un pic neplăcut să fii recunoscut la tot pasul, să te simți analizat, studiat, privit încontinuu. But it’s part of my job and I love it. 

Plâng destul de des, știu că e sănătos și te ajută să-ți dai un refresh, e bine s-o faci atunci când îți vine: de la o reclamă, un film, un feeling, de la ce îți povestește un prieten. Când simți că îți vin lacrimi, nu e bine să le ții, plângi.

În spiritul piesei „OTZL GLTZ” și al evenimentului Rockadelia, te simți ca un rockstar? Sunt banii și faima necesare sau doar vin firesc? 
M-am simțit dintotdeauna un rockstar, pentru că așa a fost viața, așa au fost turneele. Poate nu acel gen de experiență specifică trupelor faimoase, dar, raportat la ce se poate în România, mă simt mult mai rockstar decât mulți oameni care cântă și au un trecut rock. Chiar dacă am fost dintotdeauna o artistă pop mă simt foarte rock în concertele live. 

Acest concert nu s-a numit așa dintr-o cioacă, ci pentru că așa sunăm în concerte, e destul de rock ce se aude. Cei care ascultă piesele pe radio și YouTube și ratează concertele nu știu că sunăm diferit în live. Cu mult mai mult distors pe chitare, cu mult mai multă gălăgie, e mult mai dinamic totul. Noi susținem transformările.

Banii, faima și succesul sunt necesare sută la sută – în primul rând financiar, e important să duci un trai decent ca artist ca să poți investi în proiectele pe care le faci, să poți să faci concerte mari, de genul Rockadelia. De multe ori, nu câștigi din ele, dar o facem pentru că ne place și iubim să construim astfel de proiecte. Cumva, merită, rămân niște momente foarte frumoase pe care le-ai trăit și pe care oamenii le-au văzut și atunci tot efortul financiar are sens. 

E important să ai confort ca artist, să nu trebuiască să faci compromisuri. Ideal e să poți să faci ce vrei, când vrei, să cânți despre ce vrei, să te manifești așa cum dorești, să te îmbraci cum vrei fără să te simți obligat în niciun fel. Ăsta e sentimentul maxim de libertate pe care trebuie să îl aibă un artist. Să poți să faci ce vrei fără să te gândești la cum se raportează alții.

Ce te bucură cel mai mult la viața pe care o ai acum și ce te face să mai tragi și mâine?
E interesant că sunt într-un punct în care nu am nimic de demonstrat public. Sau poate poți să demonstrezi că ești capabil să fii longeviv, să ai o carieră extrem de lungă și că ești încă relevant după mulți ani – e și asta o chestie care te poate ambiționa să faci lucruri. Sau poate nu.

În ce mă privește, sunt într-o zonă foarte confortabilă, nu trebuie să forțez nota cu nimic, mi se pare că pot fi extrem de creativă în continuare și să nu țin cont neapărat de trenduri. Sunt privilegiată și mă bucur de asta, pentru că am muncit să ajung în punctul ăsta și vreau să văd ce pot să mai fac de acum încolo. Nu știu dacă voi simți că am tragere de inimă să fac foarte multe lucruri și să mă obosesc într-un sens artistic – să stau foarte mult plecată în turnee, să înregistrez foarte multe albume și să particip la tot felul de proiecte – sau să stau și să mă bucur mai mult de călătorii. Încerc să împart două lucruri care astăzi sunt la fel de importante pentru mine.

Ești, cumva, la intersecția a trei generații: te știu boomeri, mileniali, dar și Gen Z, cei mai tineri consumatori. Ce ai zice că face o parte din muzică să fie eternă și alta să fie trecătoare și să moară chiar de când apare?
Mă bucură treaba asta, pentru că de la „Vino la mine” la „OTZL GLTZ” e o distanță mare și s-au întâmplat foarte multe. Îmi dau seama că mă știu oameni de aceeași vârstă cu mine sau mai mari decât mine și oameni care sunt copiii celor care sunt de-o vârstă cu mine.

Trebuie să știi ce se întâmplă azi, dacă vrei să fii pe înțelesul oamenilor de azi, adică la trecutul tău trebuie să adaugi și prezentul, să nu trăiești doar din amintiri. Dar nu trebuie să fii disperat după asta, pentru că devii cringe. E nevoie să lași lucrurile firesc și să îți placă generația de azi, să te regăsești și în ce se întâmplă acum, pentru că altfel nu ai cum sa te raportezi la ei.

Un exemplu banal: trebuie să consumi TikTok și să te uiți la videouri nu pentru că ești obligat de casa de discuri, ci ca să fii relevant. Mie chiar îmi place, așa cum caut muzică pe YouTube sau dau scroll pe Instagram și mă uit la chestii diverse. Chiar consum timp din timpul mort în online și știu toate memele, cum nu am știut niciodată. Sunt foarte la curent cu tot ce se întâmplă în jurul meu, fie că e vorba de chestii sociale sau un meme viral.

Rețeta hiturilor e aceeași, nu s-a schimbat de când au apărut primele trupe de succes, nimeni nu a reinventat roata. Pleci de la o linie melodică foarte bună care funcționează pe orice beat și schimbi pop-ul de ieri cu trap-ul de azi. E un exemplu în linii foarte, foarte, foarte mari. Rețeta unui cântec de succes stă în notele muzicale și în mesaj. Atât de simplu. Cu mici detalii care fac diferența, de perioade și de ani. În rest, e același lucru. 

Ce-ai pregătit pentru Electric Castle și ce-o să vadă cei care vor fi acolo? 
O să fie tare la Electric Castle, vă așteptăm la scenă și o să aflați de ce s-a numit concertul Rockadelia. Veniți!