George Simion n-ar vrea să știi cât seamănă AUR cu USR, mai ales după atacul homofob la adresa lor

Scorul AUR de la alegerile din 2020 a fost o surpriză pentru toată lumea. Partidul ăsta i-a adus în fața românilor, printre alții, pe Diana Șoșoacă, o avocată negaționistă, antimască și antivaccinistă pe care au și dat-o afară, sau Sorin Lavric, un intelectual specializat în cărți misogine despre femei și discursuri antisemite. 

În funcție de ce sondaje urmărești, e posibil să crezi că AUR e pe drumul de-a fi partidul de top în 2024. Foarte probabil și cei din partid cred în ele și așa a ajuns George Simion să aibă un comentariu homofob la adresa rivalilor de la USR. „Să nu votați cu USR-ul, că sunt p*p*nari ăia, da?”, a spus Simion cât era în vizită în Galați. Ca să nu mai zic că ideea lui nici nu e nouă, a fost exploatată deja în 2020. De la clasa ajutătoare de politică, Simion a lăsat să se înțeleagă că nu se ferește de cuvinte: le-o zice în față și celor de la USR, deci nu e nimic aiurea.

Doar că totul e aiurea. Comentariul lui George Simion vine într-un moment în care PNL și PSD și-au parafat alianța și au pus un guvern construit cu te miri ce personaje, ca Florin Roman, ministrul Cercetării, Inovării și Digitalizării, dar mai ales șef la plagiate. Alianța asta e poate cel mai rău lucru care i s-a întâmplat României în ultimele două decenii, în cea mai proastă perioadă. 

Executivul colcăie de impostori cu CV-uri false, masoni, ofițeri din Servicii și miniștri care și-au demonstrat în repetate rânduri incompetența și nici măcar nu pot argumenta ce caută acolo. Asta în condițiile în care doisprezece miniștri, din nouăsprezece, sunt total incompatibili cu funcția pe care o dețin.

Iată, e de muncă și pentru AUR, și pentru USR, dar George Simion și-a găsit rival în cei cu care se bate pentru procente – puține și ele, de altfel. Pe scurt, opoziția este un haos sau un dezastru, în funcție de zi. Pentru că României îi place adrenalina, cred, există o majoritate parlamentară, o opoziție și o opoziție la opoziție. Sunt astfel în opoziție două partide, unul în ușor avantaj față de celălalt, pentru că n-a participat niciodată la guvernare. Doar că aceste partide seamănă mai mult decât ți-ai imaginat – și decât și-ar dori George Simion să admită. Un hint în direcția asta a fost vizibil în reportajul „Portretul votantului AUR” publicat de Recorder în decembrie 2020, când unii dintre fanii partidului au spus că, în trecut, au fost fani USR. Pe coordonatele astea uite o analiză a celor două partide ca să nu crezi doar ce spun liderii lor.

Știința politică oferă mai multe definiții termenului de „populism”. În esență, este o ideologie trans-doctrinară, care poate fi ușor combinată cu alte ideologii – cu naționalismul, de exemplu, în cazul AUR sau neoliberalismul USR. Are ca principiu existența unei lupte cu „elita coruptă” pe care o face vinovată de toate relele Pământului. Cu alte cuvinte, partidele populiste susțin că au identificat un rău suprem, pe care doar ele au mijloacele necesare de-l doborî, totul pentru binele poporului, bineînțeles.

Un partid populist este, prin definiție, unul anti-sistem. Doar că USR din prezent este mai puțin credibil în acest sens decât cel de pe vremea protestelor anti-corupție, deși a venit cu aceste mesaje înaintea de apariția AUR. USR–PLUS s-a instituționalizat, a pășit din stradă în Parlament și a făcut parte din guvern. Chiar dacă pentru o perioadă scurtă, USR a fost sistemul. 

Populismul în AUR se observă mai pregnant decât în USR, pentru că această mișcare este organizată, de regulă, în jurul unui lider carismatic. În cazul de față, vorbim despre George Simion, care chiar dacă poate pe tine nu te dă pe spate, reprezintă figura principală a partidului. Este un personaj care a demonstrat că este iubit și are capacitatea de a motiva și mișca masele, după cum se poate observa în urma protestelor anti-mască.

De asemenea, și mijloacele prin care cele două partide, extrem de active în mediul online, le folosesc pentru a se lupta cu sistemul sunt cam aceleași. Fie că vorbim de USR, care era și e în război cu PSD, sau AUR, cel care luptă împotriva măsurilor de protecție sanitară, rețeta e: protest, circ în Parlament și live-uri pe Facebook.

La prima vedere ai putea spune că, dacă USR a brevetat un populism prin care a oferit electoratului educat, urban, cu venituri de la medie în sus, exact ce acesta cerea, AUR a făcut la fel, dar pentru un alt tip de electorat. În rândul celor cu studii superioare, am văzut cum intelectualitatea urbană a susținut USR, în timp ce intelectualitatea conservatoare a susținut AUR. Sunt două electorate care simt că valorile lor nu le sunt respectate (valori relativ liberale pentru electoratul USR, valori relativ conservatoare pentru electoratul AUR). Doar că aceste două tipuri de electorat reprezintă doar o mică proporție din votanții celor două partide. 

La o analiză mai amănunțită vezi că, pe grupe de vârstă, votanții AUR seamănă foarte mult cu profilul celor de la USR–PLUS. USR–PLUS a avut la alegerile parlamentare 45 la sută dintre alegători cu vârste între 18–35 de ani, iar la AUR procentul a fost de circa 40 la sută. Cu alte cuvinte, există un electorat tânăr, sătul de partidele tradiționale, pentru care se luptă atât AUR, cât și USR.

În schimb, bătălia cea mai aprigă pe care cele două partide o duc este în diaspora, unde USR a obținut la ultimele alegeri 29 la sută din voturi și AUR aproape 25 la sută. De-a lungul timpului s-a putut observa că românii stabiliți în afară au tendința de a vota cu partidele anti-sistem. Un exemplu înainte de USR și AUR a fost PPDD, partidul lui Dan Diaconescu. Explicația ar putea fi că mai nimeni nu pleacă din țara sa de bine ce-i este și tocmai acest sistem găunos și corupt te face să vrei să-ți faci o viață mai bună în altă parte. 

USR și AUR se mai adresează aceluiași tip de electorat profund jignit, demobilizat și lipsit de speranță. Nu pentru că vreunul din cele două partide au demonstrat că sunt „altfel”, ci doar pentru că niciunul nu a avut suficient timp pentru a se ridica la standardele ridicate de corupție la care se află PNL-ul și PSD-ul în acest moment.

Până mai ieri, toată lumea se delimita de AUR, partidul extremiștilor, homofobilor, naționaliștilor și a celor care au vise umede cu unirea Basarabiei cu România. USR a reușit să îl facă mai frecventabil și l-a scos din izolarea politică în care se afla, odată cu moțiunea de cenzură împotriva guvernului condus de Florin Cîțu.

„Ei nu aduc vreo soluție, aduc violență, aduc xenofobism, aduc ură. De asta spun că e un partid extremist. A te duce la spital, acolo unde e prima linie a luptei cu virusul, și să-i acuzi pe acei oameni că te asasinează, arată nu doar extremism, ci și prostie crasă și rea credință”, a spus Dan Barna, pe atunci liderul USR–PLUS, în martie.

„Am văzut ieri un lider important din AUR, un purtător de mesaj important din AUR, propunând public o listă de intelectuali care trebuie ucişi. Acolo suntem, este o realitate pe care nu o putem ignora. Şi dacă îi dăm oricât de mic credit unui astfel de partid, nu ştiu unde putem ajunge. Din punctul meu de vedere, AUR este un partid extremist şi eu nu voi negocia cu ei”, a afirmat același Dan Barna în aprilie. 

Cu toate acestea, în septembrie, cele două partide au anunțat glorioase că vor depune împreună moțiunea de cenzură împotriva lui Florin Cîțu. Lucru ciudat, dat fiind că USR–PLUS putea alege atunci doar să voteze moțiunea împotriva guvernului, nu s-o și semneze sau să defileze la braț cu AUR pentru acest lucru.

Colaborarea, chiar și punctuală, cu un partid etichetat pe scena politică drept antieuropean, ultranaționalist, homofob, antisemit și extremist a venit atunci cu val de critici la adresa USR, reflectate cumva și în scăderea din sondaje. În fine, cele două partide au adunat împreună 122 de semnături, suficiente pentru a iniția procedura de demitere, dar nu și pentru a reuși să dea într-adevăr jos guvernul. Așa că USR a arătat că se poate și mai rău. Împreună cu AUR, noul său prieten de joacă din fața blocului, a susținut moțiunea PSD. Un episod dubios și regretabil din mișcările recente de pe scena politică. Însă colaborarea cu AUR nu s-a oprit acolo.

Moțiunea de cenzură depusă de AUR și USR se încadrează lejer în topul momentelor penibile din 2021. Pe 9 septembrie, plenul reunit al Parlamentului a început cu un scandal uriaș și a avut ca miză conducerea ședinței, în absența președintelui Camerei Deputaților de atunci Ludovic Orban. El era ocupat să-și facă campania electorală în teritoriu. Înlocuitorul lui Orban a fost delegat vicepreședintele Camerei Deputaților Florin Roman care, deși era îndreptățit să conducă ședința, s-a trezit săltat la propriu din fața microfonului. A fost săltat de oameni ai AUR, care i-au smuls scaunul de sub fund și au aruncat cu dosare în el, totul sub privirile satisfăcute ale celor de la USR, în special ale lui Dan Barna și Ancăi Dragu, care i-a și înșfăcat microfonul liberalului.

Protagoniștii acestui episod au fost Titi „Patru Mâini” Stoica, fost șef de gară, bodyguard în Londra și membru de galerie, și Antonio Andrușceac, fost membru USR. Titi și-a căpătat porecla „Patru Mâini” în martie 2021 când a fost unul dintre parlamentarii care au votat la două mâini în Parlament la votul pentru bugetul de stat. Stoica a declarat că „nu este absolut deloc în regulă” ce a făcut. E bine că măcar a recunoscut. Andrușceac, pe de altă parte, a fost chestorul Camerei Deputaților. Fost membru USR Sectorul 4, a vrut să candideze la primăria, dar i-a fost invalidată candidatura de Biroul Național al USR. Motivul: a susținut referendumul pentru familia tradițională și colabora strâns cu actualul primar al sectorului 4. „Toate femeile sunt făcute pentru a fi soții și mame, iar frustrările nu se ascund în carieră” – e una dintre afirmațiile lui Andrușceac pe Facebook, ștearsă între timp.

După momentul moțiunii, colaborarea USR–AUR a continuat pe o serie de alte proiecte. În octombrie, cele două partide s-au aliat în BPR să voteze pentru invitarea președintelui Iohannis în Parlament ca să-și explice averea. Cererea a fost respinsă. Alt proiect, care a și fost adoptat tacit, este cel prin care profesorii care pretind bani sau alte foloase de la elevi riscă să fie amendați. 

În afară de Antonio Andrușceac, AUR a mai anunţat înscrierea în partid și a doi dintre fondatorii USR, Raluca Amariei şi Dan Rădulescu. Raluca Amariei a fost vicepreședinte USR România și fost președinte al USR Sibiu, iar Dan Rădulescu a fost deputat USR în legislatura anterioară şi fost preşedinte fondator al filialei din Prahova. „Principiile mele conservatoare se regăsesc în cele patru valori definitorii ale AUR, iar pasul meu de astăzi este unul firesc către singura zonă din politica românească ce are ca puncte cardinale familia, naţiunea, credinţa şi libertatea”, a explicat Dan Rădulescu.

De altfel, fie că recunosc, fie că nu, o parte din membrii USR se identifică ideologic cu principiile AUR. USR este departe de a fi un partid progresist, chiar dacă conspiraționiștii, pseudojurnaliștii și pretinșii analiști politici susțineau că sunt reprezentanții sexomarxismului în România. Nu știu dacă o făceau intenționat sau chiar aveau zero cunoștințe de ideologie politică, dar, seri la rând, personaje precum Cozmin Gușă sau Octavian Hoandră ieșeau la televizor și urlau isteric că marxiștii USR-iști vor distrugerea familiilor tradiționale din România, legalizarea căsătoriilor și a adopțiilor pentru persoane de același sex.

În realitate, mulți USR-iști nu considerau nici măcar că gayii ar face parte din electoratul lor, dar apoi și să lupte pentru drepturi. Drept dovadă, în februarie 2017, proiectul de lege al parteneriatului civil nu a trecut de Comisia pentru egalitate de șanse la diferență de un vot, asta pentru că deputatul USR Iulian Bulai a decis să se abțină. „USR reprezintă mai mult decât electoratul pur urban și ultraliberal, reprezintă și un electorat conservator. Eu vin din Neamț, unde USR a fost votat de cei din mediul rural, acolo problema LGBT este aproape inexistentă. Am fost și în Suceava, județ pe care îl reprezint, și acolo există ideea că depunem atât de multă energie pentru o chestie care nu este importantă pentru ei”, a zis Iulian Bulai.

Subiectul legalizării căsătoriilor dintre persoane din același sex a fost mereu un topic fierbinte în USR. În 2017, când Coaliția pentru Familie organiza Referendumul pierderii de bani, a apărut un draft al unui manifest intern în USR, în care o grupare voia să lanseze o așa-zisă platformă creștin-democrată, orientată spre apărarea valorilor tradiționale ale României. Printre altele, manifestul făcea apel la ideea că România este Grădina Maicii Domnului, inducea premisa că avortul este o problemă pentru cei care vor o familie tradițională și cerea definirea familiei ca uniunea exclusivă dintre un bărbat și o femeie. Liderii acestei mișcări din USR au fost Clotilde Armand, actualul primar al Sectorului 1, de altfel și cunoscută pentru pozițiile ei pro familia tradițională, și fostul deputat Matei Dobrovie al cărui proiect „Ziua națională a familiilor numeroase” a fost preluat de Antonio Andrușceac în Parlament. 

Nucleul celor doi a fost completat de Stelian Ion, fostul ministru al Justiției a cărei schimbare din funcție a dus la ruperea coaliției USR–PLUS–PNL, Dan-Răzvan Rădulescu (actual membru AUR) și actualii deputați USR Bogdan-Ionel Rodeanu și Mihai-Cătălin Botez. Toți parlamentarii mai sus menționați au votat în 2017 „Da" pentru revizuirea Constituției în sensul redefinirii noțiunii de familie ca uniunea dintre bărbat și femeie. Atât au putut ei.

În fine, în momentul de față PSD, PNL, UDMR și minoritățile au 321 de parlamentari, adică mai mult de o majoritate calificată (două treimi din numărul total al deputaților și senatorilor) necesară pentru revizuirea Constituției și suficientă pentru a trece orice proiect de lege și inițiativă vor avea, indiferent cât de stupidă va fi. Cu un președinte absent și o opoziție care se ceartă pe resturi, varianta de-a pleca din țară deja nu mai pare exagerată pentru mulți. Știu, 2024 e departe. Ține-ți însă speranțele în frâu pentru acel an. Avem un 2022 care se anunță de-a dreptul absurd.