Cum e să fii tânăr în Ploiești: La 22 de ani m-am săturat deja de noxe și gropile de pe străzi

Uite cum ai ocazia să vezi ce are de oferit Ploiești, orașul care i-a dat pe Caragiale și Killa Fonic.

În rubrica Cum e să fii tânăr în România descoperi ce s-a ales de orașele din provincie prin ochii tinerilor care încă locuiesc în ele și n-au plecat la facultate într-un oraș mai mare sau în alte țări. Ia-l ca pe un ghid turistic marca VICE.

Ploiești a intrat în istorie când Mihai Viteazul a transformat satul în târg domnesc pe la 1597. De atunci până în prezent a primit diverse nume: Orașul lui Caragiale, Orașul Republicii, Capitala Aurului Negru ș.a.. Cea din urmă are legătură cu construcția primei rafinării din lume, la 1856. Însă petrolul nu i-a adus doar renume internațional, ci și multă poluare. E atât de poluat, încât în 30 de ani autoritățile n-au reușit să facă nimic, pentru că nu știu clar cine poluează.

Însă chiar dacă mulți se plâng că miroase, de Ploiești sunt legate și multe nume emblematice – în afară de Ion Luca Caragiale, ar mai fi și Nichita Stănescu și Toma Caragiu, Răzvan Vasilescu sau chiar Killa Fonic

Din Ploiești, fă cunoștință cu Adi, 22 de ani

Palatul Culturii. Fotografii din arhiva lui Adi

VICE: Care-i prima amintire cu orașul tău?
Adrian:
Taică-miu mi-a insuflat de la o vârstă destul de fragedă „microbul” fotbalului, așa că o bună parte din copilărie am petrecut-o alergând pe gradenele bătrânului stadion „Ilie Oană”. E un feeling incredibil – când am simțit freamătul tribunei și energia celor din jurul meu, am simțit cum m-am îndrăgostit instant. 

Între timp, bătrânul stadion a devenit unul modern, arată foarte bine, suporterii au devenit din ce în ce mai pătimași, iar generațiile trec prin peluzele stadionului la fel cum am făcut-o și eu.

Stadionul „Ilie Oană"

De ce ai rămas în Ploiești?
Chiar dacă nu-i un oraș cu multe posibilități, îți rămâne veșnic întipărit în suflet. Este greu să te desparți de toate locurile unde ai bătut mingea alături de prietenii din copilărie, locuri de unde ai cele mai frumoase amintiri și unde te-ai format că persoană. Să fii ploieștean e o mândrie.

Locuiești cu ai tăi?
Locuiesc cu părinții, dar am în plan să mă mut singur. Chiria în Ploiești mi se pare destul de accesibilă – limita inferioară e pe la două sute euro, iar la polul opus e undeva la 1 500 de euro.

Publicitate

Ce facultate ai făcut?
Am fost la Universitatea Petrol – Gaze din Ploiești, la Facultatea de Inginerie a Petrolului și a Gazelor. Am renunțat la facultate după doi ani, pentru că mi-am dat seama că cei patru ani nu te pregătesc, de fapt, pentru un job. Se predă foarte multă informație degeaba.

Momentan lucrez temporar în domeniul auto până ajung să activez în domeniul care îmi place, muzica. Voi vedea spre ce mă orientez, nu sunt hotărât deocamdată sută la sută. Muzică să fie! 

Ce muzică îți place?
Am crescut ascultând muzică de toate tipurile – tata avea acasă toate albumele Paraziții, pe care le-am devorat pentru că au fost primul meu contact cu muzica. Când am mai crescut puțin am descoperit și muzica „greilor" 2Pac, Biggie, Nelly, Dr. Dre. Acum ascult destul de mult Kendrick Lamar, BEAM, 21 Savage, Isaiah Rashad, iar de la noi îmi plac Killa Fonic, Rava, Cabron, Xeno. 

Intrarea de la Sala Sporturilor „Olimpia"

Care sunt locurile unde și-o ard tinerii?
Ar fi Sala Sporturilor „Olimpia”, acolo mergi dacă vrei să respiri noxe și să mai auzi câte o manea în surdină dintr-o mașină care trece. Parcul Municipal Vest, unde mergi dacă vrei să stai mai retras, să faci o plimbare sau să joci fotbal sau tenis de câmp.

Mai e și Rondul 1 de pe Bulevardul Independenței. O să încerc să nu sune ca acele reclame monotone la imobiliare, dar aici ești foarte aproape de orice – cafenele, Sala Sporturilor, centrul orașului. Vara poți să stai aici pe o bancă, la umbra castanilor și să savurezi o cafea.

Publicitate

Mai sunt și Cafeneaua Nației, Best Bistro, Trattoria by MRS. Dacă nu ies să mănânc sau să beau o cafea, prefer să merg în locuri de lângă oraș, ca Parcul Bucov, Seciu, Parcul Brazi, că-i mai liniște.

Rondul 1, Bulevardul Castanilor

Unde poți să bei mult pe bani puțini?
Este destul de greu, însă dacă nu ești adeptul magazinului de cartier, poți să găsești unele baruri și cafenele cu prețuri decente. Ce zici de-o bere la cinci lei? 

Steak House are o terasă foarte drăguță, în stilul unei grădini și nici interiorul nu e rău. Nu mai beau de ceva vreme, așa că nu pot să-mi dau cu părerea despre băuturi, dar pot să spun că mâncarea e senzațională.

Dar pe mai mulți bani?
La polul opus, unde se situează roabele de șampanie sau preparatele mai aparte, ar fi MRS, XS Lounge, Nooka.

Care e cea mai subapreciată zonă?
Nu știu dacă sunt zone subapreciate în Ploiești, dar când vine vorba de supraapreciere o să zic Sala Sporturilor fără să ezit. Se aseamănă destul de mult cu Piața Constituției – mergi să stai cu prietenii la o țigară, în timp ce trec mașini pe lângă tine, iar tu inspiri gazele de eșapament. Sunt grupuri care vin de la mulți kilometri de prin județ să fumeze o țigară aici și se întorc acasă, chiar și din Dâmbovița. 

Parcul Bucov

Care sunt zonele de care se feresc oamenii?
Ar fi cartierul Mimiu. Eu stau în Bereasca și nu se cuvenea să îmi vorbesc cartierul de rău, deși face parte din aceeași categorie. Aceste cartiere au devenit ca niște jungle, dar nimeni nu face nimic de atâția ani.

Atunci, ce ai schimba la Ploiești?
50 la sută dintre oameni, pentru că sunt triști. Au acumulat prea multe frustrări și nu mai sunt capabili să vadă pozitivul în nimic. Sunt genul de oameni care atunci când le spui „mulțumesc” sau „vă doresc o zi frumoasă” se uită urât la tine. Ai impresia că procesează aceste cuvinte ca pe niște înjurături. Ar mai fi și cei cărora le lipsește bunul simț și coloana vertebrală.

Publicitate

Aș face ceva și cu lipsa curățeniei stradale. În plus, dacă nu ești atent la gropile din anumite străzi te poți trezi în Beijing.

O groapă tipică din Ploiești

Apropo de asta, care-i cea mai dubioasă știre pe care ai văzut-o despre orașul tău?
În 2018, o prietenă de-ale mele mergea cu autobuzul la pregătire în zona Teleajen, unde rafinăria cu același nume împrăștie o mireasmă insuportabilă. S-a rupt autobuzul cu ea. N-a mai ajuns la pregătire, iar când a sunat-o pe profesoară aceasta i-a spus că e cea mai bună minciună pe care a auzit-o în viață ei. Aparent, autobuzul era vechi de peste 30 de ani.

Autobuzul rupt. Fotografie via ziarulincomod.ro

Și-atunci unde ai duce pe cineva care-ți vizitează orașul ca să-l lași mască și să-i distragi atenția de la miros?
Cred că am merge în unul din muzeele orașului – Muzeul Ceasului, al Petrolului, Muzeul de Artă – sau la casele memoriale ale lui Caragiale sau Nichita Stănescu.

Dacă ideea de muzee nu îi priește, putem face o plimbare pe jos, pentru că sunt sigur că multe clădiri o să-l lase mască cu arhitectură lor. Ploieștiul se poate mândri cu o mulțime de clădiri create în stilul „neoromânesc” – Palatul Culturii, Halele Centrale, Liceul Național „Ion Luca Caragiale” –, iar cel de-al doilea stil observat pe străzile din oraș este Art Deco. 

Parcul de la Sala Sporturilor

Notă pentru nivelul de distracție în orașul tău: 6
De la 1 la 10, cât de mult e pe moarte: 6
Mit care circulă despre oraș: Nivelul poluării se va diminua. A rămas, din păcate, la nivelul de mit.

Dacă vrei să-mi povestești despre orașul tău în care ai și rămas după majorat, scrie-mi la dana.alecu@vice.com


Tagged:

ploiesti, poluare, gunoi

Mai
multe articole similare
Cum e să fii tânăr în Tulcea: La 25 de ani mi-ar plăcea să avem și noi în sfârșit un KFC
Cum e să fii tânăr în Caransebeș: Ne adunăm La Bombardieri și visăm la salariile de bugetari
Cum e să fii tânăr în Galați: Am 21 de ani și încă mă întreb când se vor termina glumele cu Brăila
Cum e să fii tânăr în Brăila: La 23 de ani m-am săturat de mizeria din oraș și traficul infernal
M-am îndrăgostit de Rapid pentru că pe stadion nu mi-a zis nimeni că locul meu e la cratiță
Ce a însemnat CFR înainte ca trenurile să-i întârzie și să se umple de mizerie
Jurnal de salariu: La 23 de ani sunt prof de istorie în București și fac un ban în plus din meditații
Cum e să faci kickboxing când mulți români încă mai cred că nu-i un sport pentru femei