Cupa Mondială din Qatar e deja istorică și organizatorii sigur n-ar vrea să știi problemele astea

Ar putea părea că pregătirile pentru Cupa Mondială de iarnă (o premieră!) promit ceva memorabil. Deși stadioanele noi, soluțiile de transport și infrastructura din Qatar au atras atenția publicului, statul continuă să fie urmărit de povești negative. Chiar înainte de meciul de deschidere cu Ecuador au apărut acuzații că opt jucători ai echipei din America de Sud ar fi fost șpăguiți cu aproape șapte milioane de euro ca să facă blat.

Cupa Mondială din 2022 e cea mai controversată din istorie și a devenit cap de afiș încă de când FIFA a desemnat Qatar ca stat gazdă în 2010. Scandalurile legate de corupție, abuzurile drepturilor omului și condițiile sufocante de joc au devenit sinonime pentru competiție.

Fotbalul are însă, în aceeași măsură, puterea de a uni, de a vindeca și de a mușamaliza. Când o să înceapă turneul, sunt toate șansele ca problemele practice și etice care învăluie competiția să fie băgate sub preș de majoritatea oamenilor. Așa că, dacă se întâmplă asta, iată o recapitulare acurată a problemelor principale care umbresc campionatul de anul ăsta.

În mai 2015, autoritățile elvețiene au descins într-un hotel din Zurich și au arestat șapte oficiali de rang înalt de la FIFA. A urmat unei campanii îndelungate coordonată de FBI pentru demascarea unei conspirații ilegale derulată de zeci de ani la vârful jocului. Esența problemei? Oficiali FIFA ar fi votat gazdele viitoare ale Cupei Mondiale – în special Rusia și Qatar – în schimbul unor mite.

Dintre cei 22 de membri ai Comitetului Executiv al FIFA care au votat în favoarea Qatarului în 2010, 15 au fost acuzați penal. În schimbul voturilor, magnatul qatariot al construcțiilor Mohammed Bin Hamman a făcut plăți ilicite în valoare de peste un miliard de euro către diverși oficiali ai federațiilor naționale de fotbal. Pentru mulți a fost șocant să afle că, în ciuda neregulilor și corupției care au ieșit la suprafață, Cupa Mondială încă se ține.

Așa că, de ce se ține? Ei bine, autoritățile susțin că mare parte din lucrările de infrastructură era gata când a ieșit la lumină scandalul de corupție de la FIFA și ar fi fost imposibil să priveze Qatar de drepturile de organizare. Un raționament asemănător cu cel al unui inspector de poliție care descoperă planurile meticuloase ale unui ucigaș în serie, dar decide că, având în vedere modul detaliat de gândire al acestuia, ar fi păcat să-l aresteze.

Când noile stadioane ale capitalei Doha vor fi inaugurate în timpul Cupei Mondiale, gândește-te la cei care au plătit cu viața pentru turneul ăsta. În februarie 2021, o investigație făcută de The Guardian a dezvăluit că 6 500 de muncitori migranți au murit în Qatar de la desemnarea țării drept gazdă pentru Cupa Mondială, iar majoritatea erau bărbați din Asia de Sud. În cadrul sistemul de sponsorizare Kafala, angajații sunt transformați în muncitori legați de contract, care nu au dreptul de a părăsi țara fără o viză de ieșire asigurată de angajator și sunt supuși unor condiții de muncă asemănătoare cu sclavia modernă.

În timp ce reformele recente ale muncii au pus capăt sistemului Kafala, proiectul pentru Cupa Mondială a fost fără îndoială ridicat pe salarii mici, condiții proaste de muncă și o „cultură a fricii” prin care muncitorii vocali erau condamnați la închisoare pentru „publicarea de fake news”. Raportul ăsta monumental de putere a condus parțial la ceea ce Human Rights Watch a numit „condiții de viață aglomerate și nesanitare”, în timp ce angajații munceau între 14 și 18 ore pe zi. Rezultatul? Tragic, cu morți care ar fi putut fi prevenite.

Mohammed Shahid Miah din Bangladesh, de exemplu, a murit electrocutat din cauza unor cabluri expuse în locuința sa. Ghal Singh Rai s-a sinucis la o săptămână după ce a ajuns în Nepal. Multe alte morți fulgerătoare și inexplicabile au avut loc. Suferința acestor oameni și a familiilor lor e cea mai rușinoasă moștenire a Cupei Mondiale.

O altă problemă care ține de etică o reprezintă modul în care persoanele din comunitatea LGBT+ sunt percepute în Qatar – un stat în care homosexualitatea e ilegală și se pedepsește cu închisoare. Fundașul stânga australian al Adelaide United, Josh Cavallo, de exemplu, e singurul fotbalist de primă ligă masculină din lume care și-a făcut coming out-ul. Cavallo și-a exprimat îngrijorarea cu privire la vizita în Qatar, în timp ce mulți se tem de o primire ostilă.

Într-o notă dezolantă, ministrul de externe James Cleverly a sugerat că fanii LGBT+ ar trebui să fie „respectuoși” și să dea dovadă de „flexibilitate și compromis” dacă intenționează să participe la Cupa Mondială.

Federația de Fotbal din Anglia le-a garantat fanilor englezi din comunitate că nu vor fi arestați pentru gesturi publice de afecțiune. Dar, în final, nu fanii care călătoresc în Qatar sunt victimele principale – cetățenii qatarezi din comunitatea LBGT+ sunt supuși ostilităților tot anul. Organizatorii turneului vor face un show pe cinste, că au arhitectura strălucitoare și puterea inegabilă de PR a fotbalului prin care păcălesc politicos turiștii. Dar odată ce se termină totul, cei care vor continua să sufere sunt oamenii din comunitatea LGBT+ din Qatar.

Să găzduiești o Cupă Mondială obișnuită de vară în deșert, în condiții de peste 40 de grade celsius, e imposibil. Decizia de a muta turneul iarna a înfuriat atât tradiționaliștii campionatului, cât și pe spectatorii ocazionali obișnuiți cu festivitățile estivale îmbibate în bere care defineau Cupa Mondială.

Majoritatea iubitorilor de fotbal probabil vor trece cu vederea. Până la urmă, frumusețea turneelor internaționale nu o dau oamenii care nu sunt interesați de fotbal, dar se bucură de un cocktail de optimism orb, unitate comunitară și băutură în exces? Fără îndoială că Marea Britanie are nevoie de distracția asta mai mult ca niciodată.

Fanii englezi sunt în general cunoscuți drept o gașcă zgomotoasă, cu bărbați fără tricouri și cu multă bere băută. Ei bine, le va fi greu să-și păstreze reputația în Qatar. Acolo, băutura se va servi doar în barurile și restaurantele hotelurilor de patru și cinci stele din Doha, care vor fi probabil supra-aglomerate. Iar dacă ajungi la bar, trebuie să fii dispus să dai între 15 și 20 de euro pe o halbă.

De fapt, Qatar a ocupat în 2021 primul loc în topul celor mai scumpe locuri din lume din care poți să cumperi bere. Între timp, fotografii recente ale cabanelor din afara orașului în care vor fi cazați fanii arată că o parte îngrijorător de mare din construcție nu a fost finalizată încă.

O altă problemă e că drepturile de difuzare a turneului sunt atât de scumpe, încât multe cafenele, restaurante și hoteluri nu-și permit taxele pentru meciurile difuzate – unele hoteluri ale echipelor nici măcar nu vor difuza meciurile în direct.

În timpul unei discuții despre cât de posibil e ca Doha să fie învăluit într-o atmosferă de festival, Tom Williams de la The Athletic a descris orașul așa: „E cel mai plictisitor loc în care am fost în viața mea.” Sună super.

Cupele Mondiale și-au făcut o reputație prin jubilarea de scurtă durată din care rămân pierderi pe termen lung. După Cupa Mondială din Brazilia din 2014, multe dintre stadioanele construite din banii contribuabililor au ajuns în paragină. Să nu te surprindă dacă o să auzi asta și despre Qatar. 

În numele corectitudinii față de organizatori, e mai probabil ca aceștia să demonteze multe dintre stadioanele noi și să distribuie părți din tribune către națiunile din apropiere decât să riște ca terenurile să se prăbușească. Ceea ce aduce în discuție întrebarea: de ce nu a acordat FIFA drepturi de găzduire unei țări din Asia de Vest sau Africa de Nord, unde deja există infrastructura necesară pentru meciurile de fotbal și un sistem sustenabil de ligi naționale? Răspunsul la asta se află, probabil, în contul bancar al națiunii gazdă.

Având în vedere toate astea, e incredibil că țara care găzduiește Cupa Mondială e, în continuare, Qatar. Oamenii au dreptatea lor când spun că fanii de fotbal din Qatar merită să trăiască experiența unei Cupe Mondiale la ei acasă, dar pentru mulți ăsta nu e un motiv suficient de bun. Există un echilibru între a răspândi fotbalul în întreaga lume și a-l da pe mâna celui care licitează mai mult, fără să se țină cont de câte drepturi ale omului sunt încălcate sau de experiențele spectatorilor la meciuri.

Orice s-ar întâmpla iarna asta, și oricât de multe vedete ca David Beckham încearcă să distorsioneze realitatea cu tactici rușinoase de PR, Cupa Mondială din Qatar va lăsa o moștenire condamnabilă pe care fanii fotbalului n-o vor uita.