Rareș mi-a zis de ce a dat Dreptul pe muzică și de ce-i e teamă după succesul cu One True Singer

Pe 1 aprilie 2022, s-a lansat One True Singer. Producția trebuia să fie o combinație între Big Brother și Vocea României, iar pentru acel moment a fost un produs emblemă pentru debutul în România al platformei HBO Max. Între timp, lucrurile s-au schimbat: show-ul a fost retras de pe platformă, într-o încercare a optimizării bugetelor odată cu fuziunea HBO Max și Discovery+. Mă rog, chestiuni de corporație.

Chiar dacă One True Singer nu mai e — și nimeni nu știe exact dacă va mai reveni, în afara unor platforme specifice — Rareș tot a câștigat competiția. În urma show-ului, câștigătorul s-a ales chiar cu un fan club onest, așa cum am văzut la primul lui concert live din Expirat. Rareș e un tânăr de 21 de ani, fost student de 10 la Drept, frumușel și foarte talentat. Am vorbit cu el despre cum a trecut de la elev eminent la artist pe val. Iată-i povestea.

Rareș vine din Cluj și cântă de când se știe, așa cum zic toți artiștii talentați care-s întrebați când s-au apucat de muzică. Pe la opt—nouă ani, el și fratele lui au avut ideea să urce pe YouTube un cover după „Grenade” a lui Bruno Mars. A fost primul pas către ore de canto, mers la festivaluri, dar și emisiuni TV, cum a fost NextStar, unde a câștigat finala de popularitate.

În adolescență și-a dat seama că nu-i ușor să reușești în muzică, așa că s-a axat pe „chestii mai palpabile, meritocrate”, cum a fost Dreptul. Muzica a rămas doar un hobby, și ăla prea rar frecventat, că nu mai avea timp între atâtea mii de pagini de legi. 

Îi place să creadă însă că a fost decizia lui să dea la Drept și să urmeze o carieră în domeniu, dar adevărul e că mama lui lucrează în probațiune, iar tatăl lui este avocat. Dar i-a și plăcut.

„Am apucat să fac doar doi ani de facultate și am fost bursier în fiecare semestru. În anul doi nu doar că am terminat cu 10 curat, dar am susținut și cercuri de drept civil cu studenții mai mici, făceam pe seminariștii. Mai mult, împreună cu Alin Chifor, bunul meu prieten, ne-am luat acreditarea de a ține educație juridică în școli. A fost interesant să lucrăm cu copii pe niște subiecte de care au auzit doar la TV și în filme.” 

Cât despre părinți, ambii l-au ajutat cum au putut, fără să aibă vreo treabă cu arta – mama i-a fost „șofer personal, finanțator, bodyguard, asistent personal și medical, era de toate”, iar tatăl, care nu e foarte încântat că el face muzică, i-a zis ceea ce îi spune mereu, că „vrea ca el să fie fericit”. La rândul lui, Rareș visează la același lucru: „cred că trăiesc și pentru asta, să-mi văd părinții fericiți.”

În vara lui 2021, Rareș a postat pe TikTok niște cover-uri care s-au viralizat rapid. Echipa de casting a show-ului l-a contactat, s-a văzut cu el și, în cele din urmă, l-a convins să participe la emisiune.

„Long story short, am fost scout-uit. Am fost extrem de reticent, nu-mi doream neapărat să particip într-un reality show, dar na, munca lor de convingere a fost mai puternică. Totul a fost super din scurt, am avut puțin timp să mă gândesc. Când m-am decis să particip, mi-am anulat o vacanță pe care o aveam plănuită, mi-am salutat prietenii, familia, gagica de pe atunci și am plecat.” 

Tânărul a stat două luni și jumătate în casă, iar din octombrie, de când a câștigat, s-a mutat la București. Zice că nu i-a fost ușor la show, pentru că nu putea să-și sune părinții sau să stea pe net. „Asta a fost adevărata provocare, nu dansul, nu cântatul.” Nu i-a plăcut izolarea. „Te puteai distruge psihic foarte ușor, de altfel nu cred că a ieșit cineva din casa aia la fel cum a intrat.” 

La mijlocul emisiunii, i-a venit foarte tare să plece, pentru că pe lângă acea izolare de lumea exterioară, mai exista și incertudinea. „Asta îți eroda psihicul încet, ca o picătură chinezească. Zi de zi. Na, greu, harsh, dar a meritat.” Acum spune că este recunoscător pentru fiecare moment din acea casă, unde a învățat „viața de artist, de de la muncă de studio, la somn puțin, de la presiune imensă, la relaxarea de după.”

Facultatea a pus-o „puțin pe stand-by”, pentru că a vrut să se axeze pe muzică, dar „cărțile sunt tot acolo, pasiunea a rămas și a rămas și foamea aia de cunoaștere. Nu am niciun regret, absolut niciunul.” Rareș crede că poți face și artă și drept dacă știi să-ți gestionezi timpul, dar ca să ai asta, trebuie să știi foarte bine ce faci. 

În One True Singer, dacă te-ai uitat, l-ai văzut pe Rareș ca pe un băiat foarte drăguț, entuziasmat, prieten cu toată lumea, însă în ultimele episoade a început să mai scape răutăți și să fie bun prieten cu Erika, concurenta care întotdeauna avea ceva de comentat. 

Așa le-au fost conturate personalitățile la montaj sau nu, cert e că el zice așa: „după ce ești obligat să stai două luni în casă cu oameni pe care nu îi alegi tu, mai ies și conflicte. Dar pe partea mea au fost destul de light – câteva comentarii, câteva răutăți, dar să știți că niciodată gratuite. Pot să par oricum, arogant, fițos, rău, dar vă spun, nu-mi place conflictul. Prefer să ignor o persoană dacă nu vibe-uiesc cu ea, nicidecum să mă cert. Asta este, într-un final suntem oameni și mai avem scăpări, dar nu m-am mai certat cu nimeni de când am ieșit din OTS și cred că asta spune multe.”

Acum el este bff cu Erika și iubitul ei, Adi (concurent și el în show), dar subliniază că „prieten e un cuvânt mult prea mic care să-i poată descrie”. Sunt mai peste tot împreună și spune că „a fost o foarte mare potrivire de caracter”, motiv pentru care s-au legat din ce în ce mai tare de-a lungul emisiunii: „La familia, cine se aseamănă se adună.” Cu ceilalți participanți zice că se mai vede pe la Global Records și toți au o relație de colegialitate, pentru că sunt „boi la aceeași căruță”.

Drama a fost cu Robert, unul dintre cei mai talentați concurenți ai show-ului, fost prieten cu Rareș. Mulți n-au înțeles unde s-a rupt lanțul de iubire dintre ei și când s-a instalat „indiferența”, dar el confirmă că „au fost prieteni și actualmente străini”. N-are picanterii de dat și zice că nici nu vrea certuri publice, ci doar să crească pe spatele muncii sale „nu pe spatele unor drame de doi lei”.

Imediat după filmările de la show, Rareș s-a mutat la București, dar faima n-a venit cu una cu două. „Să muncești atât și să nu ai o validare imediată, îți poți pierde foarte ușor motivația”, zice el. Dar uite că n-a făcut-o și i-a mers bine. Tânărului îi place la Capitală, mai ales că stă într-o zonă liniștită, pe lângă Global, care-i aduce aminte de Cluj. „De aproape un an de zile de când m-am mutat, nu am cunoscut stereotipul ăla din miturile bucureștene – mitici, cefe late rău intenționate, oameni care să-ți tragă țeapă la fiecare colț de stradă. Depinde cu cine stai, pe unde te învârți.”

Câștigătorul One True Singer zice că-i copleșit de câți fani are, oameni care dau bani pe bilete să meargă să-l vadă live. Își asumă și o responsabilitate față de ei și încearcă să le dea un exemplu cât mai pozitiv și să fie și relatable pentru Gen Z.

„Mai fac glume despre cum m-am lăsat de școală, dar urmăritorii mei știu bine că am pus-o pe stand-by când aveam media 10 curat.” Nu vrea să schimbe generațiile, dar recunoaște că notorietatea e ca un megafon și îi va încuraja întotdeauna pe susținătorii lui să vorbească și să „spargă bariere puse de cei din urmă. Să nu avem hate pe manele când ascultăm muzică albaneză și Maluma. Încerc să le spun oamenilor că e okay să cânți și manele, chiar dacă ești artist comercial. E okay să faci ce vrei tu.”

Rareș știe că-n industrie trebuie să fie „vandabil” sau măcar să aibă niște date care să ducă spre asta, dar nu vrea să aibă regrete. „Ai nevoie de nervi de oțel să rămâi un evergreen, să nu fii un simplu trecător. Văd multă tristețe în industrie. Sunt mulți oameni care nu se pot bucura de multe din cauza anxietății sau a altor probleme. Deci după ce ai tot pachetul, trebuie să muncești să te ții pe linia de plutire, din punct de vedere mental. Trebuie să înveți să ai grija de tine.”

La capitolul compromisuri susține că ele există oriunde, dar e importantă „sita de valori prin care trebuie să le cerni, să vezi dacă merită sau nu. De la a lăsa somnul pentru muncă, la a scoate o piesă în care tu nu crezi atât de mult, dar în care crede echipa, sunt multe chestii pe care trebuie să le faci. Atâta timp cât nu îți calci grosolan pe principii și nu te dezamăgești pe tine de acum zece ani, cred că e okay.” 

Însă-i place mult că-și trăiește visul și reușește să se întrețină. „E ca și cum i-ai da bani unui puști de 11 ani să se joace Fortnite. E minunat să-ți transformi pasiunea în afacere și să reușești să te bucuri de fiecare secundă muncită.” Nu-și dorește să dezamăgească pe nimeni și știe că ușor să greșești când ai multă presiune pe umeri, dar per total vrea să fie fericit.

O teamă există: „Să mă pierd, să devină o normalitate, să nu mă mai bucur. Și mi-e teamă să mă iubească lumea pentru cine sunt, nu pentru ce sunt.”