hartuire

Sunt femeie și momentele astea mi-au arătat că în România nu scapi niciodată de libidinoși penali

Sunt deja prea mulți ani de când am auzit și am trecut prin momente în care bărbații din România n-au arătat nicio limită în sexismul lor. Cred însă că poate fi eradicat comportamentul ăsta.
comentarii barbati straini libidinosi sexism hartuire romania
Cei mai mulți bărbați aleg să-și justifice sexismul prin două modalități: complimente prost înțelese sau glume neînțelese. Realitatea e că nu-i cazul de a așa ceva. Cuvântul pe care îl caută, și evită, e „hărțuire”. Fotografie de kevin laminto / Unsplash

Sigur ai văzut tipul ăsta de mentalitate ca glumă sau memă: când bărbații nu te mai fluieră pe stradă înseamnă că ai îmbătrânit. Nu știu ce s-a întâmplat în ultima perioadă, dar a fost un lanț nesimțit de reacții sexiste, de la angajații pizzeriei care dădeau note fetelor (printre care și minore) până la afirmațiile lui George Buhnici sau încercarea ratată de glumă a lui Radu Banciu despre cum femeile își merită bătaia.

Publicitate

Vreau să subliniez următorul lucru: ca femeie nu am considerat niciodată comentariile și gesturile indivizilor de pe stradă că ar fi complimente. Nici femeile și adolescentele cu care am stat de vorbă de-a lungul timpului. Mi s-a întâmplat ca unii bărbați să-mi spună: „există femei cărora le place asta, ce știi tu?”

Mă gândeam că și din cauza asta fetele de la GirlUp România au strâns într-o carte – „Oriunde, Oricând, Oricui” – mărturiile adolescentelor de la noi legat de abuzurile stradale prin care au trecut. În egală măsură, te anunț că pe 23 octombrie Centrul FILIA organizează marșul „Împreună pentru siguranța femeilor”: „Ieșim în stradă pentru a cere implicarea autorităților. Sistemul de protecție a supraviețuitoarelor violenței este subfinanțat, iar indiferența statului contribuie la o societate în care femeile și fetele nu sunt în siguranță.” Începe la ora 15, la fântâna de la Universitate. 

Odată cu cartea asta, am făcut un inventar al momentelor în care eu am fost ținta comentariilor și încercărilor bărbaților de a-mi arăta ce vreau cu adevărat. Nu există scuză pentru așa ceva.

Aveam 12 ani când am auzit primele comentarii la adresa corpului meu

În preadolescență nu ești tocmai conștient de sexualitatea ta. Apar anumite instincte, curiozități, dar, fiind fată, se nasc și anumite temeri. Mi se băgase în cap la școală ideea importanței virginității, astfel că, pe la 10–11 ani, mă gândeam serios că nu vreau să-mi încep viața sexuală. Apoi apare frica de durere, frica de a rămâne însărcinată.

Dacă îți lipsește educația sexuală crezi că poți rămâne gravidă cu ursulețul de pluș sau când intri în apa mării. Curiozitățile legat de sex sunt îmbrăcate în foarte multă inocență, iar când ieși pentru prima dată singură pe stradă și un bărbat necunoscut urlă după tine că te-ar fute de te-ar lua dracii, se duce naibii toată puritatea.

Publicitate

În vacanța de vară înainte de clasa a șasea, am ajuns la 1,65 înălțime, sânii se observau destul de bine prin materialul delicat al bustierelor și fundul căpătase o formă impunătoare. 

În toamna acelui an, într-o zi călduroasă de octombrie, purtam o pereche de blugi negri, o cămașă albă care îmi acoperea jumătate de fund și o jachetă de primăvară. Am trecut pe lângă o schelă unde niște bărbați de vreo 30 de ani luau o pauză. Când am ajuns în dreptul lor, unul dintre ei a strigat: „Fata, ce mi-aș scufunda fața între bucile tale!”

Am luat o poziție umilă. Umerii mi-au căzut, am început să-mi privesc țintă picioarele și să grăbesc pasul. Râdeau, în timp ce mie îmi era frică să nu mă urmărească.

Tot pe atunci am ieșit cu o vecină mai mică cu patru ani decât mine să jucăm șotron în fața blocului. Era prânz și din când în când mai trecea câte o persoană cu papornițe de la piață și se odihnea pe una din băncile de lângă noi. Fără să sesizăm, un bărbat pe la vreo 40 de ani, fără vreo pungă în mână, s-a așezat în spatele nostru. Nu i-am dat atenție. Când era rândul celeilalte fetițe să arunce piatra m-am rotit și am sesizat că individul freacă un ciot acoperit de piele ridată.

Primul meu gând a fost că are mâna amputată și mi s-a făcut milă. Apoi mi-am dat seama că ceea ce vedeam eu nu era un membru care a suferit un accident, ci erecția lui. Am urlat la fetița din vecini să fugă și ne-am ascuns în casa scării. Norocul nostru a fost că abia se montase interfonul și bărbatul a plecat în timp ce scuipa înjurături. 

Publicitate

Atât eu, cât și cealaltă fată tremuram. Îmi era extrem de rușine. Mă gândeam că eu l-am stârnit. Părinților mei nu le-am povestit nimic atunci, fiindcă nu știam dacă o să mă considere vinovată. Doar bunicii mele i-am dat câteva detalii și ea, șocată de ce a auzit, m-a întrebat dacă i-am zis tatei. Am făcut-o, doar că ani mai târziu.

Tot în acel an, câțiva băieți din clasă au făcut o listă cu cele mai sexi colege. Pe bucata aia de hârtie erau trecute numele noastre, iar într-un tabel erau notate cuvintele „țâțe”, „cur”, „talie”, „față”, sub care puteai vedea cifre. Mi se pare ironic acum că au făcut lista niște băieți după cum urmează: unul obez, altul cu strabism, iar alții care aveau probleme cu igiena. Doar că noi nu ne gândisem o secundă să facem un top.

Colegul care mi-a zis că are spermă

La finalul acelui an m-am mutat cu ai mei din orașul meu natal. Am găsit o casă într-un sat la vreo cinci kilometri de un oraș din nordul Moldovei unde, la două minute de mers pe jos, era o școală. Ca să nu facem naveta zilnic, ai mei m-au înscris acolo. 

Am dat de profesorii okay și de câțiva colegi cu potențial, dar restul erau de o țărănie ieșită din comun. În prima zi de școală, un coleg de un metru și-un șnițel, s-a apropiat de mine, și-a poziționat mâinile sub forma unei camere foto și mi-a zis că pozează imaginar bucăți din corpul meu ca să aibă material de labă în seara aia.

Publicitate

Nu exista zi în care să nu fiu prinsă de fund sau sâni, să nu fiu întrebată dacă mi-ar plăcea să o fac pe muzică, să mi se spună că trebuie să fac sex cu fiecare dintre ei ca să mă pregătesc pentru liceu. M-au votat ca șefa clasei pentru că: „e singura futabilă care e și deșteaptă”.

Dacă voiam să ies din clasă toți își întindeau mâinile ca să mă pipăie. Restul colegelor primeau același tratament, mai puțin fetele penticostale care purtau fuste lungi, bentiță sau batic, balerini negri sau ghete iarna.

Înaintea unei ore de sport, m-am scuzat de la profesor fiindcă eram în a doua zi de ciclu. Atunci, individul care mă scanase în prima mea zi acolo a urlat: „Cristiana, tu ai ciclu? Să știi că eu am spermă”.

Un alt băiat a luat o cutie de lapte cu pai (din cele primite de la școală), a venit în dreptul băncii mele, a înfipt paiul în carton, și-a poziționat produsul în zona pelvisului și a strâns de cutie până când laptele a sărit pe mine. Mi-a zis că așa ar face el cu mine.  

În fiecare zi trăiam cu teama că oricând o palmă peste cur, un comentariu libidinos poate duce la ceva mai grav. De fiecare dată când terminam orele plecam de la școală însoțită de alte colege. Bineînțeles, niciun profesor nu a intervenit. Diriginta noastră considera foarte distractive acțiunile băieților. Proful de biologie, când a ajuns la capitolul despre aparatul reproducător, nu ne-a spus nimic, ci a zis să facem un rebus cu tema contraceptivelor. În clasa a opta, când o colegă de 13 ani a rămas gravidă, profesorii nu au vorbit despre asta, ci ne-au dat pliante despre bolile cu transmitere sexuală. 

Publicitate

Când eram la liceu, pe drumul de revenire acasă, un individ s-a întins pe stradă ca să se uite sub fusta mea lungă până la genunchi, sub care purtam și o pereche de dresuri. 

Instructorul auto care nu rata nicio ocazie să pună mâna pe mine

Eram studentă la Cluj când m-am gândit să fac școala de șoferi. Acolo, în fiecare an, primeam Studcard și beneficiam de oferte diverse. Pe lângă card în sine, era și o cărticică de cupoane unde, în timp ce o răsfoiam, am descoperit o reducere la o școală de șoferi. Mi-am strâns bursa pe două luni și m-am dus să mă înscriu. Erau doar doi instructori – unul scund, mustăcios, tatuat, care vorbea tare și înjura încontinuu, iar un altul era un bărbat pe la vreo 50 de ani, cărunt, cu trăsături asiatice, mult mai liniștit, care purta verighetă.

M-am considerat norocoasă când am fost repartizată în grupa lui. Asta până am început cursurile. 

Foarte rar am avut ocazia să conduc în oraș. Individul prefera să mă ducă pe la periferie, în zone cât mai pustii, insista, când lua pauze, să cobor și eu din mașină. La a doua ședință de conducere, în timp ce încercam să fiu atentă la trafic, mi-a pus mâna pe coapsă și m-a strâns. Am înghețat. Nu puteam să am nicio reacție fiindcă eram la volan.

Un alt moment a fost când mâna instructorului a început să urce pe coapsa mea. Asta s-a întâmplat când încercam să intru într-o benzinărie și am zgâriat mașina. Nu văzusem că era o bară în partea de jos. A alimentat, s-a dus să plătească și când s-a întors a început să-mi reproșeze că i-am zgâriat mașina și că o să mă pună să plătesc daunele.

Publicitate

După ce am încheiat penultima ședință, am coborât din mașină și am alergat spre cămin. În acea seară le-am zis și părinților. A doua zi, mama era la mine. Am făcut ședința cu ea în mașină. În cele două ore, instructorul m-a tot prins de umăr. Am vrut să-l întreb: „De ce acum nu îmi mai pui mâna pe coapsă?” M-am abținut. 

Experiențele astea sunt doar o mică parte din ce am experimentat pe străzile din Capitală și orașe de provincie. De obicei, dacă ies singură pe stradă, indiferent de ce port sau de kilogramele pe care le am, primesc cel puțin trei comentarii, iar asta mă îngrozește, pentru că nu știu niciodată cum sunt oamenii care le fac și cum reacționează.

Legat de acea glumă proastă cu „îmbătrânirea” de care ziceam la început, abia aștept ziua aia în care să plâng că nu mai primesc comentarii libidinoase de la toți perverșii. În pregătirea acelei zile, sunt încrezătoare că prin cărți, videouri, povești și articole de tipul ăsta bărbații care fac așa și chiar mai rău pot învăța că acțiunile lor au urmări. Și e cazul să tacă dracu’ din gură și să se comportamente mai mult ca niște oameni, nu ca niște animale fără rațiune.