Am întrebat tineri români de ce iau droguri, deși statul vrea să-i bage la închisoare

Politicienii români au impresia că o să protejeze consumatorii de droguri dacă vor crește pedepsele. Probabil că nu au discutat niciodată cu vreunul, așa că am făcut-o eu. Ca să n-o facă ei, vorba aia.

Când vine vorba despre consumul de droguri, statul român știe una și bună: e nevoie de pedepse mai mari. Toate discursurile politicienilor vorbesc doar despre riscuri, dependență, moarte și, de multe ori, presa mainstream preia acest discurs.

Publicitate

De ce să te uiți la exemple de succes precum cel al Portugaliei, care a trecut peste o criză a drogurilor prin decriminalizare, când poți să vii cu o propunere legislativă care să pedepsească mult mai drastic traficanții de droguri, dar și consumatorii? E clar cât utilă ar fi o asemenea lege în condițiile în care până și DIICOT a declarat că nu susține creșterea pedepselor pentru consum, conform PressOne, ci pentru trafic local, internațional și când ce vând dealerii duce la moartea celor care bagă.

Până la urmă, pentru stat e mai simplu așa: în loc să ai o abordare critică și nuanțată, te conformezi la discursul dominant. Iei distanță față de droguri și spui că toate sunt rele și duc la dependență și moarte. Îi demonizezi și stigmatizezi și mai tare pe cei care le consumă.

Din discursurile astea lipsește exact vocea celor despre care se vorbește: consumatorii de droguri. Pare că statul și media mainstream știu mai bine de ce ar avea ei nevoie, fără să-i întrebe. Iar asta e absurd, pentru că fără să pui în față experiențele consumatorilor, nu ai cum să înțelegi de ce le iau, că drogurile au efecte extrem de diferite și nu pot fi puse toate în aceeași oală, și cum ar vrea cei care consumă droguri ca autoritățile să acționeze în privința asta. 

Da, există pericole și dependență, și e foarte important să vorbim despre asta, dar nu toți cei care consumă droguri devin dependenți, iar mare parte din pericole nu vin din consumul în sine, ci din criminalizare, care duce la dezinformare, imposibilitatea de a testa substanțele, ca să știi exact ce și cum iei, și frica de a apela la autorități atunci când ți se face rău de la ceva ce ai consumat, de teamă că odată cu ambulanța va veni și poliția. 

Tocmai pentru că vocile lor lipsesc, am vorbit cu câțiva tineri români care iau droguri. I-am rugat să-mi povestească experiențele lor memorabile cu diverse substanțe și de ce consumă. Pentru a proteja siguranța celor intervievați, aceștia și-au ales câte un pseudonim.

Experiențele tinerilor români cu consumul de droguri

Kevin, 18 ani 

Eram în Vama Veche și am împărțit două grame de ciuperci cu doi prieteni. Pentru ei, a fost prima experiență psihedelică, iar pentru mine a doua. Inițial, am fost puțin sceptic pentru că nu stătea nimeni treaz, să aibă grijă de cei care au luat, dar am început cu bucăți mici și am continuat să luăm treptat, ca să ne asigurăm că e totul okay. Am avut grijă unul de altul, iar asta ne-a apropiat și a făcut tripul mai memorabil. Am simțit primele efecte în baia unui club – totul se mișca foarte frumos, culorile se schimbau. 

Publicitate

Apoi am fost afară, pe plajă. Nisipul era viu și am simțit că am fost cuprins de o frumusețe nemaipomenită pe tot parcursul serii. Constant ne făceam provizii de la magazin cu apă sau mâncare. Îmi plăcea să merg în magazine pentru că totul era colorat.

Gândurile pe ciuperci sunt extrem de mișto, iar experiența asta m-a făcut să mă accept mai mult. După acea seară mă consider mult mai încrezător. Mi-am dat seama că sunt o persoană mișto și chiar am motive să am o părere bună despre mine.

Clara, 29 de ani

Cred foarte tare că diverse tipuri de droguri sunt benefice în anumite stadii ale vieții, în funcție de căutările spirituale, emoționale sau sociale din acea perioadă. La început, luam anumite lucruri pentru a-mi crea alte legături cu oamenii din jur sau cu muzica. De multe ori funcționau și ca anxiolitice, pentru că îmi dădeau siguranța că pot să stau în prezent și să mă bucur de ce e în jur, lucru care pentru mine a fost mereu complicat în contexte sociale. În ultima perioadă sunt mult mai interesată de conexiunea și consolidarea relației mele cu mine, aș tinde mai mult spre o zona de microdosing cu psilocibină (substanța activă din ciupercile psihedelice), despre care se tot fac cercetări și progrese serioase în demonstrarea eficacității în tratamentul depresiei, PTSD și anxietății.

Sandra, 27 de ani

Când eram în facultate am citit despre efectele terapeutice ale MDMA, așa că am încercat cu o prietenă bună. Pe parcursul unor luni am avut vreo trei sau patru seri în care ne-am propus să luăm MDMA pentru a procesa anumite emoții. Uneori, vorbeam despre asta în timp ce simțeam lucruri, dacă era ceva ce simțeam nevoia să împărtășim. Alteori, pur și simplu eram acolo una pentru alta fizic, fiecare procesând individual, în gând sau în scris. 

Publicitate

Țin minte că într-o seară am luat la rând toate relațiile importante – cu familia, prietenii apropiați, partenera – și am stat să simt punctele dificile din relațiile cu aceste persoane și să-mi imaginez cum stau lucrurile din punctul lor de vedere, dar și cu o mare curiozitate față de nevoile mele. Am avut atât de multe revelații și am deblocat atât de multe frustrări și antagonisme relaționale după noaptea respectivă, doar pentru că am avut ocazia să accesez un spațiu de compasiune totală – față de mine, dar și față de celălalt. E ceva incredibil de important și care mi s-a mai întâmplat după cu ajutorul anumitor substanțe. 

Uneori folosesc cantități mici de psihedelice pentru efectele lor anxiolitice și antidepresive și pot să zic că ajută enorm. Alteori, în contexte sociale, un pic de MDMA mă ajută să mă conectez cu mediul meu și cu cei din jur, cu mine și cu corpul meu. Diverse substanțe facilitează diverse experiențe și multe din ele au contribuit în mod foarte benefic la dezvoltarea mea ca persoană, la capacitățile mele de empatie și de înțelegere a lumii.

Costin, 18 ani 

Eram acasă la prietena mea când mi-a propus să fumăm DMT. Am zis da, pentru că eram extrem de curios, iar după ce am tras câte fumuri au putut tolera plămânii mei, am fost cuprins de o senzație pe care nu o pot numi decât stranie. Senzația asta m-a atras într-un vid familiar, dar care mă confuza. În timp ce încercam s-o înțeleg, un alt eu observa din exterior, ca printr-o oglindă unidirecțională. Din spatele oglinzii, lucrurile erau clare: vidul nu reprezenta nimic mai mult decât influența anestezicului – mă aflam în sala de operație. Retrospectiv, mi-am dat seama că retrăiam experiența fratelui meu, care fusese operat cu ceva ani în urmă. 

Publicitate

Lidia, 32 de ani

Am multe experiențe pozitive pe pill-uri, când simți că iubești pe toată lumea și totul e frumos. Dacă ești cu cineva de care îți place e și mai frumos. Am avut niște discuții foarte vindecătoare cu diverse persoane apropiate – am vorbit mult despre noi, m-am deschis în legătură cu identitatea de gen, am cerut sfaturi despre coming out și am aflat și alte experiențe similare. În aceste situații am și mai mult curaj să vorbesc despre identitatea mea trans și mă simt în siguranță când sunt înconjurată de persoane care îmi sunt dragi. 

Principalele motive pentru care iau droguri sunt nevoia de conexiune cu alte persoane, evadarea dintr-o lume care mă face nefericită, căutarea unor senzații pe care nu ai cum să le găsești altfel și pentru că de ce nu? Când vine vorba de alcool, nu întreabă nimeni de ce îl consumăm. De-a lungul timpului, am avut perioade în care am consumat mai mult, mai puțin sau chiar deloc. 

Nikita, 24 de ani

Eram la o petrecere în apartamentul unui prieten, unde am băut, am ascultat muzică și am socializat. Deși nu mă așteptam, mi s-a oferit un pill. Am îmbrățișat pe toată lumea din încăpere, am reușit să mă debarasez de inhibiții și frici și le-am putut spune persoanelor ce simt în legătură cu ele într-un mod sincer, doar ca ele după să mă ia în brațe și să-mi ofere acceptare și înțelegere. La un moment dat stăteam întins pe covor și ascultam „Flori de Spin”, piesa Alexandrinei. Am simțit că reușesc să pătrund în mesajul melodiei, am simțit fiecare vibrație a notelor și fiecare vers din melodie. Mi-a venit și să plâng datorită emoțiilor puternice cărora în sfârșit am reușit să le dau un nume și să le reperez în mine. 

Publicitate

Înainte, luam droguri ca să mă distrez, ca să pot dansa mai mult, să privesc lumea diferit. După ceva timp, când mi-am dat seama că te poți distra și fără ele, am început să le iau cu un scop diferit. Doream să ajung în mine în locuri în care nu pot ajunge treaz, să înțeleg cum de am ajuns azi cine sunt. Odată ce am deblocat aceste abilități în mine mi-am dat seama că pot face tot ceea ce am enumerat mai sus și fără un factor exterior, iar azi mă împing singur de la spate când am nevoie de un factor ajutător. 

Ema, 30 de ani 

Am avut multe experiențe memorabile cu drogurile, mai ales cu psihedelicele, care s-au dovedit a avea efecte vindecatoare asupra ființei mele. Acum câțiva ani eram în altă țară în care mă simțeam ca o „străină” și îmi era foarte greu să depășesc acest blocaj. Am luat LSD și o doză de MDMA cu alte 15 persoane foarte iubitoare și atente. A fost minunat felul în care foarte treptat, am simțit că a picat zidul dintre mine și lume, care îmi conserva preconcepțiile despre ce cred ceilalți și despre faptul că trebuie să mă țin la distanță. 

A fost o experiență complexă în care m-am simțit conținută de mediul în care eram și parte dintr-un grup foarte safe, care apoi a avut reverberații adânci în viața mea acolo.

Unele substanțe te ajută să te vulnerabilizezi și să conștientizezi demnitatea, dar și vulnerabilitatea din ceilalți, dincolo de frica. Sigur că uneori nu se întâmplă asta, mai ales dacă e ceva ce pot percepe ca periculos din mediul exterior. Dar dacă mediul e safe, învăț constant lucruri despre relațiile dintre mine și ceilalți. Ce învăț mereu de la droguri este potențialul de iubire pe care aș putea să-l am în viață.

Iulia, 35 de ani 

Eram în club acum vreo zece ani. Un tip avea un pill. Mi-a dat și mie. Era muzica tare și nu am auzit când a zis să iau doar jumate. Am luat-o pe toată. Știam vag că pill-urile sunt ceva amestec de MDMA cu speed. A fost minunat cele cinci secunde în care luminile, muzica și mișcările tuturor erau perfect sincronizate. Apoi au venit valurile de căldură. Am ajuns pe o bordură, în maieu, la început de februarie, transpirând. Apoi a venit anxietatea. Apoi a venit greața. 

Publicitate

Iată-mă într-o baie nu tocmai curată, pe jos, vomitând tot ce am mâncat și băut în ziua aia. În mod normal, dacă mi s-ar fi făcut rău pe alcool, dialogul meu intern ar fi fost oribil – o furie disproporționată, îndreptată spre mine că am ajuns „în halul ăla”. Dar acum, pe pill, s-a produs un switch. Discursul interior se transformase într-unul de grijă și înțelegere. Mai important decât cuvintele pe care mi le spuneam a fost sentimentul, în tot corpul, de compasiune. Acest sentiment era al meu, în corpul meu, nu al pill-ului, dar pill-ul l-a facilitat. Îl mai avusesem pentru alții, oarecum, dar niciodată față de mine. 

Așa am aflat că sunt capabilă să fiu blândă cu mine, că există această parte din mine care poate să fie așa. Nu găsesc cuvinte potrivite pentru cât de eliberatoare a fost experiența. De atunci mi-am dezvoltat ușor–ușor o practică de auto blândețe. Tot de atunci nu am mai luat mai mult de un sfert de pill. 

Vasil, 21 de ani 

Dinainte să mă fi născut, tatăl meu se confruntă cu dependența de o anumită substanță. Cel puțin patru rude apropiate au murit în urma consumului excesiv al același substanțe. Iar acea substanță e alcoolul. Probabil te așteptai să spun heroină, iar asta pentru că în cultura din care facem parte alcoolul nu este considerat un drog „adevărat”.  

Alcoolul a fost și pentru mine primul drog pe care l-am consumat, la 17 ani, din dorința de a nu fi sober. În scurt timp, am încercat primul pai de weed, apoi m-am dedicat o perioadă stimulentelor. Integrez consumul în diverse activități – ador să dansez, să fac sex sau mă masturbez, să scriu, să socializez, să mă uit la filme, în timp ce sunt high. Fiecare substanță e unică ca ofertă de senzații. 

Publicitate

O experiență memorabilă a fost prima ocazie când am luat contact cu MDMA, o pastilă puternică în formă de craniu. 

Între timp, am renunțat la amfetamină și alte stimulente pentru a nu contracara efectele medicației psihiatrice de care depind pentru a funcționa. Practic am trecut de la DROGURI all caps la droguri cu litere mici și scrise cu pixul pe rețete, adică medicamente. Încerc să-mi dau seama care sunt cele mai potrivite substanțe pentru mine și, mai ales, care sunt cele mai potrivite momente, astfel încât să preiau avantajele consumului fără prea multe efecte asupra sănătății mintale.  

Olga, 35 de ani 

Sunt o fire destul de adictivă. Am descoperit alcoolul la vreo 13 ani şi l-am folosit, fără să conştientizez, ca un soi distorsionat de automedicație pentru problemele emoţionale şi sociale cu care mă confruntam – inadecvare, anxietate socială, dificultatea de mă conecta emoţional şi sentimentul că e ceva profund greşit la mine care îi face pe ceilalţi să fugă de mine şi să mă respingă. Am căpătat o dependenţă parşivă de alcool pe fond emoţional, care a durat mulţi ani şi mi-a făcut mult rău. Îmi plăcea alcoolul pentru că mă dezinhiba, simţeam că se duce anxietatea socială şi pot fi liberă şi încrezătoare. Puteam să mă conectez mai uşor cu alţii. Doar că preţul de a doua zi era prea mare şi tot cercul vicios al dependenţei foarte nociv. 

Cu drogurile nu am experimentat niciodată o adicţie la fel de puternică. Şi nici nu am simțit la fel de multe consecinţe asupra corpului şi psihicului, după consum. Experiența cea mai pozitivă, cumva aproape spirituală, am avut-o pe LSD. M-a pătruns un sentiment de pace şi armonie care m-a făcut să plâng de fericire, într-un mod foarte humbling. Mi-am zis atunci chiar aşa: „N-o să mă mai simt niciodată singură, pentru că simt acum că nu sunt singură.” Cred că asta a mişcat nişte lucruri la nivel psihologic în mine, poate m-a ajutat să integrez nişte emoţii. Am avut însă și experienţe dificile, un pic înfricoşătoare, care m-au testat un pic. 



Tagged:

Droguri

Mai
multe articole similare
Tineri români mi-au zis ce-ar trebui să facă statul pentru consumatorii de droguri
Tipul speriat de dragoni și alte povești dubioase adunate de barmani la festivalurile românești
Oameni de-o seamă cu părinții tăi mi-au povestit despre experiențele lor cu droguri
După ce mi-am distrus adolescența cu legale, prenadez și altele, abia la 18 ani încep o viață nouă

de Anonim; consemnat de Ariana Coman

Am luat ayahuasca și-am înțeles de ce n-o să-ți rezolve traumele vieții în România. Dar poate ajuta
Cum se simte microdozajul de fapt
Uite de ce România ar trebui să legalizeze toate drogurile, de la canabis la heroină
Ce cred mamele dealerilor de droguri despre jobul băieților lor