Am făcut turul shaormeriilor de pe lângă căminele din București și am scăpat fără intoxicație

Știu că în liceu, profa de economie ne calculase care ar fi prețul real per shaorma, dacă o faci în cantități industriale, și ajunsese undeva la 3,5 lei. Asta ca să ne arate cam ce profit scot shaormeriile care îți vând la preț triplu sau chiar mai mare. Știu că după ora aia, toți voiam să ne deschidem shaormerii, dar acum, șansa mai mare e să ajungem să lucrăm într-una.

După ce am făcut turul căminelor ca să văd condițiile, mi-am organizat și un tur al shaormeriilor de pe lângă ele. Când ești student din provincie e important să știi niște lucruri de bază: întâi îi lași pe oameni să iasă din metrou, apoi intri tu; pe scările rulante se stă pe partea dreaptă; ce să faci când rămâi fără pachetul de la maică-ta. Și bineînțeles că shaorma va fi mereu cea mai bună soluție, în vremuri grele. Așa că am făcut un scurt ghid al sharomeriilor, de la prețuri la locație și de la atmosferă la calitate.

Am început clasic, cu shaorma de la Grozăvești, din două motive: mi-era foame și m-am dus la sigur. Știam că e bună și că pot merge chiar și în pijama aici, că e fix lângă căminul în care stau.

Prețuri: 8 lei mică / 11 lei medie / 14 lei mare. Ce înseamnă asta? La 8 lei se satură o fată și la 11 lei un băiat. 14 e pentru flămânzi. Mi se pare un preț decent pentru o shaormerie fix lângă cămin. E mișto că oferă și varietate în produse, nu au doar shaorma.

Locație: Fix lângă cămine. Cinci minute de mers pe jos de la metrou Grozăvești; șapte minute, dacă prinzi ambele semafoare.

Program: Ultima comandă este la 1.15 și la 2.00 închid de tot, până atunci mai poți să te uiți la televizor.

Condiții: Au niște măsuțe chiar drăguțe în spate și au și televizor. Nu multe, că oamenii de obicei își iau la pachet, dar ca aspect care o diferențiază de altele: are toaletă.

Shaormar despre studenți: Nenea ăsta e al naibii de drăguț și prietenos, fix stereotipul ăla de shaormar. Referitor la studenți, la un moment dat a făcut o glumă „voi vă dați mesaje să veniți toți la shaorma? Că, parcă dacă apare un student, vin 15 după el!”.

Puncte bonus: Au porumb și măsline, lucruri care nu se găsesc la toate shaormeriile.

Bila neagră: Am mâncat de aici de multe ori și niciodată nu mi s-a făcut rău. E super gustoasă, iar singura parte nașpa e că n-o împachetează cum trebuie. Pe sistemul că, la final, jumate din ea rămâne în pungă. Îți pune fix ce trebuie și mereu la pachet cu niște glumițe. Aici nu prea pot fi obiectivă pentru că-mi vin în cap imagini din anul I când după o noapte de dansat prin cluburi, veneam și băgam o shaorma. Pe atunci se închidea mai târziu.

Tot în anul I, dacă mergeam la o petrecere în Maxx, pe la mijlocul nopții, mă lua foamea și ajungeam inevitabil la shaormeria asta. Mâncai pe terasă și te întorceai la dansat îmbibat în mirosul de usturoi. Pe atunci, Maxx nu era închis și erau mai multe shaormerii în Regie, așa că aveau oferta aia șmecheră de 1+1=10 lei.

Prețuri: 10 lei aia medie și un suc la doză / 12 lei aia mare, tot cu suc / 19 lei aia la farfurie. Mai au și un falafel la lipie la vreo zece lei și meniul se sfârșește aici. Clasic, fără complicații. A fi sau a nu fi shaorma, pe sistemul ăsta.

Locație: În inima Regiei. La zece minute, maximum 15 de Grozăvești și la trei-cinci minute de orice club de pe acolo.

Program: Teoretic non-stop, practic, la patru dimineața închid din lipsă de personal.

Condiții: Mese fără scaune, dar au măcar mese. Într-un aproape cort protejat de vânt.

Shaormar despre studenți: Băiatul a făcut un rezumat: „Cea mai aglomerată parte a zilei e de la 12 la 14 și de la 15 la 18. Studenții sunt de toate tipurile, fiind fix în Regie unde sunt multe cluburi, vin mulți și beți. Îmi pare rău că nu mai am filmări cu clienții să vă arăt. Sunt beți, nu găsesc ușa, adorm pe aici, nu reușesc să citească bine meniul. Prea multe ca să le povestesc”.

Puncte bonus: Mi-a plăcut, nu mai mâncasem din anul I aici, dar era așa cum mi-o aminteam: plină de sosuri, spălată în usturoi. Nu prea multe ingrediente, dar șmecheria lor e faptul că au multe condimente. Am mai încercat la două shaormerii de care îmi aminteam prin Regie. Uitasem că Dream s-a închis și când am ajuns la una de pe lângă Petrache Poenaru, chelnerul a zis „E închis! Definitiv!”. A spus-o chiar cu zâmbet și entuziasm.

Bilă neagră: Mult prea mult sos și clar nu m-am simțit confortabil când îmi făcea shaorma în timp ce-i spunea colegii lui că nu e bună de nimic.

Shaorma a fost bună, toate ingredientele erau proaspete și crema de brânză m-a dat pe spate. Da, ai auzit bine, aici poți să bagi shaorma cu cremă de brânză! Bunicul mănâncă ciorbă cu cozonac, o prietenă pune ketchup în orice, iar unii oameni preferă pizza cu ananas, dar până acum nici nu auzisem de shaorma cu cremă de brânză.

Prețuri: Shaorma student 8 lei, shaorma mică 12 lei și shaorma mare 14 lei. Mai au pizza și fel de fel de meniuri.

Program: Închid din păcate la 22.00, deci nu prea prind studenți beți.

Locație: Fix lângă cămine, aproape și de Regie.

Condiții: N-au mese, dar ai un pervaz de care poți să te rezemi.

Puncte bonus: Ecologizare și sosuri făcute în casă. Au amenajate pubele speciale pentru hârtie și plastic, iar doamna de acolo m-a asigurat că toate sosurile, mai puțin ketchup-ul, sunt făcute de ei. Cea mai șmecheră chestie a fost crema de brânză.

Shaormar despre studenți: Patronul a zis că sunt liniștiți, chiar prea timizi, dar cumsecade. Perioada cea mai aglomerată e seara, înainte de închidere, când vin studenții ori de la muncă, ori de la facultate.

Bilă neagră: Cartofii. Nu păreau congelați și asta ar trebui să fie un lucru bun, însă n-au fost deloc gustoși.

Cred că cel mai mult m-a impresionat atitudinea angajaților și a patronului. La toate shaormeriile la care am fost în acest tur, oamenii erau cam sceptici, tipul ăsta a stat cu noi și la țigară și se vedea cât de mândru era de munca lui. Am plecat de aici cu un super vibe.

În Pallady am zis să încercăm două, ambele la distanță egală de cămin. Prima e Shaorma Trapezului, iar a doua - ceva shaormerie turcească libaneză.

Prețuri: Shaorma mică 16 lei, cea mare 19 lei. Dar e păcăleală, aia mică nu e mică, deci să nu te sperie prețul. Însă, dacă nu poți să mănânci atât, atunci e waste of food.

Program: Non-stop, dragilor. Non-stop.

Locație: Vreo șapte minute de mers pe jos de la căminele Theodor Pallady.

Condiții: N-ai. E mai mult shaorma to go.

Shaormar despre studenți: Cam sceptic și puțin ursuz: „Vin oameni mai mult pe seară. De obicei, mai mulți elevi decât studenți pentru că este o școală generală foarte aproape. Studenții preferă să meargă la cealaltă”.

Puncte bonus: A fost bună tare. Nu știu neapărat de ce sau ce avea special, că la ingrediente nu era nimic ieșit din comun, dar chiar au meritat cei 16 lei.

Bilă neagră: Nu poți plăti cu cardul, lucru marcant pentru mine, care uit mereu să scot bani.

Când intri, te lovește un miros puternic de fel de fel de condimente și arată efectiv ca un local pe care l-ai vedea pe niște străzi din Turcia. Muzica te aruncă în atmosferă și limba română stâlcită de shaormar face ca tematica acestui loc să fie una autentică.

Prețuri: 11 lei / 13 lei / 18 lei - aia mare, dar te saturi și din aia mică.

Locație: Șapte minute de căminele Theodor Pallady

Condiții: Vreo trei măsuțe cu feţe de masă de pe la bunica d-acasă.

Shaormar despre studenți: Nenea turc mi-a spus că studenții se binedispun când el le pune muzica și ei încep să danseze. „Totul e original turcesc sau libanez. Studenții, în general, cumpără shaorma sau kebab, dar mai iau și câte un grătar turcesc, făcut cum știm noi, bine condimentat”.

Puncte bonus: Atmosferă. Nenea turc stă de vreo 15 ani în București, se simte asta și din cum mai pocește cuvintele în română, dar asta îl face și mai carismatic. Iar muzica turcească te face să muști mai cu spor din shaorma aia.

Bilă neagră: Pe cât de bună era carnea, numai gustul ei se simţea.

Pe lângă faptul că aveau o diversitate de sosuri, de la sos de măsline până la dulce acrișor, carnea era mai bună ca oriunde. În topul colegului meu fotograf, shaormeria asta a câștigat primul loc, eu încă nu m-am decis.

Auzisem că la Agronomie ar fi vreo trei, una fix în curte şi două pe la Piaţa Chibritului. Prima era închisă, iar studenții mi-au zis că n-ar putea să decidă care-i mai bună dintre Hussein şi Doner Kebap. Noi am mers pe a doua variantă fiind mai ușor de găsit.

Prețuri: Shaorma de pui mică 12 lei / 14 lei aia mare. Gyros pui 12 lei mică / 14 lei mare. Doner Kebap pui 12 lei mică / 14 lei ăla mare. Diferența dintre ele? Pâinea/lipia și cum e preparată carnea. Noi am mers pe clasica shaorma de pui.

Locație: La Piața Chibrit, cică vreo zece minute de mers pe jos de la cămine.

Condiții: Vreo două mese din alea clasice de plastic zăceau afară.

Shaormar despre studenți: „60% din clienți sunt studenți, iar cea mai aglomerată parte a zilei e între 11 și 14. Unii sunt ok, alții nu, dar îi înțelegem, mai vin și ei obosiți de la muncă.”

Puncte bonus: Salată Coleslaw și pătrunjel.

Bilă neagră: Am dat iar de problema dintre rece și cald și aveau scris „ketchup pikant”. Dar cine suntem noi să judecăm? Gustul a fost ok, dar nu impresionant. După vreo cinci shaorme înainte, asta n-a avut nicio șansă să mă marcheze cumva.

Arată fix ca un restaurant şi nu ca o shaormerie de la colţul străzii. Probabil şi pentru că e fix lângă AFI. Dar nici nu-ţi dă libertatea să te simţi confortabil ca într-o shaormerie unde nimeni n-ar trebui să te judece. Mai mult, atunci când am vorbit cu managerul, care era îmbrăcat la costum, m-am făcut mică în hanoracul meu şi pantalonii largi.

Prețuri: Aici shaorma nu se numește shaorma, ci Star Wrap. E 15 lei aia mică care e mare și nu-mi închipui cât de mare e aia de 17 lei.

Locație: Fix lângă Afi și fix lângă căminul Leu.

Condiții: E mai mult tip restaurant, amenajat decent spre simpatic, dar eu sunt oricum o tipă pozitivă.

Puncte bonus: Are livrări în cămine, ceea ce e lit. A, și are porumb. Shaorma asta e frumoasă și aranjat elegant. Practic, dacă vrei să scoți o fată la un date și să nu te creadă cocalar că o scoți la shaorma (nu eu, că eu sunt ok cu asta, dar sunt multe altele) o duci aici și nu folosești cuvântul shaorma, ci zici că mergeți la un Star Wrap.

Managerul și studenții: Shaormarii n-au vrut să vorbească cu noi pentru că așteptau aprobarea managerului. Acesta din urmă mi-a zis că „Cei mai mulți dintre clienți sunt studenți, dar și mai mulți sunt cei care dau comandă cu livrare. N-am avut probleme cu ei, doar mici neînțelegeri.” N-a vrut să detalieze.

Bilă neagră: Nu e foarte gustoasă și se simte diferența de temperatură dintre alimente. Pe sistemul: carnea caldă, salată rece rău. Părea mai mult o shaorma mai sănătoasă și știm cu toții că dacă e să mâncăm o shaorma, ne trebuie cu de toate și fără politețe.

Un prieten mi-a zis că, dacă îți place o mâncare foarte mult și vrei să te lași de ea, trebuie doar să mănânci până ți se face rău. După ce am mâncat vreo șapte, probabil o perioadă nu o să mai vreau să ating, văd sau miros vreo shaorma.

Poți s-o urmărești pe Alexa care încearcă să fie amuzantă pe pagina ei de Facebook (aici) și sentimentală pe blogul ei, „O Mărie” (aici).