Oamenii ăștia n-au mai muncit pentru bani de aproape zece ani

VICE a primit recent două e-mail-uri de la un tip pe nume Robert Vesseur (35 de ani), în care acesta susținea că are „soluția pentru toate căcaturile”. Împreună cu soția lui Petra Smolders (40 de ani) și cei doi copii ai lor, promovează „economia darului”. De când a renunțat la jobul de bancher de la Triodos Bank în 2011, n-a mai muncit deloc pentru bani. S-a întâlnit cu Petra un an mai târziu și acum au doi copii. Încearcă să fie generoși și au încredere că și alți oameni sunt. Și se pare că sistemul lor funcționează, din moment ce sunt încă în viață. În prezent, locuiesc într-o rulotă în Portugalia. Sunt convinși că stilul lor de viață e o alternativă la capitalism și vor să trăiască în abundență, și nu în sărăcia care e motorul din spatele capitalismului. 

E-mail-urile mi-au trezit interesul. Îmi place abundența și cred că avem nevoie de ceva care să înlocuiască sistemul capitalist, pentru că, în forma lui actuală, chiar e de căcat. Producția de gunoaie ieftine care poluează mediul e un model de afaceri de succes, tehnologia e folosită ca să facă oamenii să muncească mai mult în loc să îi elibereze, iar băncile încă investesc în combustibil fosil și arme pentru că vor profit pe termen scurt. Totul e despre eficiență, utilitate și maximizarea profitului. Dar cum funcționează economia darului? Chiar e o alternativă reală sau doar un vis frumos? Am stat de vorbă cu Petra ca să aflu.

Așa arată o viață trăită în abundență, spun Petra și Robert în videoclipul pe care mi l-au trimis înainte să avem discuția (poți vedea trailer-ul aici). Economia darului pare să se bazeze pe foarte multe intenții bune. Cadrele cu viața lor liniștită în natură sunt presărate cu expresii precum „vrem să dăruim lumii” sau „ne străduim mereu să evoluăm”. La suprafață, economia asta pare foarte similară cu anti-capitalismul hipioților. Margaret Thatcher a zis la un moment dat că nu există o alternativă la forțele pieței, dar de fiecare dată când oamenii încearcă să găsească totuși o alternativă la capitalism, o fac dintr-o rulotă și cu discursuri excentrice.

Oricât de bine ar suna economia darului, recunosc că am fost imediat reticent. Și nu sunt singurul. Cele mai cinice reacții la aparițiile în presă ale cuplului au fost de genul: „Practic, oamenii ăștia trăiesc din donații și din generozitatea celor care îi adăpostesc”. Într-adevăr, pare greu de stabilit ce anume are de dăruit acest cuplu.

Conform blogului lor, asta e o întrebare irelevantă pentru economia darului. Cel mai important dar al lor către lume e fix faptul că trăiesc așa cum trăiesc. Petra îmbogățește lumea și cu citate inspiraționale pe Instagram, cum ar fi „De unde prețuiam banii mai presus de toate, am ajuns să prețuiesc existența mai presus de toate”. În interviuri, cei doi se plâng des că oamenii nu îi înțeleg. „Mulți oameni nu vor să primească”, spune Petra.

Petra declară că majoritatea oamenilor care îi critică o fac pentru că refuză să accepte că lucrurile pot fi făcute și altfel. „Sau sunt persoane cu un statut social înalt, care au o carieră și mulți bani. Sau oameni care sunt victimele sistemului și abia reușesc să supraviețuiască. Îi sperie faptul că pot face ceva să iasă din mizerie.”

Dar sunt oameni care au joburi mizerabile și prost plătite și care capătă speranță când aud mesajul lor. Petra și Robert sugerează că aceste victime ale sistemului au nevoie de oameni ca ei ca să poată visa la o viață mai bună.

Economia darului e greu de explicat în cadrul capitalismului. Se bazează pe credința că toți suntem conectați și că e suficient să exiști ca să ai valoare, nu trebuie să faci nimic în plus. Renunți să mai fii util cu orice preț și începi să te gândești ce ai de dăruit. Inițial, te temi să renunți la job. Dar apoi începi să ai încredere. Încrederea e baza acestei economii. Și atunci o să primești, pentru că „cine dă, primește - e o lege a universului care chiar funcționează.”

Cel puțin funcționează pentru Petra și Robert, pentru că, după ce au perseverat patru ani de zile în economia darului, au primit o donație foarte mare. Și, deși banii nu sunt neapărat importanți în economia darului, i-au ajutat să-și ducă mai departe viziunea. „Cel mai mare dar pe care l-am primit a fost o donație de 250 de mii de euro. E o sumă serioasă. Poți face ceva cu ea.” O mare parte i-au donat. „Unor oameni cu un proiect bun sau o poveste frumoasă. Oameni care contribuie la valoarea lumii.” Au fondat și un loc în care alții puteau trăi cu ei, dar nu s-a băgat nimeni. Petra a zis că nu regretă că, în toți acești ani, nimeni nu s-a alăturat viziunii lor. „Îmi pare rău pentru ei, dar asta e.” Acum simte că tot mai mulți oameni sunt pregătiți pentru ideea asta.

Petra și Robert spun că economia darului e destul de plictisitoare, în sensul că nu există nicio dramă, nici rezistență, nici manipulare nicăieri. Ideea economiei darului e inspirată cartea lui Charles Eisenstein, Sacred Economics (2011). În carte, Eisenstien descrie o economie posibilă bazată pe dar (printre altele) ca mod de a restaura conexiunea dintre oameni. Pentru că banii închid contactul între cumpărător și vânzător, pe când un dar deschide o relație, pentru că cel care dăruiește nu așteaptă nimic în schimb. 

În mod ironic, această atitudine principială a dus la încheierea unor prietenii. Mereu trebuie să te întrebi dacă e o prietenie valoroasă sau doar o cunoștință. Nu mai vorbesc nici măcar cu cea mai generoasă binefăcătoare a lor. „Am fost iubitori cu ea. Am invitat-o să trăiască la fel ca noi, dar nu a putut, pentru că avea tot felul de condiții. Voia să-și cumpere locul în economia darului”, a râs Petra. „E amuzant, pentru că e o idee foarte capitalistă. Am acceptat darul ei, dar nu și așteptările ei.”

E interesant cum încalcă Petra și Robert regulile capitalismului. Refuzul lor de a face compromisuri ridică tot felul de întrebări importante despre valoarea banilor, rolul muncii și relațiile sociale în general. Nu par să aibă sau să vrea să ofere răspunsuri. După părerea mea, lipsa totală a compromisului și setul total nou de reguli sunt exact slăbiciunea ideii lor. Deocamdată, mi se pare că economia darului e un experiment foarte privat care s-a nimerit să funcționeze pentru Petra și Robert, dar le doresc numai bine.