5 adolescenți mi-au arătat ce ar schimba la școala din România ca să nu mai pară degeaba

Profesori nepregătiți care fac abuz de putere, materii inutile, discriminarea elevilor din familii nevoiașe, veșnicul bau-bau cu scăderea notelor. Singurul lucru mai frustrant decât amintirile mele din liceu e că lucrurile pare că nu s-au schimbat foarte mult de atunci. 

În fiecare an, râzi superior de „perlele“ proaspeților absolvenți fără să chestionezi sistemul educațional românesc care duce la rezultate proaste și porți discuții interminabile despre nevoia introducerii educației sexuale, de parcă ar mai fi cazul de vreo dezbatere. Un lucru s-a schimbat, însă, în tot acest timp. Nu e vorba despre profesori, din păcate, ci despre elevii care știu mult mai bine care le sunt nevoile, vor să se facă auziți, iar dacă școala nu le creează cadrul necesar dezvoltării lor, îl inventează chiar ei.

Așa a apărut Super, un festival de filme făcute de adolescenți, care anul ăsta a ajuns la a noua ediție. Dacă inițial nu a fost mai mult decât un context în care un grup de regizori liceeni să-și arate filmele și să-i inspire și pe alții s-o facă, ediția care tocmai s-a încheiat a avut în program expoziții, concerte, un atelier de poezie, tot felul de workshop-uri. În plus, Super a devenit mult mai preocupat de problemele sociale și a reușit să ajungă în mai multe orașe din țară, prin intermediul unor ambasadori.

Am stat de vorbă cu câțiva dintre tinerii implicați într-un fel sau altul în ultima ediție Super, pentru a afla cum văd ei școala românească, dincolo de statistici sumbre și cum ar arăta ea dacă adolescenții ar avea un cuvânt de spus. Pare că ar arăta chiar bine.

VICE: Ce consideri că ar fi important să facă parte din programa de învățământ?
Beatrice Baciu: Pentru mine, în top ar fi educația sexuală, educația civică (varianta extinsă, introdusă la liceu, nu gluma care se încearcă în clasa a șaptea) și teatrul.

Cunosc foarte multe persoane care, deși nu provin din medii defavorizate, au cunoștințe minime despre contracepție, consimțământ sau boli cu transmitere sexuală, din simplul motiv că nu li se spune nicăieri. 

Adolescenții ajung să facă greșeli foarte ușor de evitat pentru că nu sunt informați nici la școală, nici în familie. Ideea că fiecare trebuie să învețe pe pielea lui e una dintre cele mai dăunătoare. E nevoie de discuții pe bune pentru a normaliza ceea ce e, de fapt, firesc, și pentru a nu pune sănătatea adolescenților în pericol. 

Când vine vorba despre educația civică, e la fel: dacă nu ești sihastru, ai nevoie de ea. Oamenii trebuie să știe cum funcționează instituțiile statului și să-și cunoască drepturile și legislația țării în care trăiesc, pentru a putea recunoaște și evita abuzurile de putere. 

Am considerat că teatrul ar merita un loc în programa școlară nu numai pentru că ar reprezenta o gură de aer de la învățatul academic clasic, ci și pentru că poate contribui la dezvoltarea personală și polivalentă a unui om, să-l facă mai empatic, creativ, ager și curajos.

Dacă ai putea schimba un singur lucru la școala românească care-ar fi?
Probabil sistemul de evaluare. Fără excepție, în fiecare an e aceeași rutină: testele sunt anunțate de azi pe mâine și se aglomerează toate în aceeași săptămână, pentru că profesorii își dau seama pe ultima sută de metri că elevii nu au note. Mi se pare nebunesc când mă gândesc câte note trebuie să obțină un elev în total, la toate materiile. 

Dacă evaluările chiar ar fi luate în serios, n-ar mai rămâne timp de predat, așa că e un mare cerc vicios. E numai cantitate, fără calitate. Elevii aleargă după note, iar profesorii dau note după ureche sau din burtă, toți se stresează și nimeni nu învață nimic. 

Ce crezi că s-ar alege de România dacă adolescenții ar dicta felul în care se desfășoară sistemul de învățământ?
Nu pot să garantez că toate problemele s-ar rezolva. Dacă ar avea această putere, sunt șanse ca adolescenții să aleagă să desființeze lucruri precum testări, absențe etc., astfel încât totul să fie cât mai ușor pentru ei. Acest risc există și pentru că în mentalul colectiv școala e văzută ca ceva neatractiv, care nu-ți aduce niciun avantaj.

Sunt însă convinsă că dacă elevii ar putea avea un cuvânt mai mare de spus în alegerea materiilor pe care să le studieze ar folosi această opțiune cu cap și i-ar ajuta enorm în a-și forma o idee mai clară despre cine vor să devină după liceu. 

VICE: Dacă ai putea schimba un singur lucru la școala românească care-ar fi?
Alin Petcu: O tehnică de-a dreptul medievală, care este încă aplicată în școlile românești pentru „nesupunere și calificative scăzute“, este amenințarea elevului cu corigența sau, mai grav, cu repetenția. Astfel de tehnici nu prea își au locul într-o școală din Uniunea Europeană și ar trebui înlocuite rapid cu altele care să motiveze elevul. Elevul ar trebui să beneficieze de tot sprijinul profesorilor, nu de amenințări. Foarte mulți dintre noi privim cu anxietate și teroare școala, iar asta și din cauza unor profesori care nu de puține ori fac abuz de putere.

Cum crezi că ar putea deveni școala mai racordată la probleme actuale, precum bullying-ul sau discriminarea minorităților?
Suntem educați să credem că persoanele din comunitățile vulnerabile nu au nevoi, dorințe și visuri, iar dacă au nemulțumiri suntem asigurați că le vor fi ascultate de către școală și că se va face ceva în acest sens. Statul chiar nu vrea să înțeleagă că în lipsa unui mediu prielnic acasă, cei mai mulți elevi ar putea găsi în școli o alinare. În schimb, aceștia se confruntă aici cu bullying, discriminare pe baza identității de gen, orientării sexuale, religiei, rasei, etniei etc..

Sunt convins că, dacă ar exista materii ca educația sexuală, de exemplu, acestea ar fi destinate doar persoanelor cis heteronormative și albe și nu se va discuta despre intersecționalitate și toleranță. Vreau ca educația sexuală să fie accesibilă și pentru persoane queer, de exemplu, dar lucrul ăsta este imposibil când până și cultura romilor este neglijată în manualele de istorie. 

Ce crezi că s-ar alege de România dacă adolescenții ar dicta felul în care se desfășoară sistemul de învățământ?
Dacă vom fi patronați de cei care au idei fondate pe sisteme de valori super straight, naționaliste și fasciste, se va produce o segregare în rândul elevilor, iar cuvântul „dicta“ va prinde alte conotații cu un sufix precum „-tor“. E suficient că deja există „bisericuțe“ în fiecare clasă. Dacă peste noapte ne vom trezi conduși de adolescenți agresori va fi și mai mult haos decât este în prezent. În rândul școlilor românești există tot mai puțină vizibilitate pentru persoane neurodivergente, queer, de culoare etc.

VICE: Ce materii crezi că ar trebui predate în școală și nu sunt?
Cosmin Mîndru: Educația sexuală, clar. Am fost puși în situația de a afla singuri cum ar trebui să facem sex, iar aici nu mă refer la cum să ți-o pui cu cineva. E trist rău să vezi cum generații întregi de conservatori încă au impresia că despre asta e vorba. La noi, a vorbi despre sex în familie este ceva tabu și nu-i ok. 

Au fost momente când aveam curiozitățile mele și nu știam la cine să merg, mă simțeam rușinat atât de mine, cât și de corpul meu. E foarte ușor să dai un search pe Google, dar nu mereu vei primi cele mai bune sfaturi. Ne lipsește mult zona emoțională, ca să nu mai vorbesc că mulți băieți nu știu unde se află clitorisul și încă au impresia că metoda retragerii chiar merge. 

Avem nevoie de educație sexuală pentru a învăța că sunt băieți care iubesc băieți și fete care iubesc fete, sau că sunt băieți care simt că sunt fete și fete care simt că sunt băieți. Sunt mândru să am GBT-ul din LGBTQ în clasă. Nu-s mândru să știu cât de mulți cred că persoanele LGBT aleg să fie cine sunt de fapt încă de când s-au născut. Dacă părinții noștri nu ne pot educa să nu discriminăm, măcar școala să o facă.

Pe lângă educația civică ar mai fi și educația financiară. Ar fi nice pentru toți dacă am învăța mai mult despre acțiuni sau cum să-ți schimbi modul în care folosești banii cu 20/50/30. Mie mi-e greu să mă adaptez acum și să pot să economisesc. Pe lângă asta, mult timp n-am înțeles cum funcționează cursul valutar și de ce se schimbă euro sau alte monede. Trăim într-o lume capitalistă, așa că ar fi cazul să învățăm cum să gestionăm banii.

Dacă ai putea schimba un singur lucru la școala românească care-ar fi ăla?
Îmi tot zicea profa mea de fizică despre cât de mulți foști liceeni au ajuns la universități mari, cum ar fi Cambridge sau Oxford. Până acolo, au învățat mult și degeaba. Cea mai enervantă chestie la sistemul educațional din România e că nu te ajută să descoperi care sunt valorile, punctele forte și aspirațiile tale și cum să le valorifici. E un sistem unde se pune mult prea mult accentul pe învățat pe de rost și nu pe gândirea propriu-zisă. Dacă aș schimba ceva, ar fi perspectiva școlii românești. Vreau o școală care să mă învețe să gândesc și să pot vorbi liber, fără să-mi fie frică de un patru doar pentru că nu mi-am învățat poezia. 

Ce crezi că s-ar alege de România dacă adolescenții ar dicta felul în care se desfășoară sistemul de învățământ?
Părerile sunt foarte împărțite. Chiar și așa, vrem un sistem educațional pentru toți, nu? Ne putem da cu părerea și putem schimba chestii care știm că sunt absolut inutile, dar nu cred că am fi în stare să construim sau să remediem un sistem fără îndrumarea unui model, cum ar fi cel occidental. E ca și cum aș face cafea: n-am de unde să știu cât de amară sau dulce e până nu o încerc. Eu o prefer dulce, iar în momentul de față, cafeaua noastră este destul de amară. 

Există multă materie inutilă. Nimeni nu te învață cum să faci o prezentare sau cum să te pregătești pentru un interviu, pe bune. Iar după, vom urla pentru că fix asta n-am fost învățați să facem până acum. Vom urla pentru că suntem însetați de lume, nu de cum l-au găsit pe Nechifor în râpă.

VICE: Dacă ai putea schimba un singur lucru la școala românească care-ar fi?
Fabian Leiba: Profesorii. În 12 ani de școală cred că am întâlnit vreo doi-trei profesori care își fac meseria din pasiune și care chiar au avut un impact pozitiv asupra mea. Tocmai am început facultatea în Copenhaga și am avut un șoc când am cunoscut profesorii. Majoritatea sunt oameni cu peste 20 de ani de experiență în domeniul pe care îl predau, care s-au oprit din muncă și au început să predea din plăcere, iar diferența este uriașă.

Majoritatea profesorilor români sunt total nepregătiți, nu au modalități de predare corespunzătoare anului în care trăim și, chiar mai rău, recurg la pedepse, manipulare și favoritisme.

Cum crezi că ar putea fi mai racordată școala la probleme actuale?
Prin consiliere de calitate și lucru în echipă. În fiecare școală ar trebui să existe consilieri capabili (consilieri, mai mulți, nu unul singur la o mie de elevi). Lucrul în echipă este punctul sensibil al educației românești. Cum aduci oamenii împreună dacă îi modelezi ca pe niște persoane individualiste și competitive? Sistemul ne învață că nu e bine să colaborezi și că ar trebui să fii capabil să rezolvi orice problemă singur, fără să ceri ajutor. 

Abordarea asta e fundamental greșită, pentru că pe tot parcursul vieții vei fi nevoit să lucrezi cu oameni. Dacă am lucra mai mult în echipă în timpul scolii am putea să ne dezvoltăm abilitățile de comunicare și empatia, care în combinație cu o consiliere de calitate ar reduce cazurile de bullying și discriminare.

Ce crezi că s-ar alege de România dacă adolescenții ar dicta felul în care se desfășoară sistemul de învățământ?
Greu de zis, depinde ce adolescenți alegi. Suntem într-o bulă în care credem că toți adolescenții schimbă lumea și fac chestii faine, dar ei sunt doar zece la sută din total, cât despre ceilalți 90 la sută, nu sunt la fel de implicați și deschiși la schimbări și nu e vina lor, sistemul i-a adus aici. Dacă am pune toți adolescenții să voteze pe diferite subiecte, nu cred că am ajunge la soluții pozitive. Să zicem că toți elevii ar putea vota pentru eliminarea definitivă a matematicii din programă. Marea majoritate nu ar sta să analizeze beneficiile și utilitatea matematicii, ci ar vrea pur și simplu să scape de stresul integralelor. Asta e realitatea obiectivă din afara bulei: majoritatea adolescenților din România nu ar fi capabilă să salveze sistemul.

Acei zece la sută ar putea schimba totul. Sunt o mulțime de adolescenți care fac lucruri super faine pentru școlile și comunitățile din care fac parte. Am avut ocazia să cunosc oameni de 16-17 ani cu abilități de organizare și management mai bune decât personalul administrativ al unor școli, persoane care încă nu au drept de vot, dar deja au mai multe realizări decât unii oameni pe care trebuie să îi numim profesori. Dacă peste 20 de ani toți acești oameni vor rămâne la fel de implicați în educație, atunci încă există speranța că lucrurile se vor schimba în bine.

VICE: Ce materii crezi că ar trebui predate în școală și nu sunt?
Damian Ouatu: La școală vorbim foarte puțin despre artă și cel mai puțin despre noi. Nu am vorbit niciodată la școală despre ce simt, ce aș vrea să fac (nu ce trebuie să fac), și cred că direcția asta ar însemna mult pentru o generație care întâlnește un volum extraordinar de informație și sentimente.

Dacă ai putea schimba un singur lucru la școala românească care-ar fi?
Aș include elevii în procesul de decizie. Cred că printre singurele și cele mai sigure metode prin care orice sistem să fie de succes este implicarea tuturor participanților în luarea de decizii. Așa neglijezi din start actorul principal din procesul educațional.

Cum crezi că ar putea fi mai racordată școala la probleme actuale?
Cred că eliminarea ierarhiei din școală ar duce la o comunicare mai bună între elevi, dar și între elevi și profesori. Mulți nu vorbesc despre problemele pe care le au pentru că nu se simt destul destul de importanți pentru a fi ascultați. Poate cred că problema lor e doar un „moft” și, de multe ori, mesajul din jur e fix ăsta. Eliminarea unei mentalități de tipul „mai bine taci și înduri, că alții o duc și mai rău” ne-ar permite să ne recunoaștem problemele, gravitatea lor și să apelăm la persoane care ne pot ajuta. 

Ce crezi că s-ar alege de România dacă adolescenții ar dicta felul în care se desfășoară sistemul de învățământ?
S-ar alege foarte bine de România! Implicarea elevilor e extraordinar de importantă. Acum suntem doar numere în niște rapoarte, obiectul studiului didactic. Suntem observați, testați, priviți din tot felul de părți, dar nu suntem întrebați. 

Dacă în România elevii ar participa la procesul de decizie asupra desfășurării școlii, sunt sigur că am avea o rată mai mare de interes față de școală, un mediu incluziv și o programă care se potrivește cu adevărat nevoilor noastre. Sunt sigur că o țară cu un astfel de sistem educațional ar duce-o bine.