După ce mi-am distrus adolescența cu legale, prenadez și altele, abia la 18 ani încep o viață nouă

Povestea mea are un final fericit, pentru că am reușit să ajung la un centru de reabilitare. Dar mulți alții n-au fost atât de norocoși, iar statul român e mai preocupat să se laude cu arestările.

Atenție: Conținut cu impact emoțional.

Acum un an, viața mea se derula într-o garsonieră jegoasă de la demisolul unui bloc din periferia Bucureștiului. Aveam un geam prin care vedeam doar șiruri de picioare și cam asta era tot.

Mă mutasem din orașul natal pentru că voiam să stau departe de tot, să-mi schimb viața și să-mi iau un job. După câteva zile am ajuns mai rău ca niciodată și am trăit cele mai crunte săptămâni din viața mea. Dădusem legalele pe prenadez, azot pentru tuburile de frișcă și regenon. Intrasem în psihoză. Vedeam cum ninge din tavanul camerei mele, umbre pe pereți și auzeam o voce care răcnea: „drogatule, drogatule”. Atunci mi-am zis că nu mai pot rezista. M-am dus la mama și am rugat-o să mă ducă la centrul de reabilitare.

Publicitate

În doar 18 ani de viață m-am spart pe toate drogurile: romparkin, shoturi de MD, datura, tantum rosa, prenadez, legale, iarbă, boabe, LSD. Toate astea amestecate cu două sau trei peturi de bere. Făceam tot felul de combinații dubioase și nocive. La început dădeam 50 de lei și eram cadavru aproape toată ziua. Apoi am început să cheltui vreo două sau trei sute de lei pe zi. Luam dimineața, iar seara mă lovea deja sevrajul pentru că nu-mi mai rămânea nimic.

Aveam 12 ani când am intrat într-un anturaj cu persoane mai în vârstă decât mine, majoritatea chiar majore. Mi se părea incredibil pe-atunci. Îmi dădea sentimentul de incluziune, că mă integrasem undeva. Vedeam cum colegii mei de clasă nu aveau atât de mulți prieteni ca mine și mă simțeam special, de parcă-mi găsisem locul. Am ajuns să trec pe acasă doar ca să dorm, să mă schimb sau să mănânc. De multe ori căram ghiozdanul cu mine doar ca să nu mai trec pe la ai mei. 

La început, voiam doar să scap de acasă

Pe mama o uram oricum.

Vin dintr-o familie modestă din Pitești. A fost una relativ normală, părinții mei nu aveau dependențe sau vicii și nu am dus niciodată lipsa mâncării. Însă mama era violentă, autoritară și obișnuia să mă pedepsească crunt. 

Mă punea să stau pe vârfuri cu mâinile ridicate timp de câteva ore. Dacă cedam, mă bătea cu un cablu. Odată am plecat de acasă și nu știa unde sunt. Am lipsit cam o oră, iar când m-am întors și am dat să mă descalț la intrare, mama m-a întâmpinat cu un picior în gură și m-a lăsat cu buza spartă.

Publicitate

Alte dăți luam bătaie din cauza școlii. De cele mai multe ori era vorba despre dorința ei de a se lăuda cu performanțele mele. „De ce X a luat mai mult și tu nu?” Nu găsea nimic glorios în notele pe care le luam, așa că mă bătea.

Tata era cam distant, dar mă altoia și el uneori. Fuma ocazional țigări și obișnuia să bea foarte rar, doar la ocazii. În rest, căuta liniște și nu voia să-și bată capul cu mine sau cu fratele meu, care-i cu trei ani mai mare decât mine.

Odată ce am intrat în acel anturaj am resimțit consecințele diferenței de vârstă. Mi-era frică să nu fiu exclus sau să-mi pierd cumva locul din grup. Așa că am început să chiulesc de la școală ca să beau, să fumez și să petrec cu ei.

Prima dată când m-am îmbătat mi s-a părut incredibil. Apoi am ajuns acasă, iar la intrare am găsit-o pe mama. M-a lovit cu un papuc peste gură și în noaptea aia am adormit la ușă. Am băut din nou și am făcut din asta o rutină. Văzusem la ceilalți din grup că beau bere cu scrum și o făceam și eu. Acum văd că, de fapt, e o prostie. Poate că te îmbeți, dar ți se face rău.

N-a durat mult până când băutul mi-a devenit obicei. Când aveam 13 ani, beam de vreo trei sau patru ori pe săptămână. De cele mai multe ori îmi pierdeam cunoștința și mă târau băieții prin cartier. 

Primeam de la ai mei câte cinci sau zece lei de mâncare, dar nu-mi ajungeau. Furam bani din vestiare și băutură din magazine pentru că aveam nevoie de alcool. Mai mereu beam pe afară, iar eu eram singurul care băga până își pierdea cunoștința. Cred că restul râdeau de mine de fiecare dată. 

Totul s-a dus naibii după ce am dat de legale

La 14 ani am avut și primul contact cu iarba. Inițial mi s-a părut oribil, eram rupt, nu-mi plăcea și nu înțelegeam de ce s-ar chinui cineva să facă rost și ar risca pușcăria pentru așa ceva. Am mai încercat a doua zi și m-a ținut agățat aproximativ șase luni de zile. Eram nedespărțit de iarbă.

După câteva luni a trebuit să împart și cu alți băieți. Ca să întrețin consumul alergam de pe o stradă pe alta și încercam să fac rost. Uneori luam aproape un gram, dădeam jumătate din el și păstram restul.

Publicitate

În timpul ăsta am cunoscut și o tipă. Ne-am îndrăgostit foarte repede. Ea era cuminte, dar am stricat-o eu pe parcurs.

Trecuseră șase luni de la primul pai, când au ajuns în viața mea și acele chestii care aveau să mă transforme în boschetar. Până atunci mergeam în club, aveam bani la mine și telefon în buzunar, dar legalele aveau să-mi ia tot în trei ani.

De aici firul s-a rupt foarte repede. Am început să mă tatuez ca să atrag atenția cu fel și fel de desene ciudate făcute de tipi la fel de ciudați. Voiam să fiu și eu ca legaliștii ăia pe care abia îi cunoscusem. 

După 15 ani au început să mă intereseze și alte droguri. Citeam forumuri online despre fel și fel de substanțe și așa am aflat de Tussin și Tantum Rosa. Erau vreo șapte sau opt lei. O trimiteam pe iubita mea la farmacie să mi le cumpere. Aveai nevoie de rețetă pentru ele și mă gândeam că ea le-ar putea primi fără, pentru că era fată și părea inocentă.

Legalele mă făceau irascibil. Când ea nu se conforma începeam să o lovesc. Mai întâi a fost o palmă, apoi am împușcat-o cu un airsoft și-am băgat electroșocul în ea.

Nu sunt deloc mândru de mizeriile pe care le-am făcut.

Viața mea o luase într-o direcție deplorabilă. Am început să fur din magazine, din casă, să sparg mașini și să vând droguri. Mergeam și la blocuri în construcții și furam aparate. Ajunsesem un legalist care vindea bormașini, parfumuri și fel și fel de mizerii. Scoteam cât să consum și să sparg banii pe toate prostiile.

Publicitate

Făceam și bani, dar erau clipe trecătoare. Aveam momente în care mergeam cu taxiul, cursa făcea 30 de lei și mai lăsam 20 de lei bacșiș. A doua zi nu mai aveam bani nici măcar de o țigară. Odată am făcut aproape 2 000 de lei dintr-un foc.

Am fost prins de câteva ori. Odată am avut suficient noroc încât să-mi dau seama că eram urmărit și nu am furat nimic. La ieșire ne-au oprit pe mine și pe prietenii mei, care au încasat-o după ce au fost prinși cu electronice la ei.

Altădată am furat o bicicletă și am prostit un copil să vină cu mine la amanet. Acolo mă aștepta un băiat care știa că vin cu lucruri furate, așa că l-am pus pe copil să spună că e bicicleta lui, că vrea să o vândă și că ne dă și nouă din bani. Când am ieșit din amanet i-am spus să-mi dea mie banii că mă duc să-i schimb. Mi i-a dat și am fugit. 

Acasă veneam deja foarte rar. Stăteam pe unde prindeam în fiecare noapte. Îmi făceam veacul pe la prieteni. În timpul ăla am dat de ecstasy și LSD.

Cu boabele am avut o relație tumultoasă. M-am îndrăgostit instant de ele. Primul trip a fost destul de ciudat. La vreo două sau trei ore după ce am luat o pastilă m-am trezit în fața unui magazin. Aveam căștile în urechi, o sticlă de apă în mână, ascultam Walker și eram foarte fericit. 

În aceeași săptămână am vândut niște LSD și mi-am oprit și eu. Atunci am crezut că am atins înțelepciunea supremă, deși la început mă simțeam ca o marionetă în propriul meu corp. Părea că eu sunt doar un spectator.

Publicitate

Un alt trip avea în surdină o melodie a lui Florin Salam. Combinasem iarbă cu speed și vedeam imaginea lui Salam pe un perete. A fost primul vizual pe care l-am experimentat, apoi am văzut cum mi se transforma fața în pixeli.

Mai erau petrecerile de apartament și casele închiriate din puținii bani pe care-i făceam. Uneori mergeam și la prostituate, că era un bordel la noi în oraș. Nu căutam doar fete ușuratice și-mi plăcea să merg rupt. Amintirea mă scârbea a doua zi, dar mă consolam că n-a fost atât de rău.

Pe atunci eram încă împreună cu iubita mea. Credeam că ne iubim și începuse și ea să consume cu mine anumite droguri. Îmi plăcea că ne-o trăgeam pe oriunde prindeam și asta cred că mă atrăgea cel mai mult la ea. Așa credeam că ne iubim. 

După ce am dat de prenadez, n-am mai fost om

Între timp am cunoscut o altă tipă la care m-am mutat și am fost dat dispărut de către părinții mei. Nu mai știau nimic de mine de vreo cinci zile. Tipa asta m-a introdus și în lumea prenadezului.

Eram o persoană foarte curioasă. Voiam să experimentez fiecare stare. Nu-mi aduc aminte primul trip. Eram la fosta mea iubită și mă tot trezeam ba prin casă, ba pe jos, ba pe canapea. Zâmbeam mereu când trăgeam și nu știam de ce. Mă făcea să cred că sunt bine. Auzeam un țiuit în urechi de fiecare dată când începeam să trag.

Într-o lună am ajuns să am hainele pline de prenadez. Trăgeam și mă trezeam la întâmplare prin tot felul de locuri. În general mergeam în pădure pentru că nu voiam să afle prietenii mei că trăgeam așa ceva. Mi se părea un lucru incredibil pentru că era super accesibil și ieftin. 

Publicitate

Curând începuse să mi se decojească pielea de pe față. Miroseam a prenadez și a boschetar, dar nu mă interesa.

Când era vorba doar despre alcool nu avusesem niciodată vreo reținere să mă afișez în fața părinților sau a rudelor. Pur și simplu nu-mi păsa. Mergeam acasă, mă prindeau băut și mă băteau. Dar alcoolul nu a ieșit niciodată din peisaj, doar a fost suplimentat de droguri.

În timp am ajuns să fiu foarte agresiv cu ai mei, iar ei au început să cheme poliția pentru că-i loveam. I-am dat tatei cu spray paralizant în ochi de două ori. Pe mama am amenințat-o cu cuțitul. Nu știam ce fac, mă simțeam posedat, nu aveam control asupra mea. Odată am fost dus de poliție la secția de urgențe. Acolo i-am înjurat și scuipat pe toți. M-au dus cu ambulanța la psihiatrie în București. Luasem benzo cu legale, prenadez și mult alcool. Când m-am trezit dimineața credeam că visasem.

Mă și bătuseră foarte tare, dar nimic din toate astea nu mă interesa. Mi-am pus amicii să vorbească cu clienții mei, să le vândă MDMA și să-mi păstreze, ca să am câteva cristale când mă întorceam acasă.

În toată perioada asta mi-am pierdut prietenii buni. Devenisem un ciudat care umbla din grup în grup și nu-și găsea locul nicăieri. Am pierdut-o și pe iubita mea cu care am fost împreună vreo doi ani și ceva.

Am început să mă droghez așa de tare, încât în circa trei luni am avut patru supradoze. Prima care m-a băgat în spital a fost de la canabinoid sintetic, un praf cu care se stropesc legalele. Alta s-a întâmplat în centrul orașului. Îmi amintesc că eram înconjurat de o grămadă de lume care mă privea, iar eu stăteam întins, cu spume la gură și spasme în tot corpul. La o lună distanță m-a oprit o tipă pe stradă și mi-a spus că ea a fost cea care a sunat la ambulanță. Nu am putut să vorbesc cu ea. Mi-era rușine și mă simțeam prost.

Publicitate

Încă o supradoză s-a întâmplat la liceu, când trebuia să dau o teză la matematică. Voiam să fiu chill și înainte de începerea orei mi-am mai făcut o doză de legale. Am leșinat pe scări când am ieșit de la baie și m-am trezit la spital, cu mama lângă mine. În aceeași zi aflase de un centru de reabilitare. Am mințit-o că mă duc și am plecat în Vama Veche să lucrez. Am stat foarte puțin. 

Am intrat în niște încurcături pentru că începusem să ard pe toată lumea la bani. Nu mă mai mulțumeam cu puținul pe care-l primeam la un deal, așa că le luam banii și-i asiguram că mă întorc cu marfa. Ei aveau încredere în mine, eu plecam, închideam telefonul și luam pentru mine.

Următoarea destinație a fost Mamaia, unde am lucrat ca ajutor de bucătar. Acolo mi-am luat bătaie de la șef și a trebuit să dorm o noapte în gară. Dimineața cerșeam bani ca să mă întorc acasă, pentru că băusem tot ce mai aveam.

M-am mutat apoi la București, ca să încep de la zero. Totul s-a amplificat și am cedat.

N-aș fi reușit să mă las dacă nu ajungeam la dezintoxicare

Trebuia să merg la centrul de reabilitare, iar tata îmi spunea că n-o să mă țină mai mult de două săptămâni și nu-mi dădea nicio șansă. În ochii lui eram incapabil să mă las. Timp de trei luni am avut continuu atacuri de panică. Luam tratament și era îngrozitor. Adesea mă gândeam la droguri și eram convins că o să ajung să trag din nou. Acum mă uit în spate și am un an întreg de abstinență totală, inclusiv de la țigări.

Mă înțeleg foarte bine cu ai mei, mă încurajează și mă ajută. Am început niște cursuri de programare, școala de șoferi și să-mi doresc să fac ceva cu viața mea.

Nu mai am legături cu nicio adicție din trecut, iar problemele cu fierea și gastrita îmi amintesc de asta. Îi sfătuiesc pe cei care sunt încă în stadiul de curiozitate să nu se încreadă prea tare în ei înșiși. Se poate termina totul când ți-e lumea mai dragă pentru că drogurile sunt imposibil de controlat.

Legalele, aurolacul, farmaceuticele și alcoolul m-au distrus cel mai rău.

Mă mai gândesc uneori la perioada aia, dar nu cred că aș fi putut controla nimic pe atunci. Mă cunosc și acum nu-mi rămâne decât să fiu recunoscător că s-a terminat.

Dacă te confrunți cu dependența de alcool sau droguri sau știi pe cineva în situația asta, contactează-i pe cei de la ALIAT, cea mai cunoscută clinică de tratament a adicțiilor din România.


Tagged:

legale, dependenta

Mai
multe articole similare
Drogurile au devenit pentru mine o altă cale de-a scăpa de abuzurile trăite în România
După ce a pierdut totul din cauza alcoolului, demența l-a făcut pe tata să uite că a băut vreodată
Am vorbit cu români care au ajuns dependenți de alcool până la 30 de ani
Am întrebat tineri români de ce iau droguri, deși statul vrea să-i bage la închisoare
Tipul speriat de dragoni și alte povești dubioase adunate de barmani la festivalurile românești
21 de lucruri pe care trebuie să le știi despre droguri când ai sub 21 de ani

de Katie Way; translated by Irina Gache

Am făcut turul muzeelor pe LSD
Lista asta de combinații mortale cu alcool te salvează să n-ajungi la mila medicilor din România