Tineri care locuiesc singuri mi-au spus cum încearcă să scape de datorii

În timp ce guvernele încearcă să găsească soluții pentru costurile crescute ale energiei, oamenii obișnuiți se luptă cu o situație economică tot mai îngrijorătoare.

Inflația era cea mai mare problemă după pandemie și apoi a venit și războiul, ceea ce a contribuit și mai mult la creșterea prețurilor energiei. În Italia, o țară în care salariile n-au mai crescut de treizeci de ani, situația era deja complicată, dar facturile enorme din prezent îi dărâmă pe tineri, care oricum erau categoria cu cel mai mare risc de sărăcie.

Cum Roma și Milano sunt orașele europene unde chiria le consumă locuitorilor cel mai mult din salariul lunar, nu e de mirare că se găsesc atâtea articole și clipuri pe YouTube care te învață cum poți locui singur în Milano. Îți sună familiar, nu?

Tinerilor le e foarte greu să plece din casa părinților și să trăiască singuri. VICE a întrebat patru persoane care locuiesc singure ce sacrifică pentru asta și cum cred că se vor descurca în următoarea perioadă, care s-ar putea să fie și mai grea. Din motive de intimitate, nu le vom folosi numele reale.

Sara locuiește în Trentino, lucrează în sectorul social și are norocul să plătească o chirie de numai 250 de euro pentru că locuiește într-un apartament al unchiului ei. În același timp, biroul ei e departe de casă și cheltuiește foarte mult pe combustibil. S-a speriat foarte tare după ce i-a venit o factură de șapte sute de euro la gaz la sfârșitul iernii 2022.

În anticiparea acestei ierni, a încercat să economisească mai mult în timpul verii și a redus unele cheltuieli. „Mi-am anulat abonamentul la sală și am renunțat să-mi mai cumpăr haine și pantofi”, a declarat ea pentru VICE. „Dacă am nevoie de ceva, caut pe Vinted.” Dar n-a vrut să renunțe la ședințele de psihoterapie care o costă 240 de euro pe lună, la suta de euro pe care o cheltuie pentru pisici și la bunătățile ei culinare preferate: „Am pierdut deja prea multe în timpul pandemiei și nu vreau să mai sacrific și mai multe.”

Dacă lucrurile vor merge și mai rău, are de gând să își ia la job mâncare gătită de ea acasă, poate chiar să o cheme pe sora ei să locuiască cu ea, ca să împartă cheltuielile. „Trăiesc efectiv de pe o zi pe alta și singurul meu scop e să ajung cu bine la primăvară. Problema e că iernile sunt foarte lungi aici.”

Ilaria are 29 de ani și trăiește singură în Torino. Îi plătește proprietarei ei 650 de euro pe lună, sumă care include și facturile. La sfârșitul anului, se face recalcularea și de obicei are de plătit trei sute de euro, pentru că toată clădirea are datorii din cauza facturilor la căldură. Se estimează că facturile la căldură vor fi și mai mari iarna asta, iar Ilaria nu știe ce să mai facă, pentru că deja a redus consumul la minim. Când locuia cu mama și fratele ei, Ilaria contribuia la cheltuielile casei după posibilități. De obicei îi dădea mamei ei cinci sute de euro pe lună. Ca să-și permită să locuiască singură, a făcut deja câteva sacrificii: nu are conexiune fixă la internet, merge doar în vacanțe foarte ieftine și nu are mașină.

Între timp, a ajuns să compare cataloagele de la supermarketuri, se interesează unde sunt cele mai mici prețuri. Dar, din cauza inflației, cheltuie aceeași sumă pe care o cheltuia înainte la supermarketul scump de lângă casa ei. „Nu mai pun în coș ce îmi place, ci doar ce e mai ieftin. Am început să-mi planific meniul pe săptămână și cumpăr ingredientele la începutul săptămânii”, a declarat ea pentru VICE. Cât despre viața socială, a început să caute evenimente gratuite și le propune mereu prietenilor să iasă în locuri cu prețuri mai mici.

Din când în când, Ilaria se uită la anunțuri imobiliare ca să găsească o chirie mai ieftină, dar a observat că și chiriile au crescut mult: până și o garsonieră la periferia orașului costă mult. „Încerc să nu mă gândesc prea mult la viitor, pentru că mă deprimă ideea că aș putea ajunge să locuiesc iar cu mama.”

Paolo, un inginer de 32 de ani care locuiește singur în Torino de doi ani după ce a stat zece ani cu colegi de apartament, a început să își caute altă locuință. „Deja plătesc 180 de euro pe lună pentru încălzire și vreau să mă mut într-un apartament care are un sistem de încălzire independent”, a declarat el. Paolo vrea să-și găsească și un job cu un salariu mai bun. Nu mai comandă mâncare de pe aplicații și se gândește să renunțe la conexiunea la internet.

De un lucru e sigur: „Nu vreau să mai împart casa cu alte persoane. Am făcut asta ani de zile în studenție și nu mai pot”. Paolo spune că îl enervează cum vorbește presa despre economisire, pentru că pune accentul prea mult pe responsabilitățile individuale. „Traiul singur a devenit un lux chiar și pentru tinerii de treizeci de ani care muncesc. Ar trebui legi noi pentru domeniul imobiliarelor, ar trebui să se gândească la compensații, la cum să ajute populația. Dar ei îți propun să închizi gazele cât gătești pastele sau romantizează sărăcia și te vrăjesc că e frumos să împarți locuința cu cineva. Pentru mine, situația asta reprezintă un eșec imens al sistemului economic actual și al clasei politice”, a zis el.

Chiar și cei care locuiesc în sud au probleme: Roberto are treizeci de ani, e angajat la un business mic și locuiește într-un apartament de două camere din Catania, pentru care plătește 450 de euro pe lună. „Înainte, nu câștigam mult, dar încă puteam duce un trai decent. Acum mă îngrijorează cheltuielile, au crescut toate prețurile și ajungi să nu mai înțelegi pe ce ai dat banii.” Din fericire, în apartamentul lui bate mereu soarele și nu are nevoie de încălzire nici măcar iarna, dar a avut mare nevoie de aer condiționat între lunile iulie și septembrie. În scurt timp o să îi vină o factură din vară care îl îngrozește. Iar din cauza creșterii prețurilor, nu mai reușește deloc să pună bani deoparte.

Roberto a explicat că strategia lui de supraviețuire e imobilitatea: „Simt că trăiesc pe un câmp minat, încerc să nu mă mișc prea mult și să nu consum mai nimic, ca să limitez costurile.” Dar nu e mereu posibil. De exemplu, luna trecută a dat două sute de euro la veterinar, ca să-și trateze câinele. „Din fericire, tocmai primisem banii pe un zbor de avion care a fost anulat. Fix două sute de euro. Altfel nu știu ce aș fi făcut, efectiv aș fi sărit peste câteva mese.”

Roberto cheltuie 15-20 de euro pe săptămână pentru câinele lui, dar evenimentele neprevăzute îl destabilizează. Cu câteva luni în urmă era cât pe ce să facă niște analize care l-ar fi costat șase sute de euro, dar noroc că n-a mai fost nevoie. „Acum n-aș mai lua niciodată decizia să am un animal de companie. A devenit un lux pentru mine. Dar îmi iubesc câinele și nu am ce face, trebuie să am grijă de el.” Conform unui sondaj efectuat de Altroconsumo, oamenii cheltuie, în medie, 1 562 de euro pe an pentru un câine și 1 208 pentru o pisică.

Roberto muncește pe teren și fumează mult tutun, iar asta îi afectează bugetul. Încearcă să reducă fumatul, dar îi e greu să scape de această dependență. O altă cheltuială la care nu vrea să renunțe sunt cărțile. „Rar mănânc în oraș, acesta e singurul exces pe care mi-l permit uneori. Dar am început să fiu prudent, acum cumpăr doar o carte pe săptămână și mă gândesc să-mi fac abonament la biblioteca municipală.”

În studenție, Roberto a împărțit apartamentul cu alte persoane, dar nu mai vrea să facă asta, chiar dacă o să-i fie greu. „Dacă e nevoie, o să mă mut cu maică-mea, ar ajuta-o și pe ea să reducă din cheltuieli. În rest, speranța mea e că politicienii o să realizeze cât de gravă e situația actuală și vor face ceva să ne susțină.”